ATENŢIE!!! Banciu şi Naum REVIN!!!

Începând cu luna aprilie, celebrul cuplu de comentatori Radu Banciu & Radu Naum vor reveni pe micile ecrane. Nu, din păcate nu vor reveni la Eurosport să comenteze cursele de ciclism. În schimb, o vor face la postul B1 TV (am evitat potenţiala gafă prin substantivul articulat „postul”, sper că aţi observat :D), acolo unde vor realiza o emisiune late night, cel mai probabil de luni până joi, începând de la ora 23 până undeva la ora 00:30.

Nu ştiu ce părere aveţi dumneavoastră, dar ei sunt doi dintre comentatorii mei favoriţi. De altfel, chiar am început să mă uit la ciclism în era „Radu & Radu”. Garantez că va fi o emisiune extrem de interesantă, mai ales că nu vor trata teme mondene, ca altă emisiune ce se desfăşoară aproximativ la aceeaşi ora.

Poate că aţi aflat deja, pe 1 aprilie îi va expira contractul lui Radu Naum cu GSP TV, post unde era director.

Cum ar zice Ilie Dumitrescu, "creme de la creme"

LATER EDIT. Daţi click pe link pentru promo: http://www.viddler.com/explore/unspemetri/videos/184/

Anunțuri
Published in: on Martie 31, 2011 at 12:01 am  Comments (3)  
Tags: , , , ,

Overview: România – Luxemburg

Încep articolul prin a afirma pe propria răspundere că suporterii nemţeni (şi în general, moldovenii) sunt cei mai idioţi oameni din spaţiul carpato-danubiano-pontic (notă redacţională pentru Torje: m-am referit la ţara noastră, România). Undeva pe la finalul primei reprize i-am văzut pe spectatorii din tribună făcând „valuri”. Pentru cei care nu s-au uitat la meci, scorul era 1-1, împotriva selecţionatei Marelui Ducat al Luxemburgului. Fie că era ironie, fie că nu era, V-AŢI FĂCUT DE RÂS! Tocmai eram pe cale să apelez „moldoveni idioţi”, dar mi-am dat seama că era un veritabil pleonasm.

Înainte de a trece la overview-ul propriu-zis, menţionez că am pozat în şovin şi am pariat X2 (adică nu trebuia să câştige România). Asta că tot m-am făcut Răzvan Lucescu nepatriot… 😦

Nu ştiu cât de sarcastic era Mucescu junior când vorbea despre luxemburghezi ca despre nişte jucători care se apără nu ştiu cât de bine şi au o forţă ofensivă nu ştiu cât de mare. Băi tată, desculţii ăştia care au job-uri (da mă, află că lumea mai şi lucrează, nu beleşte pula-ntruna ca patriotu’ de tine) AU AVUT PRIMA OCAZIE ADEVĂRATĂ MECIULUI. Da, asistentul social şi barmanul ăla de la mijlocul terenului au conlucrat pentru deschiderea scorului! Ba chiar au avut şi o altă imensă ocazie la nici un minut după. Ai auzit, Răzvane, când aproape întreg stadionul scanda „Demisia”? Noroc că a venit Mutu cu golul suficient de rapid, că altfel răguşeau naibii toţi spectatorii. Cam asta a fost istoria meciului. Golurile următoare au fost de duzină.

Concluzie: Lucrurile se îmbunătăţesc din ce în ce mai mult pentru Răzvan. Speranţele lui cresc. Dacă după meciul contra Bosniei, Răzvan considera că şansele noastre de calificare sunt „foarte mari”, în cazul în care zvonurile privind dezafilierea bosniacilor sunt veridice, şansele noastre sunt imense! La modul cel mai serios vorbind, părerea mea este că şansele noastre de calificare pentru Cupa Mondială din 2014 sunt de pe acum infime. Fără să ştim adversarii. Ajunge că ne ştim jucătorii şi faptul că Răzvan se bucură de sprijinul Federaţiei…….

ROMÂNIA (Răzvan Lucescu): Tătăruşanu 5 – Săpunaru 4, Tamaş 5 (’65, Goian 6), Gardoş 5, Raţ 5 – Mureşan 6, Ropotan 3 – Stancu 3 (’45, Torje), Mutu 8 (’84, Alexe), Zicu 6 – Marica 5.

LUXEMBURG (contează numele selecţionerului?): Joubert 5 – Mutsch 6, Hoffmann 6, Blaise 6, Schnell (’90, Martino) 7 – Leweck 6, Bettner 5 (’81 Laterza), Payal 6 – Joachim 7, Peters 6, Gerson 8 (’59, da Motta 5).

