Echipa stranierilor, 2009-2010

In criza de timp si/sau bani, finantatorii echipelor de fotbal romanesti au cumparat multi jucatori straini – unii mai putin valorosi, altii si mai putin. Dintre toti, am incercat sa schitez un prim-11 al celor mai buni strainieri din Liga I in acest sezon. Inaintea de a prezenta echipa, doresc sa mentionez ca cel mai bun antrenor strain mi s-a parut Andrea Mandorlini. Stiu, nici pe mine nu m-a fascinat jocul CFR-ului anul acesta, insa trebuie sa admitem cu totii ca a fost cea mai constanta echipa, cea mai bine organizata si cea mai eficienta echipa din punct de vede al jocului (de data aceasta n-a mai facut spectacol la fel ca si acum doi ani, nu a invins la diferenta mai mare de trei goluri – in tur, Rapid 1-4 CFR Cluj). Bravo lui Mandorlini, un antrenor nou in Romania care s-a integrat rapid si bine, astfel ca miscarea lui Paszkany a fost cat se poate de inspirata, e drept, si cu ajutorul lui Walter Zenga, cel care a pus o vorba buna la Cluj pentru conationalul sau.

Cu acestea fiind spuse, echipa e urmatoarea:

Dream team, Liga I 2009-2010

 

Stiu ca poza e naspa, e facuta de mine, e facuta mai mult de aspect. In caz ca nu se deduce din imagine ceea ce vreau sa spun:

Portar – Dusan Kuciak (SC Vaslui).

Fundasi – Ovidiu Mihalache (Astra Ploiesti), Ricardo Cadu (CFR Cluj), George Galamaz (Unirea Urziceni), Hugo Luz (SC Vaslui).

Mijlocasi – Gabriel Torje (Dinamo Bucuresti), Juliano Spadacio (Rapid Bucuresti), Gabriel Muresan (CFR Cluj), Willian Gerlem (SC Vaslui).

Atacanti – Pantelis Kapetanos (Steaua Bucuresti), Andrei Cristea (Dinamo Bucuresti).

Rezerve: Milos Buchta (Gaz Metan Medias), Helder (Rapid Bucuresti), Octavian Abrudan (FC Brasov), Florin Dan (Unirea Alba-Iulia), Ousmane N’Doye (Dinamo Bucuresti), Liviu Ganea (Astra Ploiesti), Alexandru Ionita (Rapid Bucuresti).

Lippi – din inger, demon.

In urma cu patru ani, Marcelo Lippi conducea „squadra azzura” spre cel de-al patrulea titlu mondial pentru italieni. Lumea era multumita de serviciile experimentatului tehnician, atribuindu-i o buna parte din reusita doar lui si modului in care a stiut sa-si invete echipa sa joace.

Dupa cum poate era de asteptat, Lippi a parasit corabia in 2006, dupa terminarea Cupei Mondiale. Mi se pare normal. Cand termini o treaba excelent, mai ai suficienta motivatie pentru a te inhama la aceeasi treaba in continuare, riscand sa fii aratat cu degetul in cazul in care nu mai reusesti sa termini acelasi lucru la fel de bine? Repet, mi s-a parut o miscare logica, naturala, normala.

In 2008, dupa dezastrul de la Euro 2008, cand Italia a fost eliminata in optimi de Spania (asta dupa ce a „scartait” pe parcursul meciurilor disputate in faza grupelor – a luat bataie scor 3-0 de la Olanda, a facut egal cu Romania, iar in ultimul meci a invins Franta, calificandu-se astfel de pe locul 2 al Grupei C), selectionerul de atunci al „azzurrilor”, Donadoni, a fost inlaturat de pe banca tehnica a Italiei. O alta miscare logica, naturala, normala, in conditiile in care doresti sa perseverezi, insa nu e si suficienta pentru a perserva. E doar primul pas spre asta.

Iar al doilea pas a fost facut prin numirea lui Marcelo Lippi in calitate de selectioner al „squadrei azzura”. Nu voi face acum pe clarvazatorul, spunand ca de la bun inceput mi s-a parut o prostie aceasta „miscare”, iar eu eram sigur de ce-i va astepta pe italieni, pentru ca nu e asa! Dar totusi, inca dinainte de aceasta editie a Mondialului s-a pus problema dezbatuta de mine la inceputul articolului: cu ce motivatie a venit Lippi la carma Italiei?

