Adio dar rămân cu tine!

Oameni buni şi răi, ţin să vă anunţ că m-am mutat. Dar asta nu înseamnă că veţi scăpa de mine. M-am mutat pe www.blogsportiv.com !!! Dacă v-au plăcut articolele scrise de mine, puteţi să citiţi în continuare părerile mele legate de fotbalul românesc şi cel străin, materiale legate de ciclism, de tenis şi celelalte sporturi.

Nu uitaţi, www.blogsportiv.com !!! CLICK AICI !!!

Overview: România – Luxemburg

Încep articolul prin a afirma pe propria răspundere că suporterii nemţeni (şi în general, moldovenii) sunt cei mai idioţi oameni din spaţiul carpato-danubiano-pontic (notă redacţională pentru Torje: m-am referit la ţara noastră, România). Undeva pe la finalul primei reprize i-am văzut pe spectatorii din tribună făcând „valuri”. Pentru cei care nu s-au uitat la meci, scorul era 1-1, împotriva selecţionatei Marelui Ducat al Luxemburgului. Fie că era ironie, fie că nu era, V-AŢI FĂCUT DE RÂS! Tocmai eram pe cale să apelez „moldoveni idioţi”, dar mi-am dat seama că era un veritabil pleonasm.

Înainte de a trece la overview-ul propriu-zis, menţionez că am pozat în şovin şi am pariat X2 (adică nu trebuia să câştige România). Asta că tot m-am făcut Răzvan Lucescu nepatriot… 😦

Nu ştiu cât de sarcastic era Mucescu junior când vorbea despre luxemburghezi ca despre nişte jucători care se apără nu ştiu cât de bine şi au o forţă ofensivă nu ştiu cât de mare. Băi tată, desculţii ăştia care au job-uri (da mă, află că lumea mai şi lucrează, nu beleşte pula-ntruna ca patriotu’ de tine) AU AVUT PRIMA OCAZIE ADEVĂRATĂ MECIULUI. Da, asistentul social şi barmanul ăla de la mijlocul terenului au conlucrat pentru deschiderea scorului! Ba chiar au avut şi o altă imensă ocazie la nici un minut după. Ai auzit, Răzvane, când aproape întreg stadionul scanda „Demisia”? Noroc că a venit Mutu cu golul suficient de rapid, că altfel răguşeau naibii toţi spectatorii. Cam asta a fost istoria meciului. Golurile următoare au fost de duzină.

Concluzie: Lucrurile se îmbunătăţesc din ce în ce mai mult pentru Răzvan. Speranţele lui cresc. Dacă după meciul contra Bosniei, Răzvan considera că şansele noastre de calificare sunt „foarte mari”, în cazul în care zvonurile privind dezafilierea bosniacilor sunt veridice, şansele noastre sunt imense! La modul cel mai serios vorbind, părerea mea este că şansele noastre de calificare pentru Cupa Mondială din 2014 sunt de pe acum infime. Fără să ştim adversarii. Ajunge că ne ştim jucătorii şi faptul că Răzvan se bucură de sprijinul Federaţiei…….

ROMÂNIA (Răzvan Lucescu): Tătăruşanu 5 – Săpunaru 4, Tamaş 5 (’65, Goian 6), Gardoş 5, Raţ 5 – Mureşan 6, Ropotan 3 – Stancu 3 (’45, Torje), Mutu 8 (’84, Alexe), Zicu 6 – Marica 5.

LUXEMBURG (contează numele selecţionerului?): Joubert 5 – Mutsch 6, Hoffmann 6, Blaise 6, Schnell (’90, Martino) 7 – Leweck 6, Bettner 5 (’81 Laterza), Payal 6 – Joachim 7, Peters 6, Gerson 8 (’59, da Motta 5).

Aaa da. Era să nu notez declaraţia lui Mutu de la finalul partidei cu Luxemburg (citez din minte): „La Zenica am jucat fără sistem de joc. De-abia dacă am atins mingea”. Nu te-ai prins că atâta ştii, să marchezi contra luxemburghezilor?!