Aaa da. Era să nu notez declaraţia lui Mutu de la finalul partidei cu Luxemburg (citez din minte): „La Zenica am jucat fără sistem de joc. De-abia dacă am atins mingea”. Nu te-ai prins că atâta ştii, să marchezi contra luxemburghezilor?!

Published in: on Martie 30, 2011 at 12:02 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Românii au tupeu. Preview: România – Luxemburg

În viaţă e bine să ai tupeu. E bine să te naşti cu „cojones”, să te impui. DAR NUMAI ATUNCI CÂND E CAZUL. Luni, domnul Gabriel Torje a fost nesimţit. În primul rând pentru că s-a adresat la persoana a doua pe durata întregii conferinţe unor persoane mai în vârstă şi mai INSTRUITE decât domnul al cărui nume a fost mai sus amintit. În al doilea rând, pentru că s-a adresat nepoliticos unei amărâte de jurnaliste, care şi-a permis grosolănia de a întreba dacă suntem în stare să-i batem pe luxemburghezi.

De multă vreme am studiat încercările de oratorie ale lui Torje pe la conferinţele de presă. Pe baza celor următire, mi-am permis să notez următoarele observaţii:

  • nouă din zece fraze ce ies din gura mijlocaşului dinamovist conţin expresia „Problemele de acest gen mă depăşesc”;
  • în nouă din zece fraze, exprimarea este una cel puţin precară. Nemaibăgând de seamă faptul că pronunţă „este” aşa cum se scrie (oamenii care au mai fost pe la orele de română prin gimnaziu ar şti că la pronunţie se adaugă şi un „i” înaintea cuvântului);
  • în zece din zece fraze, se chinuie să scoată pe gură cuvintele potrivite. Mai pe româneşte, se cacă pe el.

Sumarizând (e un altfel de a spune „pe scurt”, „deci”, „în concluzie”, Găbiţă), domnul Torje ăsta e un nesimţit. Habar nu are pe ce lume trăieşte, se crede mare şi tare când îi ies nişte driblinguri amărâte cu Buleică şi Trtovac deşi Lulic l-a (atenţie Gabi!, se scrie cu liniuţă) făcut praf şi pulbere sâmbătă. Ar fi altceva dacă am vorbi despre un jucător care ar avea măcar un titlu de campion în palmares, dacă am vorbi despre un om cu mai mult de cinci selecţii la naţională. Găbiţă ăsta a ţinut să compleze „Putem bate Luxemburgul, aşa cum putem bate orice echipă”. Pe cine bateţi voi, mă, de doi ani? Vă zic eu. Pe nimeni. Ultima victoria a voastră într-un meci oficial datează de la meciul cu Insulele Feroe. Dar eu vă cred pe cuvânt. Puteţi să bateţi orice echipă. Fizic. La fotbal, nu m-aş baza pe voi nici contra Luxemburgului. Cât despre lipsa de respect cu care ai tratat toţi acei băieţi şi toate acele fete cu nişte facultăţi la activ, vezi că nu vorbeşti cu Ioana Popescu. Realizezi?

Şi selecţionerul e nesimţit. A spus că noi, românii, nu sutem patrioţi. DECI NOI SUNTEM DE VINĂ. El e cel mai bun selecţioner. Dar nu poate să câştige un meci oficial de ani de zile pentru că nu suntem noi (eu şi tu, dragă cititorule) patrioţu. De asemeni (ştiu, Gabi, ai crede că forma corectă este „de asemenea”, dar se acceptă şi forma asta; şi da, se scrie cu spaţiu), Răzvan e sensibil. A interzis accesul oamenilor la antrenamentele oficiale. Dar declaraţia lui Lucescu cel mic (şi nu o spun pentru că e fiul lui nea Mircea sau pentru că ar fi scund) care m-a surprins prin tupeul de care a dat dovadă selecţionerul, a fost „Şansele de calificare sunt intacte”. Să mori tu!? Băi Răzvane, ai ajuns tu, un mucos în această breaslă a tehnicienilor, să îmi jigneşti cunoştinţele în matematică? Hai să-ţi zic ceva. Şansele noastre tind spre zero. Exact cum era treaba cu limitele, prin clasa a XI-a. Nu mă bazez că mai ştii tu ce ai învăţat la liceu, dar îţi garantez că e aşa. Ţi-o spune un băiat care le cam are cu matematica…

Legat de meciul cu Luxemburg, nu pot să spun decât că mi-e frică. De câştigat, nu ar trebui să câştigăm. Cel puţin nu în condiţii normale. Pronostic: X2. Şi, din păcate, NU EXAGEREZ ABSOLUT DELOC!!!!!