A venit oare sa apere trofeul castigat in 2006 cu Criscito, Pepe, Montolivo si Marchisio? Nu am nimic cu acesti baieti, chiar sunt fotbalisti talentati (eu unul am mare incredere in acest Simone Pepe, dar si in Criscito, un fundas stanga inlaturat de Juventus), insa nu cred ca se cuvenea sa incepi chiar fiecare partida cu Montolivo pe teren, in conditiile in care ii ai pe GATTUSO si PIRLO pe banca. Si accidentati, si decapitati. Daca vrei performanta, trebuie sa faci SACRIFICII. Iar acum nu fac pe Stan-Patitul sau pe tipul care dupa razboi face pe viteazul. Dar oricine stie asta. Daca vroiai sa bati Slovacia, o echipa artagoasa, care se stia ca nu se va da batuta prea usor, trebuia sa-l bagi pe Andrea Pirlo, acest „regista” al nationalei Italiei din primul minut, nu prin a doua repriza. Chiar daca l-a introdus tarziu pe teren, s-a vazut clar contributia decarului italian in jocul „azzurrilor”. Jocul s-a schimbat total, iar din acea echipa morcovista, am vazut o echipa care a riscat, bazandu-se pe clarviziunea din teren a lui Pirlo. Si daca tot suntem la capitolul „jucatori, selectii, echipe”, mi s-a parut ca Lippi a tinut prea mult de jucatorii lui Juventus. E perfect logic, natural si normal sa ai anumite simpatii, insa e bine sa fii profesionist inainte de toate. Il ai pe Gattuso (jucator care a avut un sezon bunicel cu AC Milan) in lot, tu il bagi pe Marchisio? Nu spun ca mijlocasul juventin nu e valoros. Ba chiar a fost unul dintre putinii fotbalisti ai lui Juve care au mai aratat cate ceva in acest sezon, alaturi de Chiellini, dar totusi, nu ii poate lua fata niciodata mijlocasului milanez. Nu se poate! Ba, de acum se poate, deoarece, din cate am inteles, Gattuso se va retrage de la nationala…

O alta chestie care nu mi-a placut deloc a fost arbitrajul. Veti spune acum „Pai bine, ai tinut cu Italia, normal ca le iei apararea spunand ca arbitrajul a fost in defavoarea echipei tale”. Ei bine, nu aici s-a pierdut calificarea. S-a pierdut cu Noua Zeelanda, cand Italia TREBUIA sa castige (daca nici pe astia, atunci pe cine?) – apropo, si aici am avut probleme cu arbitrajul la golul neo-zeelandezilor. Revenind la meciul castigat de Slovacia cu 3-2, arbitrajul a fost ciudat. Centralul partidei a fost britanicul Howard Webb. Din punctul meu de vedere acesti arbitrii nu au ce cauta in aceste competitii in care sunt implicate alte echipe decat cele insulare. Acolo baietii isi rup picioarele, iar arbitrii nu fluiera nimic, pentru ca vezi-Doamne EI SUNT FAIR-PLAY, NU SIMULEAZA, LASA JOCUL LIBER. Oh, sunt impresionat… Hai sictir de aici ca sunteti niste jeguri defapt, singurul fapt care care imi place despre fotbalul din Anglia e gradul inalt de civilizatie si disciplina de care dau dovada spectatorii. In rest, sunteti penibili! Mai ales voi, arbitrilor. Apropo, mi se pare mie sau toti arbitrii englezi sunt obezi? Dupa 15 minute, de-abia mai sufla. Nu mai zic de asistenti, care obosesc rapid, probabil de la berile vestitele ceaiuri (specificii zonei, defapt) baute in celebrele pub-uri englezesti. Re-revenind la subiect, Hebb a anulat doua goluri perfect valabile Italiei. Mingea a trecut de linia portii atunci cand Skrtel a respins-o „de pe linia portii” (era cu fundul in poarta – la propriu vorbind -, cum putea s-o scoata de pe/din fata liniei portii?!), iar la golul „din ofsaid” al italienilor n-a fost din ofsaid, n-a fost nici pe linie, uitati-va bine si va lamuriti! 😉

Pentru a fi inteles si mai bine, o voi repeta – nu cred ca Italia a pierdut calificare in optimi datorita arbitrilor! Macar partida cu Noua Zeelanda trebuia castigata, iar acum n-am mai fi ajuns sa vorbim despre asta.

