Adio dar rămân cu tine!

Oameni buni şi răi, ţin să vă anunţ că m-am mutat. Dar asta nu înseamnă că veţi scăpa de mine. M-am mutat pe www.blogsportiv.com !!! Dacă v-au plăcut articolele scrise de mine, puteţi să citiţi în continuare părerile mele legate de fotbalul românesc şi cel străin, materiale legate de ciclism, de tenis şi celelalte sporturi.

Nu uitaţi, www.blogsportiv.com !!! CLICK AICI !!!

Anunțuri

Jurnal de Mondial

Iata ca momentul cel mare a sosit! Astazi, 16 iulie 2010, este lansata cartea „Jurnal de Mondial„, intr-un format electronic pe Jurnal de Pariu, cel mai bun blog de pariuri din Romania!

Cartea contine 100 de pagini in care am disecat Campionatul Mondial recent incheiat – atuurile favoritelor la titlu, vedetele competitiei, loturile tuturor echipelor participante, Africa de Sud, vuvuzele, Jabulani, Paul sau Larissa Riquelme – la toate acestea se adauga cele 64 de partide disputate, opinii de dupa fiecare faza. Bonus: 10 pagini cu cele mai interesante imagini de la aceasta Cupa Mondiala.

Ce trebuie sa faceti pentru a citi „Jurnal de Mondial„? Intrati pe linkul urmator: http://jurnaldepariu.com/jurnal-de-mondial-cartea/ sau dati click AICI. Nu trebuie sa downloadati fisierul, acesta e amplasat direct pe site, gratis, fara virusi, fara prostii!

Va urez „Lectura placuta!” si astept aprecierile dar mai ales criticile voastre!

Published in: on Iulie 16, 2010 at 12:34 am  Comments (1)  
Tags: , , , ,

Vedetele Cupei Mondiale // Overview, WC’10

Paragrafele de mai jos reprezinta un fragment din cartea mea, „Jurnal de Mondial”, care va fi lansata foarte curand in format electronic.

Din punctul meu de vedere, vedete in adevaratul sens al cuvantului au fost patru. Printre acestea nu se numara nici Messi, nici Ronaldo, nici Rooney. Ii lasa de o parte pe acestia, voi diseca prestatia lor ceva mai tarziu.

Daca e sa incepem cu inceputul, as dori sa schitez profilul vedetelor acestui Campionat Mondial. Din punctul meu de vedere, jucatorul care a evoluat cel mai bine pentru echipa sa a fost neamtul Thomas Muller. El a cunoscut si cea mai spectaculoasa ascensiune – de la statutul de tanar jucator ce n-are locul batut in cuie in „primul 11”, la cel de coordonator de joc si golgeter al Germaniei in acelasi timp. Aflat sub contract cu Bayern Munchen, el e cotat la doar zece milioane de euro, insa e de asteptat ca valoarea lui sa creasca mult, avand in vedere faptul ca Muller si-a castigat rapid locul in angrenajul „Panzerului” german, fiind o rotita pe care Joachim Low a fost nevoit sa o schimbe in partida din semifinale contra Spaniei (neamtul era suspendat), meci in care s-a vazut clar cat de mult a lipsit acesta. Ce e si mai interesant e faptul ca acest Thomas Muller a purtat tricoul cu numarul 13, lasat liber in urma accidentarii lui Michael Ballack. Tinand cont ca jucatorul transferat in aceasta vara la Shalke 04 a declarat ca se va retrage de la nationala in aceasta vara, mai mult ca sigur Thomas Muller va deveni succesorul natural al lui Ballack.