Aşa va arăta Găbiţă la 35 ani

Aşa va arăta Găbiţă la 35 ani

 

Published in: on Martie 29, 2011 at 12:03 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Overview: Turul Catalunyei, Dwaars door Vlaanden, Prijs Vlaanderen

TURUL CATALUNYEI

Un tur de şapte etape, toate pe şosea. Aici mi se pare că organizatorii au greşit puţin, probabil că un contra-timp individual în ultima etapă ar fi animat soarta acestei competiţii, şi aşa dominate fără drept de apel de către cel care avea să câştige în cele din urmă Turul Catalunyei. Totuşi, această competiţie câştigă în ochii mei datorită faptului că nu s-au acordat secunde de bonificaţie. Anul trecut s-a impus Joaquim Rodriguez, pe atunci aflat la primul sezon în tricoul celor de la Team Katusha, urmat de Xavier Tondo şi Rein Taaramae. Cele mai importante nume de anul acesta au fost Danilo Di Luca (purtătorul tricoului cu numărul 1, din cauza absenţei lui Rodriguez, colegul său de la Team Katusha), Albert Contador (Saxo Bank), Cadel Evans (BMC, care mai mult a participat pentru a se antrena în vederea curselor din luna aprilie la care va lua startul), Igor Anton (Euskaltel), Levi Leipheimer (RadioShack), Ivan Basso (Liquigas), Carlos Sastre şi Denis Menchov (Geox), Alessandro Petacchi şi Michele Scarponi (ambii Lampre). Deşi au luat startul 24 dintre cele mai importante echipe din lumea ciclismului, multe dintre aceştia au trimis rutieri mai „de duzină”. Este cazul unor formaţii precum HTC-Highroad, Rabobank sau Quick Step. Ce-i drept, s-au desfăşurat destule curse în paralel cu Turul Catalunyei, deci managerii acestor echipe au o scuză. 🙂

Prima etapă a fost una de încălzire pentru toată lumea. Cicliştii au avut de parcurs 167 de kilometri, pe parcursul cărora s-a numărat şi o căţărare de categoria I. Finalul a fost la sprint, astfel că letonul Gatis Smukulis (HTC-Highroad) şi-a trecut în cont prima victorie în cariera de profesionist. Ziua următoare a fost una la fel de liniştită pentru pluton, care a avut de pedalat cu doi kilometri în plus faţă de etapa de ieri. Locul doi la general, Alessandro Petacchi, s-a impus în cel de-al doilea sprint final al acestei competiţii, neavând practic adversari redutabili. Etapa a treia avea să fie etapa regină a actualei ediţii a Turului Catalunyei, datorită profilului extrem de dificil, care i-a determinat pe mulţi rutieri să abandoneze. O căţărare repertoriată de categoria a doua, două de categoria întâi şi una de categorie specială, chiar pe final. După cum poate era de aşteptat, Alberto Contador a fost cel care s-a impus, la 23 de secunde faţă de principalii urmăritori, Scarponi şi Leipheimer. Următoarele zile au fost dedicat sprinterilor. Rând pe rând, Manuel Cardoso (Team RadioShack – pentru al optulea succes din acest sezon), Samuel Dumoulin (Cofidis), Jose Joaquin Rojas Gil (Movistar) şi din nou Samuel Dumoulin, au câştigat restul etapelor. La general, liderul a rămas neschimbat. De menţionat faptul că Levi Leipheimer a dispărut de pe locul 2 la final.

Concluzie: Alberto Contador a trudit doar într-o singură zi pentru a câştiga acest tur. Părerea mea este că „El Pistolero” nu a a avut adversari. După cum spuneam Evans a fost în stand-by, Basso a fost prea rigid pentru a da cuiva bătăi de cap, în vreme ce Leipheimer şi Scarponi nu au avut calitatea necesară pentru a-l întrece la general.

1. Alberto Contador Saxo Bank    29h 24′ 42″
2. Michele Scarponi Lampre        + 35″
3. Daniel Martin Garmin        + 35″
4. Chris Horner RadioShack    + 35″
5. Rigoberto Uran Sky        + 38″
6. Xavier Tondo Movistar    + 38″
7. Ivan Basso Liquigas    + 38″
8. Cadel Evans BMC        + 50″
9. Kevin Seeldraeyers Quick Step    + 1’12”
10. Bauke Mollema Rabobank    + 1’12”

DWAARS DOOR VLAANDEREN

S-a disputat în partea belgiană a Flandrei, acea regiune din nord-vestul Europei care aparţine de trei state (Belgia, Franţa şi Olandra). De altfel, această regiune este una des „vizitată” de către ciclişti, numeroase curse având loc în această regiune – pe lângă Dwaars door Vlaanderen, mai sunt Prijs Vlaanderen Harelbeke, Turul Flandrei şi restul curselor care doar trec pe aici. Matti Breschel (pe atunci legitimat la Saxo Bank, actualmente membru al echipei Rabobank), avea să câştige ediţia de anul trecut, devansându-i pe Björn Leukemans (Vacansoleil) şi Niki Terpstra (pe atunci legitimat la Team Milram, actualmente membru al echipei Quick Step).