In alta ordine de idei, astazi se implineste un an de la moartea megastarului Michael Jackson. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Profil de fotbalist: Pele

EDISON ARANTES DO NASCIMENTO

Sau, mai simplu, Pele. Cand vine vorba despre cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor, lumea fotbalului este impartita in doua tabere. Unii sunt de parere ca brazilianul a fost de departe cel mai valoros fotbalist, in vreme ce altii sustin ca Diego Armando Maradona i-ar fi luat fata. Eu sunt de parere ca adevarul e undeva la mijloc, ambii merita aceasta titulatura, fiecare dintre ei a avut acel „ceva” deosebit care i-a facut atat de unici. Iar acel „ceva” nu a constat doar in talentul incontestabil de care au dat dovada, cat de faptul ca ambii si-au atins apogeul cariera la echipe mici, cu care au reusit sa ajunga undeva departe…

Edison Arantes Do Nascimento s-a nascut pe data de 23 octombrie 1940 la Tres Coracoes, un mic orasel din Brazilia. Inainte sa devina cine este astazi, a inceput sa joace fotbal la varsta de 5 ani, si curata pantofi pe strada pentru a-si ajuta familia.  Intre 1952 si 1955 a evoluat ca junior pentru Bauru AC, urmand apoi ca la varsta de 15 ani sa debuteze ca profesionist pentru Santos, asta dupa ce fusese recomandat de catre Waldemar de Brito, un fost fotbalist brazilian. Un an mai tarziu avea sa ajunga pentru prima data la echipa nationala a Braziliei, iar la varsta de doar 17 ani bifa deja primul Campionat Mondial (1958). Aici avea sa se remarce prin cele 6 goluri (dintre care doua doar in finala) marcate in ciuda unei accidentari la genunchi. Inca de pe atunci Pele a fost ofertat in numeroase randuri de echipe din Europa, insa pentru a preveni un transfer in afara tarii, presedintele Janio Quadros l-a desemnat comoara nationala.

In anul 1975 se transfera in America, la New York Cosmos, dupa aproape o viata petrecuta la Santos, insa n-a “rupt-o” definitiv cu echipa braziliana, in conditiile in care a mai evoluat pentru Santos in unele partide neoficiale. In America, Pele a fost considerat principalul motiv pentru care numarul spectatorilor crestea pe zi ce trece. A evoluat ca centru inaintas, fiind considerat cel mai valoros si prolific atacant din istorie (a marcat 1284 goluri in 1375 partide). Pe data de 1 octombrie 1977, Pele si-a incheiat cariera de fotbalist printr-un meci demonstrativ intre New York Cosmos si Santos, singurele echipe de club ce se pot lauda ca l-au avut in randul jucatorilor pe “regele fotbalului”. Desigur, partida, chiar si amicala, a fost transmisa in direct in Statele Unite ale Americii. In prima repriza Pele a evoluat pentru Cosmos, a si marcator golul de 1-1 (care a si fost scorul pauzei). La pauza, cand Pele a trecut de partea brazilienilor, americanii au retras definitiv tricoul cu numarul 10, cel cu care evolua Pele. La finele partidei, Pele a tinut in maini steagurile ambelor tari, inainte ca jucatorii de la NY Cosmos sa inconjoare stadionul purtandu-l pe Pele precum pe un star rock.