Published in: on Martie 30, 2011 at 12:02 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Românii au tupeu. Preview: România – Luxemburg

În viaţă e bine să ai tupeu. E bine să te naşti cu „cojones”, să te impui. DAR NUMAI ATUNCI CÂND E CAZUL. Luni, domnul Gabriel Torje a fost nesimţit. În primul rând pentru că s-a adresat la persoana a doua pe durata întregii conferinţe unor persoane mai în vârstă şi mai INSTRUITE decât domnul al cărui nume a fost mai sus amintit. În al doilea rând, pentru că s-a adresat nepoliticos unei amărâte de jurnaliste, care şi-a permis grosolănia de a întreba dacă suntem în stare să-i batem pe luxemburghezi.

De multă vreme am studiat încercările de oratorie ale lui Torje pe la conferinţele de presă. Pe baza celor următire, mi-am permis să notez următoarele observaţii:

  • nouă din zece fraze ce ies din gura mijlocaşului dinamovist conţin expresia „Problemele de acest gen mă depăşesc”;
  • în nouă din zece fraze, exprimarea este una cel puţin precară. Nemaibăgând de seamă faptul că pronunţă „este” aşa cum se scrie (oamenii care au mai fost pe la orele de română prin gimnaziu ar şti că la pronunţie se adaugă şi un „i” înaintea cuvântului);
  • în zece din zece fraze, se chinuie să scoată pe gură cuvintele potrivite. Mai pe româneşte, se cacă pe el.

Sumarizând (e un altfel de a spune „pe scurt”, „deci”, „în concluzie”, Găbiţă), domnul Torje ăsta e un nesimţit. Habar nu are pe ce lume trăieşte, se crede mare şi tare când îi ies nişte driblinguri amărâte cu Buleică şi Trtovac deşi Lulic l-a (atenţie Gabi!, se scrie cu liniuţă) făcut praf şi pulbere sâmbătă. Ar fi altceva dacă am vorbi despre un jucător care ar avea măcar un titlu de campion în palmares, dacă am vorbi despre un om cu mai mult de cinci selecţii la naţională. Găbiţă ăsta a ţinut să compleze „Putem bate Luxemburgul, aşa cum putem bate orice echipă”. Pe cine bateţi voi, mă, de doi ani? Vă zic eu. Pe nimeni. Ultima victoria a voastră într-un meci oficial datează de la meciul cu Insulele Feroe. Dar eu vă cred pe cuvânt. Puteţi să bateţi orice echipă. Fizic. La fotbal, nu m-aş baza pe voi nici contra Luxemburgului. Cât despre lipsa de respect cu care ai tratat toţi acei băieţi şi toate acele fete cu nişte facultăţi la activ, vezi că nu vorbeşti cu Ioana Popescu. Realizezi?

Şi selecţionerul e nesimţit. A spus că noi, românii, nu sutem patrioţi. DECI NOI SUNTEM DE VINĂ. El e cel mai bun selecţioner. Dar nu poate să câştige un meci oficial de ani de zile pentru că nu suntem noi (eu şi tu, dragă cititorule) patrioţu. De asemeni (ştiu, Gabi, ai crede că forma corectă este „de asemenea”, dar se acceptă şi forma asta; şi da, se scrie cu spaţiu), Răzvan e sensibil. A interzis accesul oamenilor la antrenamentele oficiale. Dar declaraţia lui Lucescu cel mic (şi nu o spun pentru că e fiul lui nea Mircea sau pentru că ar fi scund) care m-a surprins prin tupeul de care a dat dovadă selecţionerul, a fost „Şansele de calificare sunt intacte”. Să mori tu!? Băi Răzvane, ai ajuns tu, un mucos în această breaslă a tehnicienilor, să îmi jigneşti cunoştinţele în matematică? Hai să-ţi zic ceva. Şansele noastre tind spre zero. Exact cum era treaba cu limitele, prin clasa a XI-a. Nu mă bazez că mai ştii tu ce ai învăţat la liceu, dar îţi garantez că e aşa. Ţi-o spune un băiat care le cam are cu matematica…

Legat de meciul cu Luxemburg, nu pot să spun decât că mi-e frică. De câştigat, nu ar trebui să câştigăm. Cel puţin nu în condiţii normale. Pronostic: X2. Şi, din păcate, NU EXAGEREZ ABSOLUT DELOC!!!!!

Aşa va arăta Găbiţă la 35 ani

Aşa va arăta Găbiţă la 35 ani

 

Published in: on Martie 29, 2011 at 12:03 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Răzvan Lucescu: GAME OVER! Overview: Bosnia 2-1 România

Optimism excesiv. Aceasta a fost deviza cu care ne-am dus la Zenica. Ne bazam pe revenirea lui Mutu, pe forma bună a lui Zicu, pe foamea de performanţă a „tricolorilor”. Primul a fost extrem de şters, al doilea a fost băgat abia cu cinci minute înainte de final, iar foamea (de performanţă) ne roade şi ne va mai roade mult şi bine.