Deşi această cursă nu poate fi considerată una de referinţă, în condiţiile în care nu face parte din 2011 World UCI Tour, au participat nume grele din lumea ciclismului. Astfel, Tom Boonen (Quick Step), Andre Greipel (Omega Pharma-Lotto), Denis Galimzyanov (Katusha), Fabian Cancellara (Leopard), Alessandro Ballan (BMC), Juan Antonio Flecha (Sky), Heinrich Haussler sau Tyler Farrar (ambii Garmin-Cervelo). Ţinând cont de numele prezente, dar şi de traseu, pare a fi o clasică dedicată mai degrabă sprinterilor, deşi nu ar fi fost de exclus o evadare.

Rutierii au avut de parcurs 201 km până la finalul ce se aştepta a fi un sprint masiv. Dar iată că aceste aşteptări nu s-au concretizat, iar evadarea care, în cele din urmă, i-a numărat pe Juan Antonio Flecha (Sky), Nick Nuyens (Saxo Bank) respectiv Fredric Amorison (Landbowkrediet). Dintre aceştia, doar ultimul nu a reuşit să ţină pasul până pe ultimul kilometru, fiind „înghiţit” de către plutonul care venea puternic din urmă. Avansul evadaţilor scădea pe măsură ce se apropiau de linia de finiş, ba chiar au fost ajunşi de pluton, însă Nick Nuyens a reuşit să-i „păcălească” pe toţi, atacând cu succes când ceilalţi doar se pregăteau.

1. Nick Nuyens Saxo Bank Sungard     4h 39′ 57″
2. Geraint Thomas Team Sky
3. Tyler Farrar Garmin Cervelo
4. Mathew Hayman Team Sky
5. Marco Marcato Vacansoleil
6. Baden Cooke Saxo Bank Sungard
7. Leif Hoste Team Katusha
8. Thomas Leezer Rabobank
9. Tom Bonnen Quick Step
10. Dominique Rollin FDJ

E2 PRIJS VLAARDEREN HARELBEKE

Seria clasicelor primăverii a continuat cu o cursă mai mult decât interesantă. Pe data de 26 martie a avut loc Prijs Vlaanderen, care s-a desfăşurat în Harelbeke pe parcursul a 203 km. Ediţia de anul trecut a fost câştigată de Fabian Cancellara, ciclistul de atunci al echipei Saxo Bank având să îşi înceapă seria de victorii în clasice. Desigur, ciclistul elveţian nu avea cum să lipsească anul acesta, el fiind purtătorul tricoului cu numărul 1. Alte nume interesante care au participat anul acesta: Thor Hushovd, Heinrich Haussler (ambii Garmin-Cervelo), Gerald Ciolek, Niki Terpstra (Quick Step), Jurgen van de Walle (Omega Pharma-Lotto), Lars Boom (Rabobank), Sergey Ivanov (Katusha), Thomas Voeckler (Europcar) ş.a.

Profilul acestei curse a fost destul de plat, cu unele denivelări în apropierea liniei de finiş. Şi de această dată era de aşteptat să avem un sprint final masiv. La fel ca şi în Dwaars door Vlaaderen, toate aşteptările au fost anihilate de numeroasele atacuri care s-au înregistrat pe ultimii 20-30 de km. De notat numeroasele probleme pe care le-a avut Fabian Cancellara, cel care părea a fi ghinionstul zilei. Cu 69 de kilometri înainte de final a suferit o căzătură, iar peste doar doisprezece kilometri a avut probleme cu lanţul care l-au determinat să-şi schimbe bicicleta.

Cu toate că a pierdut timp preţios, elveţianul a reuşit mereu să revină în pluton, iar pe final l-am putut vedea chiar în fruntea cursei, desprins la aproximativ un minut faţă de grupul urmăritor. Deşi nimeni nu ar fi crezut, ecartul a rămas intact. Cancellara a dovedit din nou, dacă mai era cazul, că în ciuda aptitudinilor excelente de contra-timpist, el este şi un foarte bun om de clasice. Iată că rutierul lui Leopard îşi deschide seria victoriilor la fel ca şi anul trecut, în Prijs Vlaanderen.