Palmares:

• 10 campionate ale Braziliei (1958, 1960, 1961, 1962, 1964, 1965, 1967, 1968, 1969, 1973) – toate cu Santos
• 2 Copa Libertadores (1962, 1963) – ambele cu Santos
• 1 campionat NASL (1977) – cu New York Cosmos
• 3 Cupe Mondiale (1958, 1964, 1970)
• „Fotbalistul anului 1970”

Doar alte insemnari

• Franta 0-2 Mexic. Atat poate Franta fara Zinedine Zidane. De cand s-a retras „Zizou” ce-a mai facut selectionata lui Raymond Domenech? A terminat ultima in grupa C de la Euro 2008 (in spatele Romaniei!), iar acum este pe cale sa rateze calificarea in optimile Mundialului. Mexicul mai are de jucat cu Uruguayul, liderul grupei. De notat faptul ca egalul in aceasta partida e cotat undeva in jurul valorii de 1.6 (asadar, probabilitate mare ca cele doua formatii sa cada la pace pentru a se califica impreuna in optimi).
• Argentina 4-1 Coreea de Sud. Data fiind aceasta victorie la scor a „pumelor”, coroborata cu esecul Spaniei, respectiv  jocul nesatisfacator al Braziliei, echipa lui Maradona este in momentul de fata favorita la castigarea trofeului. Desigur, de-abia e gata etapa a doua a World Cup, mai sunt meciuri de jucat. Revenind strict la partida cu sud-coreeni, as spune ca Argentina a aratat putin din potentialul lor. Scorul putea lua proportii si mai mari. De notat hat-trickul lui Gonzalo Higuain + evolutia excelenta a lui Messi, cel care a asistat la ultimul gol al partidei, alaturi de Kun Aguero – regizorii unei faze de pus in tablou!
• Slovenia 2-2 SUA. Un meci realmente nebun, asa cum putine am vazut la acest turneu (la bataie cu Grecia 2-1 Nigeria). Slovenii au deschis scorul printr-o reusita de senzatie a decarului Birsa. Europenii au majorat diferenta chiar inainte de pauza, intr-un moment dificil pentru americani. Selectionerul Statelor Unite si-a dovedit maretia (sau norocul?) in repriza secunda, atunci cand jocul a luat o alta turnura, favorabila echipei sale. Donovan a redus din handicap, iar fiul selectionerului, Michael Bradley, a egalat. La scurt timp dupa golul de 2-2, Altidore reuseste sa introduca mingea in „ate”, insa arbitrul a fluierat un fault intr-o faza unde atat un jucator sloven, cat si unul american au cazut in careul lui Tim Howard (ba chiar americanul a fost faultat mai „serios”, se putea impune o lovitura de la 11 metri). Desigur, echipa lui Bradley a protestat, insa n-au avut ce face. Aceasta a fost prima mare greseala a acestui turneu final unde am avut parte doar de arbitraje excelente, in special din partea asistentilor.
• Germania 0-1 Serbia. Din punctul meu de vedere, un moment de nebunie neinspirat pentru selectionata Panzerelor a stabilit acest rezultat final. Momentul-cheie al meciului a fost eliminarea lui Miroslav Klose. Pornind din acel punct, totul a mers in rau pentru „die Manschaft”. Jovanovic a spart gheata pe tabela la nici un minut scurs de la emininarea atacantului german, iar cu doar cateva secunde inainte de ultimul fluier al primei reprize, Sami Khedira a trimis un sut in bara tranzversala a portii aparate de Stojkovic. In a doua parte a meciului, nemtii au primit o lovitura de pedeapsa (a doua partida consecutiva in care adversarii sarbilor primesc penalty, din tot atatea meciuri disputate), pe care Lukas Podolski a irosit-o, asumandu-si vina dupa meci. Meciul se termina fara alta modificare pe tabela, iar Germania trebuie sa lupte in continuare pentru locul in optimi.
• Olanda 1-0 Japonia. Simplu, usor, fara a te complica. „Portocala mecanica” e practic calificata in optimile competitiei, avand 6 puncte acumulate din tot atatea partide. Insa situatia grupei E e departe de a fi rezolvata in conditiile in care restul echipelor au cate 3 puncte, iar calificarea se joaca  pana in ultima secunda. Probabil ca olandezii vor proceda ca la Euro 2008, atunci cand in ultimul meci al grupei, contra Romaniei, a aliniat o echipa formata din mai multe rezerve, pentru a-si odihni prima echipa. Si asa ne-au batut, scor 2-0. Dar ce rezerve sunt Afellay, Babel sau Huntelaar?
• Italia 1-1 Noua Zeelanda. Dezamagit total. Daca dupa primul meci invocam ghinionul si practic istoria, conform careia Italia mereu incepe mai greu orice turneu, de data aceasta e vorba de lipsa de inteligenta si limpezime in mintea selectionerului Lippi, mult prea pasionat de Juventus Torino (altfel nu-mi explic de ce tot forteaza cu Marchisio si Camoranesi). Sincer, nu cred ca „azzurri” se vor califica in optimi.
• Brazilia 3-1 Coasta de Fildes. Lectie de fotbal administrata de selectionata „Selecao”, dubla lui Luis Fabiano + golul lui Elano au redus la tacere formatia antrenata de Sven-Goran Erikson, care nu a mai fost in stare decat sa inscrie un gol de onoare, gratie lui Didier Drogba. Astfel, Brazilia e calificata in optimi, iar Coasta de Fildes are sanse minime de a trece de faza grupelor.