În cele din urmă Chivu n-a mai luat loc nici măcar pe banca de rezerve. Săpunaru a fost înlocuit in extremis de Cornel Râpă, tot din motive medicale. Eu unul mi-am notat primele două nume, plus cel al lui Ştefan Radu, care din start n-a vrut să fie forţat. Vreau să verific în week-endul viitor cât de „accidentaţi” vor fi ei la echipele de club. Deja îl văd pe Chivu mâncând pământul pentru Inter, iar pe Săpunaru uitând de temperatura 37.4. MĂ ÎNDOIESC că toţi aceşti trei jucători s-au lovit ÎN ACELAŞI TIMP, fix înainte de meciurile României…

CUM A DECURS JOCUL: Aşadar, cu optimism în suflet dar fără Chivu pe teren, începem meciul. Pierdem mingea din primele secunde, iar când cronomentrul indica secunda 30 am notat primul şut al Bosniei, autor Dzeko. După alte două şuturi expediate în blocaj, răspundem prin Marica, cel care scapă spre poartă dar e blocat în ultimul moment. Aşadar, avem joc pe contre. Cel puţin până atunci, deoarece au urmat minute bune de dominare a gazdelor. Rând pe rând, Dzeko şi Misimovic au irosit şanse bune de a deschide scorul. În minutul 29, după ce am reuşit să mai liniştim jocul, o centrare expediată de Raţ a lovit un adversat, iar mingea ajunsă la Marica a fost preluată cu mare stil şi reluată din vole sub bara transversală a porţii lui Hasagic. Până la final putem consmena doar un şut al lui Pjanic, scos de Pantilimon.

Repriza a doua a debutat cum nu se putea mai prost pentru noi, cu Dzeko et comp în careul nostru. În minutul 50, mingea îl loveşte în mână pe Goian, cel care a evoluat atât de bine până în acel moment (dar şi până la finele meciului) în urma unui carambol. Putem spune că au existat circumstanţe de penalty, însă arbitrii au ţinut cu noi. Parcă terenul era înclinat spre poarta lui Pantilimon. Ne apărăm, dar totuşi rezistăm. Norocul n-a mai ţinut cu noi în minutul 63, atunci când Ibisevic a fructificat o eroare de marcaj la un corner şi a egalat. Din acel moment era clar că Răzvan trebuia să mute ceva pentru a rămâne măcar cu un punct de pe urma acestui meci. Răzvan a făcut unele modificări, însă nu le-a „ginit”. Cociş intră în locul unui Torje obosit, Ropotan intră în locul unui Florescu lamentabil. Până la final nu am putut consemna nicio schimbare pe teren la nivel de joc. Doar pe tabelă. Bosnia a trecut în avantaj graţie reuşitei lui Dzeko, cel care a împins practic mingea în poartă. Intră şi Zicu, de parcă ar mai conta. Posesie: 64%-36%. Fluier final. Calificarea e pierdută.

BOSNIA: Hagasic 7 – Mujzda 8, Spahic 7, Mravac 7, Lulic 8 – Pjanic 7, Rahimic 7, Medujanin 7 (’71,Maletic 7), Misimovic 8 (’81, Ibricic) – Dzeko 9, Ibisevic 8 (’76, Muslimovic).

ROMÂNIA (Răzvan Lucescu): Pantilimon 6 – Râpă 6, Tamaş 7, Goian 8, Raţ 6 – Torje 5 (’71, Cociş), Florescu 3 (’76, Ropotan), Alexa 4, Deac 5 (’85, Zicu) – Mutu 6, Marica 7.

CONCLUZIE: Pe parcursul meciului Bosnia 2-1 România mi-am dat seama ce selecţioner slab e Răzvan. Ca antrenor de echipe de club, jos pălăria. Dar ca selecţioner, nici nu mai vreau să aud de el. Sau cel puţin nu la România, Italia sau Argentina.

De doi ani, de când a fost instalat în funcţia de selecţioner, Răzvan a tot construit şi recontstruit echipa naţională până a dărâmat-o de tot. De doi ani ni-l bagă pe gât pe Florescu. Ia mai scuteşte-ne! Ai ajuns pe un drum blocat. Spuneai că vei demisiona în momentul în care şansele de calificare la Euro 2012 vor fi zero. Ei bine? Nu vezi că pe ecran scrie „Game Over”?