1. Fabian Cancellara Leopard     4h 34′ 51″
2. Jurgen Roelandts Omega
3. Vladimir Gusev Katusha
4. Sep Vanmarcke Garmin
5. Bram Tankink Rabobank
6. William Bonnet FDJ
7. Heinrich Haussler Garmin
8. Sebastien Hinault Ag2r
9. Stuart O’Grady Leopard
10. Sergey Ivanov Katusha

Răzvan Lucescu: GAME OVER! Overview: Bosnia 2-1 România

Optimism excesiv. Aceasta a fost deviza cu care ne-am dus la Zenica. Ne bazam pe revenirea lui Mutu, pe forma bună a lui Zicu, pe foamea de performanţă a „tricolorilor”. Primul a fost extrem de şters, al doilea a fost băgat abia cu cinci minute înainte de final, iar foamea (de performanţă) ne roade şi ne va mai roade mult şi bine.

În cele din urmă Chivu n-a mai luat loc nici măcar pe banca de rezerve. Săpunaru a fost înlocuit in extremis de Cornel Râpă, tot din motive medicale. Eu unul mi-am notat primele două nume, plus cel al lui Ştefan Radu, care din start n-a vrut să fie forţat. Vreau să verific în week-endul viitor cât de „accidentaţi” vor fi ei la echipele de club. Deja îl văd pe Chivu mâncând pământul pentru Inter, iar pe Săpunaru uitând de temperatura 37.4. MĂ ÎNDOIESC că toţi aceşti trei jucători s-au lovit ÎN ACELAŞI TIMP, fix înainte de meciurile României…

CUM A DECURS JOCUL: Aşadar, cu optimism în suflet dar fără Chivu pe teren, începem meciul. Pierdem mingea din primele secunde, iar când cronomentrul indica secunda 30 am notat primul şut al Bosniei, autor Dzeko. După alte două şuturi expediate în blocaj, răspundem prin Marica, cel care scapă spre poartă dar e blocat în ultimul moment. Aşadar, avem joc pe contre. Cel puţin până atunci, deoarece au urmat minute bune de dominare a gazdelor. Rând pe rând, Dzeko şi Misimovic au irosit şanse bune de a deschide scorul. În minutul 29, după ce am reuşit să mai liniştim jocul, o centrare expediată de Raţ a lovit un adversat, iar mingea ajunsă la Marica a fost preluată cu mare stil şi reluată din vole sub bara transversală a porţii lui Hasagic. Până la final putem consmena doar un şut al lui Pjanic, scos de Pantilimon.

Repriza a doua a debutat cum nu se putea mai prost pentru noi, cu Dzeko et comp în careul nostru. În minutul 50, mingea îl loveşte în mână pe Goian, cel care a evoluat atât de bine până în acel moment (dar şi până la finele meciului) în urma unui carambol. Putem spune că au existat circumstanţe de penalty, însă arbitrii au ţinut cu noi. Parcă terenul era înclinat spre poarta lui Pantilimon. Ne apărăm, dar totuşi rezistăm. Norocul n-a mai ţinut cu noi în minutul 63, atunci când Ibisevic a fructificat o eroare de marcaj la un corner şi a egalat. Din acel moment era clar că Răzvan trebuia să mute ceva pentru a rămâne măcar cu un punct de pe urma acestui meci. Răzvan a făcut unele modificări, însă nu le-a „ginit”. Cociş intră în locul unui Torje obosit, Ropotan intră în locul unui Florescu lamentabil. Până la final nu am putut consemna nicio schimbare pe teren la nivel de joc. Doar pe tabelă. Bosnia a trecut în avantaj graţie reuşitei lui Dzeko, cel care a împins practic mingea în poartă. Intră şi Zicu, de parcă ar mai conta. Posesie: 64%-36%. Fluier final. Calificarea e pierdută.

BOSNIA: Hagasic 7 – Mujzda 8, Spahic 7, Mravac 7, Lulic 8 – Pjanic 7, Rahimic 7, Medujanin 7 (’71,Maletic 7), Misimovic 8 (’81, Ibricic) – Dzeko 9, Ibisevic 8 (’76, Muslimovic).

ROMÂNIA (Răzvan Lucescu): Pantilimon 6 – Râpă 6, Tamaş 7, Goian 8, Raţ 6 – Torje 5 (’71, Cociş), Florescu 3 (’76, Ropotan), Alexa 4, Deac 5 (’85, Zicu) – Mutu 6, Marica 7.