Brazilia – Spania, in optimi!?

Conform calculelor mele, da, in optimi vom avea un duel de vis intre selectionatele Braziliei respectiv Spaniei. Multi amatori (repet, AMATORI) spuneau inaintea inceperii acestui Mondial ca finala turneului va fi Brazilia – Spania. Pacat ca nu au auzit ei ca aceasta Cupa Mondiala se desfasoara dupa un tablou competitional bine definit, in care castigatoarea unei grupe A infrunta ocupanta locului 2 a grupei B si vice-versa, castigatoarea grupei B infrunta ocupanta locului 2 a grupei A si tot asa… Deci, respectandu-se aceasta regula cele doua formatii s-ar putea intalni cel mai tarziu in sferturi, daca nu chiar in optimi. Desigur, ele pot sa nu se intalneasca deloc, asta daca vreuna din ele nu trece de faza grupelor (nu prea cred in aceasta varianta).

Dupa parerea mea, ibericii vor da de selectionata Selecao tocmai in optimi. Mai precis vor forma duelul optimii #7 (locul 1 din Grupa G – locul 2 din Grupa H).

De ce cred eu ca Brazilia va castiga Grupa G? Deoarece nu cred ca Portugalia sau Coasta de Fildes ar putea obtine mai mult de un punct din meciurile lor cu formatia lui Dunga. Iar cum lusitanii si ivorienii au facut remiza intre ele, sunt acum la doua puncte in spatele Braziliei inainte de bataliile directe cu sud-americanii, si, dupa cum spuneam mai sus, daca nu-i vor invinge macar o data, brazilienii nu vor pierde primul loc al grupei.

De ce cred eu ca Spania va termina pe locul 2 in Grupa H? Dupa cum bine stiti, ibericii au pierdut partida contra Elvetiei (scor 0-1), astfel ca tara Cantoanelor are pozitia de lider ca si asigurata (elvetienii isi permit un egal in partidele cu Honduras si Chile – dupa parerea mea ei vor castiga ambele partide). In cazul in care compatriotii celui mai bun tenismen al tuturor timpurilor, Roger Federer, nu vor pierde macar un meci, Spania poate sa practice cu succes „tiki-taka”-ul lor deja arhicunoscut, ca nu vor termina mai sus de pozitia secunda.

Deci, vom avea o optime mai mult decat interesanta. Asta daca nu va mai face Spania alti pasi gresiti. 😀

Lipsa asta de modestie…

Marica: „Cînd mă uit la Klose şi Podolski parcă mă văd pe mine”.

Sa-i explice cineva acestui baiat ca Miroslav Klose e o legenda a fotbalului german, fiind unul dintre cei mai buni marcatori ai nationalei panzerelor, iar Poldolski, actualmente, poarta tricoul cu numarul 10 la nationala Germaniei. Marica? Marica e fauritor de laba.

While(vuvuzele) nervi++;

Imi pare rau pentru cei care nu le au cu programarea, dar nu voi sta sa explic sensul titlului. Intrebati-l pe tocilarul din prima banca din liceu cum sta treaba si care e legatura dintre vuvuzele si nervii mei.