La modul în care văd eu lucrurile, mai avem o singură soluţie. Cosmin Olăroiu. Antrenor valoros, care a demonstrat, nu s-ar plânge ca Răzvan de lipsa de valoare a fotbaliştilor, şi întâmplător e liber de contract. E mai mult decât antrenorul potrivit.

Published in: on Martie 27, 2011 at 12:00 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Noi jucăm doar cu dorinţa de-a ne dărui…

O melodie excelentă pentru meciul de astăzi la naţionalei României. Chiar propun ca acest cântec să fie intonat la fiecare partidă a „tricolorilor”…

Published in: on Martie 26, 2011 at 12:11 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Ultima speranţă a generaţiei Mutu & Chivu. Preview: Bosnia – România.

Remember: Euro 2000. Ultimul turneu final din carierele lui Gică Hagi, Gică Popescu, Dorinel Munteanu, Dan Petrescu şi multe alte nume importante din istoria recentă a „naţionalei” României. Erau îmbătrâniţi. Deşi au avut evoluţii foarte bune contra Germaniei, Angliei şi chiar Italiei, „tricolorii” ne-au arătat că au trecut şase ani de la Mondialul American şi implicit peste ei. Iar prin faptul că i-am văzut pentru prima dată la un turneu final de seniori pe mulţi tineri „tricolori”, dornici de afirmare, putem vorbi despre un schimb de generaţii.

De fapt, dacă stăm să gândim mai profund, În Belgia şi Olanda a avut loc mai mult decât un schimb de generaţii. A avut loc un schimb de mentalitate. Datorită retragerilor în masă ale lui Hagi, Petrescu, Lupescu sau Belodedici – piese de bază în angrenajul „Generaţiei de Aur” – toată presiunea suporterilor echipei naţionalei, care nu-s deloc puţini, avea să apese pe umerii „debutanţilor” Mutu, Chivu, Lobonţ, Contra şi ceva mai târziu, Mirel Rădoi. Practic, dacă pornim de la premisa că Hagi şi Mutu au fost liderii propriilor generaţii, putem cataloga Euro 200 drept „Ultimul turneu final cu Hagi, primul turneu final cu Mutu”.

Revenim în prezent. Final de martie, 2011. Au trecut unsprezece ani. S-au schimbat patru selecţioneri. Zeci de jucători au fost convocaţi. Unii au profitat de acest prilej şi au rezistat. Alţii, hai să zicem mai ghinionişti, au rămas doar la statutul de „convocaţi”. Contra s-a retras, Rădoi s-a retras până ce pleacă Ionuţ Lupescu din staff-ul administrativ, Lobonţ prinde rar postul de titular la AS Roma, neacceptând deviza „Decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş”. Mutu şi Chivu au rămas. Ambii joacă la nivel înalt. Chiar dacă unul este campion al Olandei şi Italiei şi câştigător al UEFA Champions League, pe când celălalt este lider doar în patul Ioanei Popescu.

Sâmbătă jucăm ultima carte. Oricum şansele sunt infime, dar cică e bine să credem în orice firmitură. Nu spun că e ridicol să fii optimist. Ridicol e să fii optimist când nu e cazul. Nu poţi să mai speri la o victorie la Zenica contra Bosniei când tu nu eşti capabil să baţi Albania la tine acasă. Corolar, nu e prea ok nici să fii pesimist. Pesimisul îţi garantează, de cele mai multe ori, eşecul. Ideal e să fii realist. Să fii cu picioarele pe pământ. Fii optimist când trebuie să fii optimist. Iar când trebuie să fii pesimist, fii realist, raţional. În momentul de faţă suntem mai optimişti decât permite legea, ceea ce nu e bine deloc.

Nu pricep motivul pentru care noi, românii, nu acceptăm faptul că formaţia Bosniei e cu mult peste cea a noastră. Este trist, ştiu, şi mie mi se par prea „umflaţi” Dzeko et comp, dar tot rămân valoric peste noi. Nu-i putem compara pe Deac cu Pjanic, pe Florescu cu Ibisevic, nici pe Mutu cu decarul lui Manchester City, Edin Dzeko. Momentan suntem mai slabi decât ei, iar dacă vom susţine cu aceeaşi vehemenţă contrariul, uitând de partidele dezastruoase de anul trecut (fie că ne raportăm la meciurile oficiale sau la cele amicale, România a arătat mereu acelaşi lucru – NIMIC), vom căuta scuze pentru o nouă umilinţă, la un an şi jumătate de când o altă naţie ex-iugoslavă, sârbii, au lăsat o mare pată de sânge în istoria naţionalei României.