CONCLUZIE: Pe parcursul meciului Bosnia 2-1 România mi-am dat seama ce selecţioner slab e Răzvan. Ca antrenor de echipe de club, jos pălăria. Dar ca selecţioner, nici nu mai vreau să aud de el. Sau cel puţin nu la România, Italia sau Argentina.

De doi ani, de când a fost instalat în funcţia de selecţioner, Răzvan a tot construit şi recontstruit echipa naţională până a dărâmat-o de tot. De doi ani ni-l bagă pe gât pe Florescu. Ia mai scuteşte-ne! Ai ajuns pe un drum blocat. Spuneai că vei demisiona în momentul în care şansele de calificare la Euro 2012 vor fi zero. Ei bine? Nu vezi că pe ecran scrie „Game Over”?

La modul în care văd eu lucrurile, mai avem o singură soluţie. Cosmin Olăroiu. Antrenor valoros, care a demonstrat, nu s-ar plânge ca Răzvan de lipsa de valoare a fotbaliştilor, şi întâmplător e liber de contract. E mai mult decât antrenorul potrivit.

Published in: on Martie 27, 2011 at 12:00 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Noi jucăm doar cu dorinţa de-a ne dărui…

O melodie excelentă pentru meciul de astăzi la naţionalei României. Chiar propun ca acest cântec să fie intonat la fiecare partidă a „tricolorilor”…

Published in: on Martie 26, 2011 at 12:11 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Ultima speranţă a generaţiei Mutu & Chivu. Preview: Bosnia – România.

Remember: Euro 2000. Ultimul turneu final din carierele lui Gică Hagi, Gică Popescu, Dorinel Munteanu, Dan Petrescu şi multe alte nume importante din istoria recentă a „naţionalei” României. Erau îmbătrâniţi. Deşi au avut evoluţii foarte bune contra Germaniei, Angliei şi chiar Italiei, „tricolorii” ne-au arătat că au trecut şase ani de la Mondialul American şi implicit peste ei. Iar prin faptul că i-am văzut pentru prima dată la un turneu final de seniori pe mulţi tineri „tricolori”, dornici de afirmare, putem vorbi despre un schimb de generaţii.

De fapt, dacă stăm să gândim mai profund, În Belgia şi Olanda a avut loc mai mult decât un schimb de generaţii. A avut loc un schimb de mentalitate. Datorită retragerilor în masă ale lui Hagi, Petrescu, Lupescu sau Belodedici – piese de bază în angrenajul „Generaţiei de Aur” – toată presiunea suporterilor echipei naţionalei, care nu-s deloc puţini, avea să apese pe umerii „debutanţilor” Mutu, Chivu, Lobonţ, Contra şi ceva mai târziu, Mirel Rădoi. Practic, dacă pornim de la premisa că Hagi şi Mutu au fost liderii propriilor generaţii, putem cataloga Euro 200 drept „Ultimul turneu final cu Hagi, primul turneu final cu Mutu”.

Revenim în prezent. Final de martie, 2011. Au trecut unsprezece ani. S-au schimbat patru selecţioneri. Zeci de jucători au fost convocaţi. Unii au profitat de acest prilej şi au rezistat. Alţii, hai să zicem mai ghinionişti, au rămas doar la statutul de „convocaţi”. Contra s-a retras, Rădoi s-a retras până ce pleacă Ionuţ Lupescu din staff-ul administrativ, Lobonţ prinde rar postul de titular la AS Roma, neacceptând deviza „Decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş”. Mutu şi Chivu au rămas. Ambii joacă la nivel înalt. Chiar dacă unul este campion al Olandei şi Italiei şi câştigător al UEFA Champions League, pe când celălalt este lider doar în patul Ioanei Popescu.

Sâmbătă jucăm ultima carte. Oricum şansele sunt infime, dar cică e bine să credem în orice firmitură. Nu spun că e ridicol să fii optimist. Ridicol e să fii optimist când nu e cazul. Nu poţi să mai speri la o victorie la Zenica contra Bosniei când tu nu eşti capabil să baţi Albania la tine acasă. Corolar, nu e prea ok nici să fii pesimist. Pesimisul îţi garantează, de cele mai multe ori, eşecul. Ideal e să fii realist. Să fii cu picioarele pe pământ. Fii optimist când trebuie să fii optimist. Iar când trebuie să fii pesimist, fii realist, raţional. În momentul de faţă suntem mai optimişti decât permite legea, ceea ce nu e bine deloc.

