Overview: 2010

Cu siguranţă acest an 2010 n-a fost unul uşor pentru nimeni. Ok, poate a fost mai uşor pentru mine dacă mă gândesc că am slăbit vreo şapte kilograme în decursul a câtorva luni ale acestui an (nu că aş fi fost vreun Willy înainte). Din alte puncte de vedere, n-a fost un an uşor nici pentru mine. Stres, dezamăgiri, prostie – de chestiile astea ne ivim zilnic. Poate că e mai bine aşa. Cert e că aceste trei ingrediente m-au ajutat mult să scriu toate aceste articole.

După cum am mai procedat şi anul trecut, în cadrul acestui articol voi prezenta cele mai bune articole ale mele în 2010. Ordinea nu este neaparat cronologică.

SCLAVUL MOGULULUI – În cadrul acestui articol mi-am exprimat părerea vis-a-vis de Mircea Badea, idolul unora, preşul altora. Poate am exagerat în unele pasaje, poate în altele am fost prea „finuţ”. Cert e că nu mi-a fost niciodată prea simpatic acest personaj.

PREVIEW WORLD CUP 2010 – Anul 2010 a însemnat anul Mundialului African, o competiţie căreia nu i-ar fi dat nimeni vreo şansă. Cu toţii ne gândeam cu spaimă la vuvuzele, crime, Jabulani şi toate cele.

OVERVIEW WC ’10 – O disecare a celor mai importante evenimente petrecute pe durata Campionatului Mondial. Mai precis, am prezentat „vedetele” competiţiei, de la Thomas Muller la Larissa Riquelme – de departe bomba (sexy) a Mundialului!

JURNAL DE MONDIAL – O carte în variantă electronică propusă de mine pentru toţi microbiştii. Practic, am prezentat tot ce s-a văzut şi ce nu s-a văzut în cadrul CM din Africa de Sud. Dacă nu aţi citit cartea mea, vă recomand să o răsfoiţi – e gratis, nu mă ajută cu absolut nimic, nu câştig nimic cu ea, e o chestie făcută din pură pasiune, tocmai de aceea eu cred că merită citită.

Luna aprilie în ciclism – O prezentare a ceea ce s-a întâmăplat în lumea ciclismului în luna aprilie. Practic, luna cu cea mai variată gamă de curse de ciclism. Turul Flandrei, Paris-Roubaix, Amstel Gold Race, Liege-Bastogne-Liege.

Il Giro ’10 – Un articol dedicat exclusiv Turului Italiei la ciclism. Secretele succesului lui Ivan Basso, prezentarea favoriţilor dinaintea luării startului de la Rotterdam, prezentarea evoluţiei favoriţilor, etapele care mi-au plăcut cel mai mult şi multe altele.

Preview, le Tour ’10 – Prefaţa ediţiei 2010 a cele mai importante competiţii de ciclism din lume. Şi eu mă număram printre cei care credeau că lupta principală pentru „le maillot jaune” se va da între Contador şi Lance. Se pare că m-am înşelat amarnic…

Le Tour ’10 – O altă carte în variantă electronică propusă de mine. De această dată amatorilor de ciclism. Un e-book pe care merită să îl ai amintire. O amintire a ultimului Tur al Franţei la care a luat startul Lance Armstrong.

Profil de tenismenă: Simona Halep – Categoric un articol bun. Un articol care a prins foarte bine publicului Pedigree77. O prezentare a carierei cele mai… bune tenismene din România. Nu ştiu ce gusturi aveţi voi. Pentru mine e cea mai B U N Ă.

Cum aş îmbunătăţi gimnastica – Un nou material non-fotbalistic. Poate fi tratat drept un pamflet.

Curiosul caz de la Mănăstirea Cernica – O adevărată încercare de beletristică. C’mon, nu luaţi de bună ultima parte a articolului, ce pula mea…

Overview: K-1 World Grand-Prix 2010 Final – Povestea întreagă a piramidei de la Tokyo, primul turneul final de K-1 în care s-a bătut un român, Daniel Ghiţă.

Se exagerează

… cu Eric de Oliveira. Adică Eric de la Gaz Metan Mediaş, mai pe româneşte. Din câte am observat, în opinia celor mai mulţi microbişti care au răspuns sondajelor Gazetei sau Pro Sportului, brazilianul a fost cel mai bun stranieri în acest an, în Liga I.