In primul rand, am observat ca aceste instrumente satanice s-au mai domolit fata de primele zile de Munidal. Nu cu mult desigur, dar tot m-am bucurat aseara, la meciul Italia – Paraguay (terminat 1-1 din prostia lui Marcelo Lippi), cand zumzetul din tribune era aproape neglijabil. Desigur, italienii sunt mult prea inteligenti, eleganti si educati pentru a sufla in asa ceva, asa cum nici la Anglia – SUA (partida incheiata cu acelasi scor, 1-1) nu am auzit prea multe vuvuzele. Motivul e logic – fanii selectionatei Albionului nu puteau sufla deoarece erau prea ocupati sa toarne pahare de bere pe gatlej, iar americanii probabil mancau de zor produse specifice francizelor fast-food de prin imprejurimi.

Ce am observat dupa aceste prime zile de la World Cup?

O formatie a Frantei plictisitoare, deja obosita. Ma indoiesc ca vor putea rezista mult in acest ritm. Lui Henry ii cam tremura picioarele, Anelka nu e acelasi fara oamenii sai de la Chelsea in spate, iar Ribery pare macinat de accidentari si scandaluri.
Argentina, dupa cum era de asteptat, a castigat partida contra Nigeriei jucat inteligent, mai ales pe final, atunci cand au preferat o posesie prelungita a balonului decat sa riste sa atace in valuri (desi aveau cu cine)… Daca vor juca tot asa, iar Messi va avea unpic mai mult noroc, „pumele” vor ajunge departe!
O echipa a Angliei fara pic de fantezie de la mijloc in sus, avand aceleasi grave probleme in poarta (nu o mai vad pe Anglia printre favorite).
O echipa a Germaniei care a aratat foarte bine in meciul cu Australia (un adversar facil la urma urmei). Daca o vor tine tot asa, se inscriu printre contracandidatele la trofeu. Atentie, Joachim Low! Nu-ti risipi toate fortele la inceputul turneului! PS: Tot nu cred in acest Mesut Ozil!
Olanda 2-0 Danemarca. Un rezultat incurajator pentru „portocalii”, insa daca nu era primul gol (care a fost autogolul lui Simon Poulsen), jocul n-ar fi luat aceasta turnura, favorabila baietilor lui van Marwijk. PS: Danezii m-au dezamagit, in special Niklas Bedtner, de la care ma asteptam la mai multe. Singurul danez ca a parut ca „misca” ceva a fost Rommedahl.
Italia 1-1 Paraguay. „Azzurri” au inceput in nota caracteristica si acest turneu final. Italia a aratat destul de modesta in partida lor de debut, insa e de luat in calcul faptul ca selectionerul Marcelo Lippi a inceput fara trei nume importante aceasta partida. Pirlo (usor accidentat, va reveni pentru meciurile viitoare), Di Natale (a fost introdus pe teren tarziu, prin repriza secunda – cum sa procedezi astfel cu golgeterul Seriei A, marcator a 29 de goluri in sezonul recent incheiat!?), respectiv Gattuso (care trebuia sa joace in locul lui Motolivo sau Marchisio, cu tot respectul pentru acestia doi). Odata cu introducerea lui Pirlo sunt convins ca „squadra azzura” va castiga acel regizor de care are nevoie. PS: Mi-a placut mult Simone Pepe.

Diego comenzó perfectamente

Sambata, 12 iunie 2010. Este data la care cel mai mare fotbalist din istorie si-a facut debutul la un Campionat Mondial, in calitate de selectioner.

La fix 24 de ani de la triumful Argentinei (si totodata ultimul al „pumelor”), avandu-l pe Diego Armando Maradona in centrul atentiei prin doua reusite de care ne vom aminti mereu („golul secolului XXI”; „mana lui Dumnezeu”), iata ca Argentina tinteste iar titlul suprem cu Diego pe banca tehnica, mai contestat ca niciodata, in razboi direct cu presa din Buenos Aires. Tot legat de numarul 24 ar fi de spus ca Brazilia a castigat a patra Cupa Mondiala din istorie in anul 1994, la 24 ani de cat o alta legenda a fotbalului Mondial, Pele, a ridicat trofeul, ultimul pentru el si pentru selectionata Selecao. Sa fie acesta momentul revenirii pentru Maradona si pentru Argentina?