Nu pricep motivul pentru care noi, românii, nu acceptăm faptul că formaţia Bosniei e cu mult peste cea a noastră. Este trist, ştiu, şi mie mi se par prea „umflaţi” Dzeko et comp, dar tot rămân valoric peste noi. Nu-i putem compara pe Deac cu Pjanic, pe Florescu cu Ibisevic, nici pe Mutu cu decarul lui Manchester City, Edin Dzeko. Momentan suntem mai slabi decât ei, iar dacă vom susţine cu aceeaşi vehemenţă contrariul, uitând de partidele dezastruoase de anul trecut (fie că ne raportăm la meciurile oficiale sau la cele amicale, România a arătat mereu acelaşi lucru – NIMIC), vom căuta scuze pentru o nouă umilinţă, la un an şi jumătate de când o altă naţie ex-iugoslavă, sârbii, au lăsat o mare pată de sânge în istoria naţionalei României.

Chemaţi-vă lăutarii!

Hai, petreceţi! Umflaţi baloanele, desfaceţi şampania! Din câte se pare, Hagi a fost demis. Atât presa din Turcia, cât mai ales cea din România titrează această ştire pe net. Vi s-a îndeplinit marele scop în viaţă al vostru.

Din prima zi de la instalarea „Regelui” în calitate de antrenor aţi aşteptat paşii greşiţi ai Galatei sub bagheta lui Hagi. Imediat ce au apărut şi rezultatele proaste dădeaţi coate şi chicoteaţi „Bă, ăsta nu prinde Crăciunul în Turcia”. L-a prins până la urmă, ba chiar i s-a acordat multă încredere, altfel nu primea undă verde să-l transfere pe Bogdan Stancu, un fotbalist cu un potenţial uriaş dar încă necopt, pe o sumă deloc mică.

Nu sunt un fan al antrenorului Hagi. Nici mie nu mi se pare vreun mare tactician. Are şi el minusurile lui. Nu pare capabil să se facă prea bine înţeles, intră în conflicte cu oameni din sânul echipei, aşteaptă prea multe de la jucătorii săi. Dar are şi el plusurile lui. PE BUNE, CHIAR ARE! Ştiu, e greu de crezut. Dar… ARE!!! E ambiţios, e adeptul proiectelor, are un nume greu care îl ajută mult (poate chiar prea mult). Da’ ce mai contează toate astea?

Mă întreb oare cum aţi fi reacţionat în cazul în care Hagi reuşea pe „Turk Telekom”? Ştiu, pentru voi e o premisă fantezistă. Pentru voi Hagi reprezintă un mare jucător şi o nulitate ca antrenor. Asta în cele mai bune cazuri, deoarece printre voi se mai numără destui care nu vreţi să acceptaţi ideea că Hagi a fost un fotbalist uriaş…

Aşadar, „stropiţi” cu toţii această demitere ea lui Hagi. După care puteţi reveni la statutul de băutori de cola şi spărgători de seminţe.

Published in: on Martie 24, 2011 at 12:40 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Pepe vs Oana Zăvoranu

Dacă noi românii avem o calitate, aceea e că suntem optimişti până la capăt. (mai mult…)

Published in: on Martie 23, 2011 at 3:33 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

Overview: Etapa 22

Gaz Metan 2–0 Pandurii Tg Jiu. O execuţie frumoasă a lui Eric de Oliveira l-a readus pe acesta pe prima pagină în presa sportivă din România. Încă două-trei goluri şi îl vom vedea hrănind tigri la zoo sau mai ştiu-eu-ce. După Sportul Stundenţesc şi Unirea Urziceni, cred că mai cunoaştem numele unei retrogradate. Da, vorbesc despre Pandurii. Chiar dacă aceştia se află la egalitate de puncte cu Victoria Brăneşti şi nu e prea departe de U Craiova, U Cluj şi celelalte echipe aflate deasupra liniei periculoase. Echipa nu are nicio busolă pe teren, iar asta nu e din retur. Cam de două sezoane gorjenii nu mai au niciun atacant veritabil în lot, fapt ce se poate observa cu ochiul liber.

Victoria Brăneşti 0–2 FC Timişoara. Deşi bănăţenii au câştigat cu o oarecare lejeritate împotriva unui adversar incomod, nu cred că Uhrin et comp sunt prea fericiţi, ştiind că în etapa viitoare, pe teren propriu contra Stelei, nu vor juca Bourceanu şi Zicu, ambii suspendaţi. Marian Iancu a declarat la mai toate televiziunile că Timişoara poate să stea liniştită; se pregătesc SURPRIZE în acest sens. Nu sunt un expert în ale jocului de poker, însă e limpede că Iancu blufează. Ianis Zicu este de departe motorul echipei, acesta marcând în toate meciurile din 2011.