Deasemenea, acest Eric a devenit un personaj extrem de mediatizat, concurând la acest capitol cu Gigi Becali sau Bianca Drăguşanu. Pe fiecare site, la fiecare gală de premiere, la fiecare emisiune televizată. Eric, cel mai bun stranier. Eric, cel mai bun dansator. Eric, cel mai bun vorbitor de limbă română dintre toţi stranierii din Liga I. Eric, cel mai în sus. Eric, cel mai în jos.

Într-adevăr, Eric a avut un sezon bun. A cam dus Mediaşul în spate graţie reuşitelor sale. Este golgeterul Mediaşului cu cele nouă goluri marcate până acum. Este foarte tehnic, are o viziune bună pe teren, nu de puţine ori a avut nişte execuţii care m-au lăsat mască. Dar ce-i prea mult strică. Oricât de bun o fi, nu pot să fac altceva decât să vomit atunci când văd reportajele şi emisiunile la care participă Eric, atunci când văd acele materiale de prost gust, în care se apucă să cânte manele, să danseze pe „Billie Jean”, să vorbească despre mâncărurile sale preferate – de parcă ar fi vreun mare superstar. Ok, înţeleg bucuria noastră că avem în curtea campionatului nostru un fotbalist valoros, dar dacă e până acolo am avut noi destui fotbalişti străini de valoare, care nu au făcut pe interesanţii. De ce nu au fost invitaţi să se prostească la televizor Ricardo Cadu, Wesley Lopez sau Artiom Karamyan? Dacă în retur va marca doar două goluri va mai cânta manele la televizor?

Şi iată cum într-o ţară cu destule valori în domeniul fotbalului (şi în general al sportului), un brazilian vine parcă de nicăieri şi face pe maimuţa. Păcat, mai ales că a fost un stranier peste el în acest an 2010. Numele său este Junior Moraes, evoluează la Gloria Bistriţa. Nu ştie să cânte sau să danseze, dar joacă fotbal mai bine decât Eric, doar că acesta din urmă nu şi-a prea dat seama.

Dobitoci şi dobitoace

Toată lumea (şi aici mă refer la întreaga populaţie a Terrei) a aflat de incidentul din Camera Deputaţilor, acolo unde pe data de 23 decembrie, un angajat al TVR s-a aruncat de la balconul sălii. Unii s-au panicat, pe alţii (în speţă Boc şi alţi câţiva politicieni) i-a durut în paişpe. Vă prezint gândurile mele legate de acest gest TOTAL NECUGETAT din două perspective – cea a sinucigaşului şi cea a curvei (este vorba despre angajatul respectiv, nu de mine! :)).

PERSPECTIVA SINUCIGAŞULUI. Sau „Perspectiva angajatului-emo”. Am înţeles că tipul era distrus. Are salariul mic din care trebuia să întreţină şi un copil bolnav de autism, căruia îi fusese tăiată o indemnizaţie (sau soţiei, tot aia e). Aşadar, nu erau bani. Ce s-a gândit omul? „Bă, politicienii ăştia care se şterg la fund cu cât aş putea câştiga pe un an ţin o şedinţă în Parlament, hai să mă arunc din balcon în timp ce vorbeşte Boc”. După ce primise primul ajutor şi şi-a mai revenit cât de cât a declarat că se simte ghinionist că n-a murit. Bravo, tată! Eşti tare! Dacă tot vroiai sinucizi, DE CE N-AI FĂCUT-O PROFESIONIST? Nu poţi să mori din aşa ceva, hai să fim serioşi… Poţi să îţi rupi o mână, dacă eşti ghionist îţi poţi rupe gâtul (omul nostru n-a fost atât de ghinionist să păţească aşa ceva), dar nimic mai mult. Cu tot cu băncuţe şi scăunele sau ce mai erau pe acolo. DACĂ AI VRUT SĂ MORI, TREBUIA SĂ ÎŢI DAI FOC ŞI APOI SĂ-L IEI ÎN BRAŢE PE BOC. Împuşcai doi iepuri dintr-un foc.