Primul meci al lui Maradona ca selectioner a fost contra nationalei Nigeriei, contand pentru Grupa B de la World Cup 2010. Cu putin timp inainte, Coreea de Sud avea sa invinga o echipa a Greciei fara pic de imaginatie in axul central, scor 2-0, reprezentand o prima surpriza la acest Mundial. La finele partidei in urma careia asiaticii au iesit invingatori, ma temeam sa nu vad un scenariu oarecum asemanator si la meciul ce urma sa inceapa. Ma temeam de o formatie a Argentinei obosita, intocmai ca cea a Greciei. Indiciul l-am gasit in declaratia lui Maradona de dinainte de meci. „Pe finalul campionatului, Guardiola i-a menajat pe toti fotbalistii de nationala ai Barcelonei, mai putin pe Messi”. Un fel de scuza in cazul in care Messi nu ar fi „mers” pe teren si, imaginandu-mi ca „pumele” stau doar in Messi si in imaginatia acestuia, pericolul nigerian parea iminent.

Ora 16:50. Scot berea din frigider, semintele sunt deja pregatite. Imagini in direct din Africa de Sud ruleaza in plasma din camera mea. Imi fac o cruce, daca nu pentru Argentina (la urma urmei sunt fan Italia la acest Mundial, ca la toate turneele finale unde nu e si Romania :)), macar pentru Diego Armando Maradona,unul dintre idolii mei. Si iata-l! Cu o barba semi-incaruntita, imbracat la costum gri. Cred ca e prima data cand il vad pe Diego la costum. Iata-i si pe jucatori alindiindu-se pentru intonarea imnurilor. Acum il vad si pe Messi. Sper sa fie in forma… Iar meciul incepe. Nu trece primul sfert de ora ca deja am avut primele actiuni periculoase. Si da, m-am inselat; Messi e in forma!

E minutul 6. Corner pentru Argentina. Juan Sebastian Veron centreaza bine pentru o lovitura de cap din fata portii, apare demarcat fundasul stanga Gabriel Heinze, acesta plonjeaza superb si marcheaza, declansand astfel nebunia! Camerele de filmat ni-l arata pe Maradona bucurandu-se ca un copil la reusita fotbalistului lui OM.

Jocul continua, iar pana la pauza, portarul nigerian Vincent Enyeama respinge toate suturile expediate de Leo Messi, spre exasperarea lui Diego, cel care sta ca un leu in cusca in acel careu rezervat antrenorilor, vrand parca sa ia si el parte la actiune. Repune in joc fiecare minge la care ajunge de acolo, de la marginea terenului. Ridica fiecare minge de la firul ierbii fara nicio problema. A ramas un geniu. E pauza.

Incepe repriza secunda. Argentina pare sa astepte atacurile Nigeriei, atacuri ce nu intarzie sa apara. Romero e pus la incercare in multiple randuri de suturile africanilor. Argentinienii ies din nou la joc, Messi apare iar in centrul atentiei, de notat acea actiune la care a mai participat si Di Maria, unul dintre favoritii lui Diego. Pe final, atacurile sud-americanilor se sting. Argentina paseaza intre ei lejer, dezinvolt, nu mai risca nimic. Se pare ca Mardona le-a ordonat s-o lase mai moale. Si bine a facut, daca stam sa ne gandim, Mourinho a castigat Liga Campionilor cu Inter jucand la fel de pragmatic cel putin din faza semifinalelor.

Taiwo rateaza ultima mare ocazie a nigerienilor, iar Maradona debuteaza cu dreptul la Mondiale in calitate de selectioner. Felicitari, Diego, si tine-o tot asa!

Start!

Dragi prieteni, astazi incepe Cupa Mondiala! De la ora 17:00 avem Africa de Sud – Mexic, iar de la ora 21:30 incepe primul duel extrem de interesant al competitiei, Uruguay – Franta. Oficial, de astazi sunt in transa. Pana cand? Probabil pana pe data de 25 iulie, atunci cand se va termina Turul Frantei. Care vor fi „roadele” acestei veri? Doua carti in format electronic – prima despre Cupa Mondiala, a doua despre „le Tour”.

ASADAR, SA SPUNEM START CUPEI MONDIALE!!! FORZA ITALIA (daca nu Italia, atunci Argentina :D)!!!