Gloria Bistriţa 3–2 Rapid. Pe cât de mirat am fost văzând înainte de meci că victoria Rapidului a fost cotată undeva în jurul valorii de 2.40 (!!!), pe atât m-am lămurit că bookmakerii au cap atunci când stabilesc aceste cote. De fapt m-am lămurit (din nou, în cazul în care mai era nevoie) că giuleştenii nu sunt creaţi pentru a câştiga titluri, sau cel puţin nu prea des. Rapidul a început şi acest campionat în forţă, în paşii de samba ai lui Şumudică din prima etapă, însă nu a reuşit să ţină ritmul, astfel că în momentul de faţă ocupă locul 7. Felicitări ardelenilor, în special italianului Cavalli, autorul unei „duble”.

Oţelul 3–0 U Cluj. Victorie de necontestat pentru gălăţeni. Gabi Paraschiv a „spart gheaţa” de pe tabelă printr-un gol de aplaudat. Gabi Giurgiu a majorat scorul graţie unei superexecuţii din afara careului. La scorul de 2-0 clujenii au cerut penalty la o intervenţie cu mâna a lui Sergiu Costin. Fără să ţin partea cuiva, mi se pare că „studenţii” au avut dreptate, deşi tind să cred că o eventuală reuşită a „şepcilor roşii” nu ar fi schimbat soarta rezultatului. Iar dacă nu a fost să marcheze Universitatea, a făcut-o Oţelul. Cornel Râpă a marcat primul său gol în acest sezon, iar meciul s-a terminat 3-0, spre dezamăgirea timişorenilor care aşteptau încă de vineri seara un eventual pas greşit al adversarilor în cursa pentru titlu.

Steaua 1–1 Vaslui. Derby-ul rundei s-a terminat, precum săptămâna trecută, cu victoria rivalelor. Timişoara a profitat de pasul greşit al vecinilor din jos de clasament, astfel că lupta pentru titlu va fi o „afacere” între două echipe… Steaua nu a reuşit să

CFR Cluj 2–0 Sportul. Un succes parcă neaşteptat, în condiţiile în care CFR-ul nu a simţit gustul victoriei într-un meci oficial în 2011. Ce-i drept, nici Sportul nu a câştigat niciun meci în 2011. Ce naiba? A pierdut patru partide din tot atâtea posibile, astfel că e o chestiune de timp până când matematica ne va spune că formaţia din „Regie” este retrogradată. Pentru ceferişti a marcat Bastos, mijlocaşul despre care se zvonea că nu va face parte din lotul campionilor datorită unor dispute cu Minteuan. Scorul a fost închis de Gabi Mureşan, cel care a revenit după o suspendare.

U Craiova 1–1 Astra. Slab. Nu poţi cataloga altfel jocul prestat de către olteni. Gazdele au deschis scorul graţie reuşitei lui Subotici. Cu toate acestea, băieţii lui Napoli nu au reuşit să-şi majoreze avantajul, iar Măţel, killer-ul Stelei lui Ilie Dumitrescu din tur, a egalat, astfel că prahovenii urcă înapoi pe locul 9. Zvonurile conform cărora Universitatea nu va primi licenţa pentru sezonul viitor par tot mai palpabile. Probabil că Universitatea este deja resemnată. Din păcate…

Dinamo 4–1 Tg Mureş. Scor ce nu poate fi digerat prea uşor de către Neluţu Sabău, mai ales că elevii săi veneau după un succes de răsunet contra campioanei de toamnă, Oţelul Galaţi. Echipa sa nu a jucat mai nimic – lucru pe care l-am şi în tur, atunci când diferenţa a fost mai mare (2-6). De remarcat evoluţia lui Gabi Torje, autorul unei „duble” şi co-autor la reuşita lui Liviu Ganea. Să sperăm că „Piticul” va avea o prestaţie bună şi la Zenica, localitatea unde se va disputa Bosnia & Herţegovina – România. În altă ordine de idei, Dinamo a urcat până pe poziţia a patra în clasament, în vreme ce rivalele Steaua şi Rapid ocupă locurile 6, respectiv 7.

Urziceni 1–1 FC Braşov. Un scor cu adevărat surprinzător. Precum în tur, după ce au reuşit o serie chiar bună de rezultate, braşovenii par a se culca pe o ureche. După succesul răsunător din „Ghencea”, trupa lui Conceicao nu s-a trezit degrabă din vis, iar acum au obţinut doar o remiză contra Unirii Urziceni, formaţie aflată oficial în stare de putrefacţie…