PERSPECTIVA CURVEI. Tipul poate a fost împins de cineva să recurgă la acest protest total neinspirat. La figurat, desigur. Nu m-ar mira să aud că Voiculescu sau Vântu i-ar fi virat câteva indemnizaţii pentru a face asta. Sigur, e o ipoteză SF pentru unii. Pentru pămpălăii care mănâncă biscuiţi cu lapte toată ziua şi se mai trezesc să comenteze „Ce băăă, ce om ar face asta? Tu ăsta care făcuşi blogul eşti handicapat. Mori”.

Şi nu, nu sunt fan Băsescu sau PDL – dimpotrivă. Sunt doar alergic la prostie şi la spiritul de turmă iniţiat de Antene şi Realităţi.

LA MUNCĂ, BĂ, NU LA ARUNCAT DE LA BALCONUL CAMEREI DEPUTAŢILOR!!!

Crãciun Fericit!

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de iarnă, vă urez multă sănătate şi fericire alături de cei dragi! CRĂCIUN FERICIT!

Dică la Steaua. LIKE!

La auzul ştirii că Nicolae Dică ar fi gata să-şi rezilieze contractul pe care îl are cu gruparea „rossazzurră” Catania, Meme Stoica s-a declarat interesat de transferul fostului decar din Ghencea. Pe undeva e lesne de înţeles, cei doi au avut o relaţie strâns apropiată în „Ghencea”.

Nicolae Dică a sosit la Steaua în 2003 de la FC Argeş, acolo unde purta numărul 10 şi evoluase, printre alţii, alături de Dani Coman, Adrian Mutu sau Adrian Neaga. Privit de mulţi drept un mare talent, Dică a primit iniţial numărul 14, astfel că a trebuit să demonstreze că merită să dobândească tricoul decarului. Fotbalist cu execuţii extrem de fine, cel supranumit „DI CAnio” a intrat rapid în sufletele roş-albaştrilor, dovedindu-se unul dintre cei mai importanţi jucători ai Stelei din ultimul deceniu, un golgeter înnăscut. Mulţi spun că în unele momentele piteşteanul o lăsa mai moale când venea vorba despre faza defensivă însă chiar şi aşa el era vital echipei, fiind convocat în dese rânduri la echipa naţională.

Din punctul meu de vedere, această mutare merită făcută cu atât mai mult cu cât DICĂ ARE NEVOIE DE STEAUA dar mai ales STEAUA ARE NEVOIE DE DICĂ. De când a plecat de la Steaua, Dică nu şi-a găsit locul nicăieri (la Catania a dezamăgit profund mai ales că la prezentarea sa, el a declarat că are ceva din Del Piero; la Iraklis n-a rupt gura târgului; nici la CFR n-a impresionat multă lume, cu excepţia golului marcat în Cupa României contra dinamoviştilor, n-a avut alte realizări măreţe; la Manisaspor nu s-a prea auzit nimic de el). La fel de bine putem spune că nici Steaua nu mai e aceeaşi fără Dică, cel care a lăsat echipa pe locul 2 înainte să plece (Steaua a terminat pe locurile 6, respectiv 4, sezoanele de după plecarea piteşteanului; nici sezonul în curs de desfăşurare nu pare a fi unul prea grozav).

Totodată, de când mijlocaşul ofensiv de 30 de ani a părăsit „Ghencea”, steliştii nu-şi găsesc un număr 10 adevărat. Dayro Moreno a fost o adevărată „ţeapă”, în vreme ce polonezul Grzelak a jucat mai mult la echipa a doua a Stelei decât pentru prima. Actualmente, Cristi Tănase este decarul echipei, atât prin numărul pe care îl poartă pe spate, cât şi prin rolul său pentru echipă.

Aşadar, Dică ar trebui să ajungă din nou la Steaua, însă trebuie să i se dea un răgaz de aşteptare după două sezoane şi jumătate ratate.

Scrisoarea mea pentru Mos Craciun

Draga Mos Craciun, Papa Noel, Weihnachtsmann sau cum te mai numesti,

 

Sunt si eu unul dintre copiii epileptici care iti scriu an de an ce vor sa primeasca de Craciun de la tine. Ca doar de aia te cheama Mos Craciun, ce p**a mea. Iti scriu de pe acum deoarece am auzit ca e bine sa iti scriem mai din timp (eu am scris chestia asta de la inceputul lunii, nu stiu cat de rapid ajung scrisorile pana in Laponia), desi nu cred ca esti atat de nataflet incat sa trimiti cadourile in ordinea in care au fost trimise scrisorile. E prea mare pierdere de timp pentru tine sa te duci din Canada in Tunisia, din Tunisia in Japonia, din Japonia in Iad etc.