Pepe vs Oana Zăvoranu

Dacă noi românii avem o calitate, aceea e că suntem optimişti până la capăt. (mai mult…)

Published in: on Martie 23, 2011 at 3:33 pm  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

Overview: Cyprus Cup

Turneul desfăşurat undeva prin Insula Afroditei a fost un test bun pentru naţioanla României, test pe care Răzvan et comp l-au trecut cu brio. Ideea e că l-ar fi trecut cu brio chiar şi dacă ne băteau ucrainienii şi ciprioţii la scor de forfait, însă asta contează mai puţin.

Nu cred că spun un mare secret în momentul în care rostesc propoziţia „Naţionala lui Răzvan nu a arătat grozav”. Acum vin argumentele alea „A fost un turneu amical”, „Au lipsit mulţi fotbalişti care, în mod normal, fac parte din lotul naţionalei”, „Ne-au furat arbitrii” şamd. Ok, dar nu vi se pare că auzim într-una aceste scuze de când a venit Răzvan la cârma naţionalei? Nu vi se pare că ne lamentăm de atâta amar de timp?

În primul meci, cel contra Ucrainei, Lucescu junior a aliniat un prim 11 mai mult decât inedit. Mihai Roman şi Sabrin Sburlea au fost „surprizele” pentru acest meci (cel puţin la nivelul titularilor). Desigur, niciunul dintre aceştia doi n-a rupt gura târgului într-un fel sau altul, însă e bine că li se acordă încredere. Totodată, cuplul de fundaşi centrali al naţionalei „mici” a fost promovat la prima reprezentativă (Gardoş – Papp). Eu unul cred că ambii s-au descurcat binişor, deşi e clar că în meciurile oficiale nu ei vor fi titulari în centrul defensivei, acolo unde avem destule alte soluţii (Chivu, Tamaş, Radu). Chiar şi Liviu Ganea a fost introdus ceva mai târziu, un lucru foarte bun. De notat că dinamovistul a şi marcat de la punctul cu var. În rest, un meci în media celorlalte. Nu ne-a spus mai nimic acest meci. Pe de o parte ne putem mândri că am revenit de la 0-2 pentru ucrainieni (şi chiar din faze fixe – capitol la care echipele româneşti nu excelează). Pe de altă parte, am constatat din nou că suntem papă-lapte în momentele cheie ale unei partide, ratând primele două lovituri de la 11 metri.

Meciul cu naţionala Ciprului a arătat mai bine din punctul nostru de vedere, deşi am întâlnit un adversar submediocru. Nemaivorbind că superexecuţia lui Torje cu care „tricolorii” au deschis scorul a venit în urma unei grave erori defensive a ciprioţilor. Acest test nu ar trebui să fie o referinţă în vederea meciului cu Bosnia. Dar chiar şi aşa, ne face bine la moral. Păcat că Stancu nu a arătat mai nimic, se vede că mintea lui pe noul „Turk Telekom” din Istanbul, acolo unde joacă meciurile de acasă Galatasaray. Nici Marica n-a părut mai vioi, poate că ar trebui să-l scuzăm datorită certurilor cu Bruno Labadia, antrenorul lui VfB Stuttgart. Tătăruşanu a făcut un adevărat cadou pe final de meci, cu ajutorul lui Dragoş Grigore. Totodată, mi se pare o idee bună faptul că Râpă a transformat penaltyul decisiv. Prea multe însemnări nu mai am de făcut, nu aveai alte chestii de dedus dintr-un asemenea meci.

În altă ordine de idei, singurul român care s-a ales cu ceva mai mult decât o selecţie de pe urma acestui mare turneu e Dan Alexa, cel care s-a ales şi cu două goluri marcate (ba chiar în acelaşi meci).