Pana nu uit, vreau sa te intreb de ce mortisorii ma-tii nu am primit niciun cadou anul trecut? Sper ca nu m-ai auzit atunci cand i-am explicat Ceciliei ca nu exista Mos Craciun. Stii prea bine ca tu existi. Si eu stiu asta. Altfel nu ti-as mai scrie. Ok, stiu ca tu nu existi dar nu cred ca ma poate condamna cineva pentru ca-s un optimuist care are prieteni imaginari, nu? Plus ca tot mai multa lume le spune adevarul gol-golut copiilor, odata cu criza asta financiara. Intr-un fel e bine, copiii se maturizeaza mai repede, iar tu ca parinte scapi de cumparat cadouri cretine si de grija sa nu te vada plodul cand le indesi sub brad. Nu cred ca e ceva mai penibil decat sa te vada copilul in timp ce pui cadouri sub brad. Nu tine faza cu “Aaa, stii, tocmai ridicam aceste cadouri. Mai inainte a sosit si Mos Craciun, dar n-a stat, a zis ca se grabeste, mai are un miliard de cadouri de trimis”. Pana la urma tot ajungi la “TE ROG SA LASI CUTITUL ALA JOS!!!”.

Revenind la ceea ce vreau de la tine, ti-o spun din start – nu mai vreau ca si in anii trecuti dulciuri, jucarii, haine sau gagici. Vreau bani. Aaa da, inainte de toate vreau sa fiu sanatos, sa fie pace pe lume, sa se gaseasca leac pentru cancer & sifilis. Da-mi bani. Lei, euro, dolari, orice. Chiar si yeni, de ce nu? Doar sa fie lichizi. Nu-mi trimite pamanturi de prin Laponia. N-as putea nici sa ma c** pe ele. E prea frig. Ar ingheta c***tul in anus. Ok, sa stii ca nu m-as supara daca mi-ai trimite si o gagica. Si cred ca si un costum a la Ilie Dumitrescu mi-ar placea. Iar daca vrei sa-mi trimiti ceva dulce, expediaza si tu un lichior de ciocolata, ca baietii.

Apropo, sper ca nu esti ca pestisorul de aur sau zana cea buna si imi vei indeplini mai mult de trei dorinte. Orice ar fi, nu uita de bani. In cazul in care ai nevoie de contul meu bancar, sa-mi spui. Ca veni vorba, id de mess nu ai? Un facebook, ceva? Nu de alta, dar sunt mai la indemana decat scrisorile clasice. Si sunt si gratis. Timbrul costa bani, ba!

PS: Mereu am vrut sa te intreb ceva ca de la barbat la barbat. Esti pedofil? Nu te supara, doar intreb… E putin ciudat ca un mosneag ca tine sa imparta pe gratis cadouri la toti boracii cuminti din lume, iar pe cei rai ii pedepsesti cu cate o varguta menita sa loveasca peste fund, stii? Totusi, recunosc ca as vrea sa fiu in pielea ta atunci cand pruncii trimit scrisori gen “Draga Mos Craciun, vreau un fratior”.

Cu profund respect, nefortuit desigur,

Pedigree

Preview: Optimi UCL, 2010-2011

Inainte de toate tin sa felicit DOAMNELE care au evoluat pentru nationala de handbal a Romaniei. Felicitari pentru performanta realizata la Danemarca in conditiile date. In TOATE conditiile date. Public ostil, accidentari peste accidentari si toate cele.

Pe data de 17 decembrie a avut loc tragerea la sorti a optimilor Ligii, competitie care, din punctul meu de vedere, si-a pierdut mult din farmecul de alta data, o cauza fiind GLOBALIZAREA pe care a ordonat-o Sepp Blatter in urma cu ceva timp si pe care o sustine in continuare. Desi au aparut destule echipe de plan secund, „granzii” au ramas pe pozitiile lor (cu putin exceptii), iar bataliile interesante nu vor intarzia sa apara inca din fazele premergatoare finalei ce va avea loc pe „Wembley”.

AS ROMA – SAHTIOR DONETSK

Primul duel al optimilor ne pune fata in fata doua echipe echipe imprevizibile, frumoase si destul de echilibrate in ceea ce priveste consistenta jocului. Probabil ca majoritatea romanilor vom tine pumnii Sahtiorului lui Mircea Lucescu si Razvan Lucescu, insa e bine sa nu uitam ca avem si pe „Olimpico” un romanas de-al nostru, pe nume Bogdan Lobont. Consider ca ambele formatii pornesc cu sanse egale, de aceea pronosticul meu e X in ambele manse.

AC MILAN – TOTTENHAM HOTSPURS

Parerea mea este ca „diavolii” vor avea viata grea in optimile Ligii, avand de infruntat o echipa dificila, artagoasa, asa cum este Tottehnam. Englezii il au in lot pe croatul Luka Modric, fotbalist asemanat dupa chip si stil de joc cu Johan Cruyff – plus jucatori de mare valoare, „caliti” pe la alte echipe (William Gallas, Robbie Keane, Rafael van der Vaart sau Peter Crouch sunt doar cateva nume). Tot pe „White Hart Lane” evolueaza si Gareth Bale, un jucator de banda stanga pe care l-am remarcat de mai multa vreme, la un meci de tineret intre selectionatele Tarii Galiilor si cea a Romaniei. Din punctul meu de vedere, Mlan va avea unele probleme, insa cred ca intr-un final se va califica mai departe.

VALENCIA CF – SCHALKE 04

La prima vedere pare un meci plictisitor, iar daca stam sa ne uitam mai atenti, am observa ca asa si este. Daca in vara, la spanioli au plecat doi fotbalisti de baza (David Silva si David Villa), astfel ca tanarul Juan Mata a ramas principala gura de tun, la nemti situatia sta oarecum invers. Felix Magath i-a adus la Gelsenkirchen pe Metzelder, Jurado, Huntelaar, Deac sau marele Raul Gonzales de la Real Madrid. Nici aici nuintrebad vreo marefavorita. Dar, daca ar fi sa pronostichez, as merge totusi pe mana celor de la Schalke.

INTER MILANO – BAYERN MUNCHEN

Practic, reeditarea finalei UCL din 22 mai 2010 de pe „Bernabeu”, atunci cand pragmatismul lui Mourinho avea sa ajute Interul sa puna mana pe multravnitul trofeu, asta dupa 45 de ani de „praf” in vitrina, pe raftul cu Ligi ale Campionilor/Cupe ale Campionilor Europeni. Din mai pana acum, situatia Interului s-a schimbat mult, negativ. Mourinho a plecat, iar odata cu plecarea sa a luat si jocul acela nespectaculos dar eficient. Rafa Benitez pare pe picior de plecare, insa eu cred ca milanezii au nevoie de cateva schimbari la nivel de lot, trebuie sa-si intinereasca unele compartimente.

OLYMPIQUE LYON – REAL MADRID

Duelul dintre aceste doua formatii a devenit, in ultimele sezoane de Liga Campionilor, un derby de traditie in aceasta competitie. Chiar si anul trecut, Lyonul si Realul s-au intalnit, francezii impunandu-se in faza optimilor, asa cum o facusera si in sezonul 2006-2007, atunci cand Realul a terminat pe locul 2 in faza grupelor, in spatele Lyonului dar in fata Stelei. Revenind in prezent, eu consider ca Jose Mourinho n-ar trebui sa se impotmoleasca tocmai impotriva trupei lui Claude Puel, mai ales ca mansa decisiva are loc la Madrid, iar la cum il stiu eu pe „Mou”, va pregati ca la carte aceasta batalie.

ARSENAL LONDRA – FC BARCELONA

Dupa parerea mea, castigatoarea acestui duel va castiga si Liga in cele din urma. Daca un eventual succes al catalanilor nu ar mira pe nimeni, eu cred ca nici un eventual parcurs victorios al tunarilor in acest sezon de Liga nu ar trebui sa ne lase cu gura cascata. Arsenal e o echipa cu jucatori de certa valoare (Fabregas, van Persie sau Nasri sunt doar cateva nume), iar munca lui Arsene Wenger ar merita sa fie desavarsita cu o Liga a Campionilor. De fapt, Arsenal – Barcelona, alaturi de Milan – Tottenham, sunt singurele motive pentru care mai urmaresc aceasta faza a competitiei.