Published in: on Februarie 10, 2011 at 12:00 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sadomasochism

Umblă vorba prin târg că anul acesta naţionala de fotbal a României va juca două partide amicale în compania celor mai bune două echipe naţionale all-time, din punctul meu de vedere şi al muuultora. Da, e vorba despre Argentina şi Brazilia, ţările care ni i-au dat pe Maradona respectiv Pele. Ok, Anglia a inventat fotbalul însă categoric aceste două ţări au perfecţionat acest sport, ducându-l la rang de artă.

După ce anul trecut am luat bătaie în mai toate meciurile posibile, contra unor adversari modeşti (nu cred că propoziţia „Israel e o echipă slabă” e o prostie sau vreo minciună), iată că noi totuşi avem sânge-n instalaţie (copyright by Adrian Matei) să ne duelăm cu Dani Alves, Tevez, Pato, Mascherano, Robinho sau Messi. Partida contra Braziliei va avea loc în luna iunie, urmând ca pe data de 11 august să inaugurăm noul Stadion Naţional cu un meci împotriva selecţionatei pumelor.

Până la ora meciului cu Brazilia vom ştii cu siguranţă care sunt şansele de calificare la Euro 2012. Nu că n-am ştii cu o aproximaţie de 99% încă de pe acum, dar noi, ca popor, iubim să ne agăţăm de orice fir de aţă, de orice rază de lumină, de orice dâră de căcat optimism. E destul de probabil ca până atunci să avem un nou selecţioner, numele lui Cosmin Olăroiu fiind tot mai pronunţat când vine vorba de această chestiune.

Dar până la aceste meciuri mai e mult, plus că trebuie să trecem cu brio stagiul de pregătire din Cipru, acolo unde au fost convocaţi jucători de tot soiul. La vremuri noi, tot pe Florescu îl găsim pe lista convocaţilor, o listă plină de surprize, nu mai stau să le enumăr. Mă bucur pentru convocarea lui Ştefan Radu şi chiar sper ca acesta să evolueze din postura de titular meciurile, mai ales că avem oarece probleme pe acest post (Chivu şi Goian n-au fost convocaţi, în vreme ce Tamaş traversează probabil cea mai proastă perioadă de când joacă la WBA – mă refer la prestaţiile de pe teren).

Published in: on Februarie 7, 2011 at 12:00 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Mu… what?

O sa îmi calc pe suflet şi de această dată şi voi rosti numele lui adrian mutu. Cine mă urmăreşte, ar trebui să ştie că nu sunt fanul numărul 1 al briliantului. Pur şi simplu nu îmi plac aşa-zisele „pietre preţioase” din ziua de astăzi. A nu se înţelege că nu recunosc talentele băiatului. A fost talentat, a jucat bine la Parma, Fiorentina şi nu în ultimul rând la naţionala României, însă datorită CARACTERULUI INFECT de care a dat dovadă de atâtea şi atâtea ori, a „reuşit” să se ofilească, să se degradeze, să îşi bată joc de darul cu care a fost înzestrat de cine l-a făcut.

Multă lume spunea că mutu a dat dovadă de un caracter deosebit în momentul în care a reuşit să treacă peste suspendarea de şapte luni pe care a încasat-o pentru CONSUM DE DROGURI. Poate aş fi zis şi eu aceeaşi chestie dacă ar fi învăţat ceva din greşelile trecutului. Dar n-a făcut-o. A făcut pe rănitul ca să nu mai vină la naţională (invocând dureri de cot – la propriu vorbind!), a petrecut într-un club din Serbia la câteva ore după un eşec odios, scor 5-0 împotriva plavilor, s-a dopat (la urma urmei a încercat să trişeze fotbalul), a bătut un chelner, iar mai nou a făcut figuri la antrenamente. Drept urmare a tuturor acestor scandaluri, Fiorentinei i s-a acrit de briliant şi nu doar că vrea să scape de el, dar îl şi dă în judecată, alături de impresarul jucătorului, Ioan Becali.

Dar cu toate aceste bube pe cap, lumea încă îl susţine pe mutu. „Eh, las’ că aşa e el, mai rebel” cu un ton de genul „hai că ne place şi aşa de el”. Să fim serioşi – trebuie să fii cretin să mai iei apărarea unui asemenea jeg.

Sper din tot sufletul să se transfere la o echipă care să îl plătească bine, să scape de datoria pe care o cere Chelsea, doar să nu mai evolueze prin Europa. Ducă-se în Arabia Saudită. Învârtindu-se. Numai să nu mai auzim de brilinatu.

Published in: on Ianuarie 8, 2011 at 12:01 am  Lasă un comentariu