OLYMPIQUE MARSEILLE – MANCHESTER UNITED

Multa lume vede aceasta disputa drept una ca si castigata de englezi. Sunt de acord ca „diavolii” si-au perfectionat jocul in ultima vreme. Nu joaca spectaculos, dar si-a betonat apararea, acolo unde Rio Ferdinand si Nemanja Vidic fac legea in Premier League iar daca pana in februarie, atunci cand va avea loc mansa tur, Wayne Rooney va reveni la forma de acum douasprezece luni, va juca si mai bine, insa OM nu ar trebui subestimata niciodata, de nimeni. In primul rand pentru ca pe banca tehnia a lui OM sta Didier Deschamps, iar in al doilea rand pentru ca sunt campionii Frantei, cei care au oprit super-dominatia Lyonului. Sansele sunt cel mult 45 – 55 in favoarea celor de la United.

FC KOBENHAVN – CHELSEA LONDRA

De departe cea mai dezechilibrata optime de finala din acest an. Daca danezii vor reusi un rezultat pozitiv in tur, atunci cand vor juca pe teren propriu (deci si egalul este bun, cu conditia sa nu primeasca gol), sansele se vor mai echilibra catusi de putin. Altfel, nu cred ca cei de la Copenhaga ar putea redresa in retur un eventual esec din prima mansa. Sunt totusi curios cum va gestiona situatia Dame N’Doye et comp.

Team of the Year 2010

Cam aşa arată în ochii meci Echipa Anului 2010. Un an plin, în care am avut şi un Mondial (unul extrem de reuşit, faţă de ceea ce se spunea la început).

Aşadar, echipa este următoarea: IKER CASILLAS – MAICON, GERARD PIQUE, LUCIO, ASHLEY COLE – XAVI HERNANDEZ, ARJEN ROBBEN, WESLEZ SNEIJDER, ANDRES INIESTA – LIONEL MESSI, DIEGO FORLAN (ştiu că i-am făcut capul cam mare, asta e). Antrenor: JOSE MOURINHO.

PS: Dacă aveţi voi o altă echipă mai bună, să o scrieţi la voi pe blog.

Fotbalistic, nu mă mai surprinde nimic

Înfrângerea Stelei de la Napoli este, la fel ca şi episodul „Middlesbrough”, o dovadă clară că noi românii nu avem un psihic sănătos. Renunţăm la atac, lăsăm garda jos, preferăm să ne lăsăm adversarul să joace în timp ce noi stăm la încasat până la scurgerea timpului. Ne bazăm mai mult pe noroc decât pe propriile forţe. Din păcate pentru noi, nu ştim mai mult şi nici nu ne putem schimba. Şi nu, nu e vorba doar despre sport.

Nu pot să nu mă leg de modul în care toată lumea se îndoia de siguranţa steliştilor la Napoli. Se vehicula că vor exista incidente, că se vor tăia capete, că se lasă cu ciuruială. Am impresia că cineva s-a uitat prea mult la filme cu mafia italienească. Voi chiar credeţi că trăim în junglă? Suntem oameni cu toţii, trăim în secolul XXI. Dar acest aspect a contat mai puţin. Şi mai multă lumea se întreba ce sistem va alege Lăcătuş pentru acest meci. Erau numeroase variante, ba cu Gardoş pe post de închizător, ba cu Bonfim aripă dreapta. Până la urmă „Fiara” a optat pentru un 4-2-1-2-1, cu doi mijlocaşi defensivi (Gardoş, Ricardo), unul central (Anghelov), două aripi (Szekely, Surdu) şi un vârf împins (Stancu). Şi nu în ultimul rând, ceea ce i-a frământat pe cei mai mulţi a fost dacă Steaua va rezista presiunii în condiţiile în care joacă peticit, fără un mijlocaş stânga sau un atacant de careu veritabil.

Nu stau să reanalizez meciul, ocaziile şi toate cele. Finalul a fost unul prea scârbos prin modul care s-a derulat ca să-l mai amintesc. Din punctul meu de vedere, Steaua s-a descurcat MAI MULT DECÂT ONORABIL în faţa publicului napoletan care nu m-a suprins cu nimic. Au fost chiar zeci de minute în care tribunele parcă erau îngheţate, neputincioase la neputinţa favoriţilor de „a o băga în poartă”. Dar au băgat-o până la urmă, chiar dacă pe final, aşa cum ne-au obişnuit Cavani et comp.

În prima repriză m-a încântat evoluţia tuturor steliştilor, dar cel mai mult mi-au plăcut Anghelov, Geraldo şi Martinovic, în special sârbul pentru răutatea pozitivă de care a dat dovadă. În a doua jumătate situaţia s-a schimbat. Jocul tactic perfect al steliştilor din primele 45 de minute a dispărut, mijlocaşilor au început să le tremure picioarele, în vreme ce Napoli creştea progresiv în ceea ce priveşte intenstitatea jocului. Intrarea lui Sosa a fost benefică italienilor, dar cu adevărat decisivă a fost accidentarea lui Gardoş, cel care a avut câteva intervenţii magistrale. Mă tem că această cădere fizică a steliştilor a avut ceva legătură cu „ieşelea” lor în cluburi, cu doar câteva zile înaintea acestui meci.

Inevitabilul s-a produs iar. Acelaşi Cavani, aceleaşi prelungiri blestemate şi interminabile, aceeaşi indolenţă româneascã.

În concluzie, rezultatul este unul corect, napoletanii şi-au creat mai multe ocazii decât roş-albaştrii, însă maniera în care Napoli a câştigat nu a fost corectă defel, cu atât mai puţin cu devine psihotică.

Premiile Pedigree77 în fotbal, 2010

Acest articol ar trebui tratat drept o gală virtuală – că tot e la modă să ţii o gală an de an în care să decernezi premii celor mai merituoşi sportivi, conducatori, copii (nu de mult a avut loc „Revelionul arbitrilor” sau ceva de genul, unde Vasile Avram şi-a premiat toţi puradeii). Eu nu am copii, aşa că nu pot fi acuzat că aş ţine cu o parte sau cu alta.

Revenind, vă rog să vă imaginaţi că aţi fi spectatori la o gală de premiere a celor mai buni patroni, presedinţi (de cluburi), antrenori, jucători, străini (toţi din Liga I), stranieri, plus câteva premii speciale, cum ar fi cel pentru cel mai bun sportiv român al anului. În afara acestor premii, imaginaţi-vă toată lumea bună a fotbalului, cele mai draguţe fotomodele pe post de hostesse. Şi începem:

Premiul pentru cel mai bun patron din Ligii I. Este decernat unui conducător de club care a investit enorm de mult în ultimii patru, cinci ani. Deşi a mai „scos” ceva bani, e departe de a-şi fi amortizat investiţia. Practic, şi-a creat de unul singur echipa, de la jucători şi până la stadion. Şi ce stadion, unul de Champions League. Aşadar, cel mai bun patron din liga I – ARPAD PASZKANY de la CFR CLUJ. Pe podiumul celor mai buni patron din Liga I se număra Gigi Becali de la Steaua şi Adrian Porumboiu de la SC Vaslui.

Premiul pentru cel mai bun preşedinte de club. Sau manager. E tot una, cel puţin în România. E o categorie unde bătălia este foarte mare. E la fel de drept faptul că în afara celor trei nominalizaţi, nu mai prea există multe variante. Şi totuşi, în acest an unul dintre ei a avut rezultate mai bune. De câţiva ani, de când este implicat în proiectul curent, face o treabă extraordinară, „aspirând” şapte trofee în ultimii trei ani. Aşadar, cel mai bun preşedinte de club – IULIU MUREŞAN de la CFR CLUJ. Urmat de Mihai Stoica de la Unirea Urziceni/Steaua Bucureşti.

Premiul pentru cel mai bun antrenor român. Ei bine, aceasta este prima categorie unde, din cele trei variente propuse de mine, ai fi tentat să îi premiezi pe toţi. Orice variantă din cele trei pare viabilă. Toţi au plusuri şi minusuri. Dar pentru mine, tehnicianul cu cele mai multe plusuri şi cele mai puţine minusuri este MIRCEA LUCESCU de la ŞAHTIOR DONEŢK. Antrenorul echipei momentului în Ucraina (şi probabil în Europa de Est), campion plus calificat în primăvara Ligii de pe primul loc dintr-o grupă din care mai face parte Arsenal. Urmat în topul meu de Dan Petrescu de la Kuban Krasnodar şi Dorinel Munteanu de la Oţelul Galaţi.

Premiul pentru cel mai bun comentator sportiv. De departe premiul meu favorit. Când urmăresc un meci, urmăresc şi comentariul la fel de atent. Nu sunt pretenţios în ceea ce priveşte comentariul unei partide. E drept, sunt câţiva comentatori care mă determină să aleg opţiunea „MUTE” a telecomenzii. Nu dau nume, deoarece acum voi alege cel mai bun comentator sportiv al acestui an. Nu e Grădinescu şi nu e nici Băleanu – doi dintre favoriţii mei. Cel mai bun comentator sportiv este MARIAN OLAIANOS, de la TVR, un jurnalist de mare valoare, care m-a impresionat comentând meciurile de fotbal ale României, precum şi partide din Liga Campionilor sau Cupa Mondială. Este urmat de Bogdan Socol de la Digi Sport şi Mihai Mironică de la sport.ro.

Premiul pentru cel mai stranier din Liga I. Odată cu creşterea numărului de stranieri în Liga I, creşte şi numărul jucătorilor de valoare din Liga I. Sper să nu dezamăgesc pe nimeni prin decizia mea – favoritul celor mai mulţi dintre cei care au răspuns diferitelor sondaje despre cei mai buni fotbalişti, antrenori etc l-au ales drept cel mai bun stranier pe cel care ocupă locul 2 la aceasta categorie (voi scrie un articol mai pe larg pe această temă). Pentru mine, cel mai bun străin din campionatul românesc a fost JUNIOR MORAES de la Gloria Bistriţa, pentru forma extraordinară pe care ne-a arătat-o în returul sezonului trecut respectivul turul celui actual. Este urmat de Eric de la Mediaş, respectiv Pantelis Kapetanos de la Steaua, vice-golgeterul sezonului trecut.

Premiul pentru cea mai bun emisiune sportivă. Deşi toată lumea a ales „Replay”-ul lui Marian Olaianos, eu consider că şi o altă emisiune a fost măcar la fel de bună (deşi e diferită din toate punctele de vedere). Vorbesc despre o emisiune care prezintă situaţia în cele mai importante campionate de fotbal din Europa (probabil chiar din lume). Da, aţi ghicit, este vorba despre „Fotbal European” de pe Digi Sport, emisiune prezentată de Andrei Niculescu şi Bogdan Socol, aceştia avându-i drept invitaţi speciali pe Ilie Dumitrescu, Mihai Stoica sau Gică Craioveanu. Ambele emisiuni („Replay” şi „Fotbal European„) mi se par foarte bune, de aceea aş premia ambele emisiuni

Premiul pentru cel mai bun tânăr jucător din Liga I. Nici la aceasta cateogrie nu voi răspunde printr-un singur jucător. Voi premia trei jucători români care ne-au arătat de ce sunt în stare şi care, în cel mai scurt timp, vor fi titularii naţionalei de fotbal a României. Cei trei evoluează pe poziţii diferite, dar nu pentru că mi-aş fi propus eu asta. Dar pur şi simplu PAUL PAPP de la Vaslui, GABRIEL TORJE de la Dinamo şi BOGDAN STANCU de la Steaua m-au impresionat pe parcursul acestui an 2010. Cred că şi pe dvs.

Premiul pentru cel mai bun jucător român. Prea multe comentarii n-ar fi de făcut. A avut un an dificil, poate chiar cel mai dificil din întreaga sa carieră. Însă prin voinţa sa de fier şi personalitatea lui deosebită, a reuşit să treacă peste o operaţie la cap, revenind în cel mai scurt timp pe teren, contribuind la cele trei succese ale echipei sale. Da, este vorba despre CRISTI CHIVU, un adevăr model pentru noi toţi.

Premiul pentru sportivul anului. Categoric noi românii suntem destul de taltentaţi la majoritatea sporturilor. Vorbesc despre sporturile de tradiţie pentru noi, sporturi unde am avut aproape mereu câte un campion măcar o dată la câţiva ani. Sentimentul de a şti că eşti cel mai bun din lume la un sport e unică. Dacă noi, în calitate de fani ai sportului, ne bucurăm la succesele sportivilor, imaginaţi-vă ce e în sufletul celor cărora li se cântă „Deşteaptă-te, române!” şi li se ridică steagul tricolor. Sportivul anului este LUCIAN BUTE, cel mai în formă boxeur român al momentului, extrem de apreciat în America de Nord.