Continuand pe aceasta linie a jucatorilor care au impresionat cel mai mult, as dori sa prezint povestea a doi fotbalisti olandezi de mare valoare care au ajuns chiar in curtea lui Real Madrid, insa ibericii n-au stiut sa il aprecieze. In primul rand, vorbesc despre Arjen Robben, cel pe care viata nu l-a rasfatat chiar mereu (a fost diagnosticat cu o boala foarte grava la 16 ani, insa citind cartea „It’s not about the bike” scrisa de ciclistul Lance Armstrong, cel mai cunoscut luptator impotriva cancerului, a reusit sa lupte pentru viata, la randu-i), desi a fost inzestrat cu niste calitati fotbalistice remarcabine (viteza, tehnica si o precizie a sutului excelenta), dar mai ales de Wesley Sneijder, care, daca ar fi dupa mine, n-ar trebui sa rateze titlul de „Fotbalistul anului 2010” in conditiile in care a facut o „tripla” de vis cu echipa sa de club, Internazionale Milano, cea alaturi de care a reusit sa castige Liga Campionilor, iar in aceasta vara, sezonul bun reusit de Sneijder a culminat cu aceasta finala de Cupa Mondiala. Prea multe nu cred ca ar mai fi de spus despre acesti doi baieti, poate ar mai trebui sa notez ca Robben a venit accidentat in Africa de Sud, insa gratie evolutiei medicinei, a putut fi recuperat pentru fazele eliminatorii, unde Arjen a avut o contributie importanta in jocul „Portocalei mecanice”.

Si, dupa parerea mea ultimul jucator care merita intr-adevar statutul de „vedeta” la acest turneu final este spaniolul David Villa. A reusit sa inscrie 5 goluri pentru nationala lui Vincente del Bosque, majoritatea golurilor fiind extrem de importante in conditiile in care selectionerul le-a impus un joc pragmatic, nu la fel de spectaculos ca cel de la Euro ’08, insa cel putin la fel de eficient. Transferat inaintea Cupei Mondiale de la Valencia la Barcelona in schimbul a 40 de milioane de euro, varful iberic s-a deovit capabil sa treaca peste aceasta presiune care ii putea pune in pericol evolutiie. Dar faptul ca scheletul Spaniei  a avut la baza axul central al apararii respectiv zonei mediene a Barcelonei, iar numarul 7 al nationalei a reusit evolutii foarte bune la Mundial alaturi de catalani, nu face altceva decat sa ii incurajeze pe fanii „blaugrana”, astfel ca e de asteptat ca Villa sa se integreze extrem de rapid la Barca.

Iar de acum incepem sa discutam despre restul jucatorilor care au impresionat in mod placut, desi n-au ajuns la acest statut de „vedeta”. Primul dintre ei este Mesut Ozil, mintea limpede din jocul nemtilor. E nascut in Germania, are origini turcesti, nefiind un caz particular in echipa lui Joachim Low – Jermoe Boateng (Ghana), Piotr Trochowski, Lukas Podolski, Miroslav Klose (toti Polonia), Cacau (Brazilia), Marko Marin (Bosnia-Herzegovina) sau Sami Khedira (Tunisia) au avult loc in aceasta echipa a Germaniei care mi s-a parut excesiv de naturalizata, fapt ce n-ar trebui permis de FIFA (nu sunt contra naturalizarilor, dar ar trebui sa fie limitate si acestea, altfel si nationalele de fotbal se transforma, treptat, in echipe de club). Revenind la Ozil, acesta a dovedit de ce e cotat la 20 de milioane de euro, starnind interensul unor echipe de top ca Arsenal, Chelsea sau Barcelona. Seamana ca stil de joc cu marii playmakeri ai anilor ’90, formand un mijloc comparabil cu cel al Spaniei, alaturi de Khedira, Schweinsteiger, Muller si Podolski. A reusit sa si marcheze un gol frumos in meciul contra Ghanei, iar fazele de contraatac regizate de el in meciul cu Anglia reprezinta material didactic in cartea fotbalului.

Declarat „Balonul de Aur”, Diego Forlan a fost autorul unor goluri memorabile, incheind astfel un sezon remarcabil ce a culminat cu performanta reusita la Atletico Madrid, cea a castigarii primei finale Europa League. Chiar daca nu a izbutit clasarea pe podiumul competitiei, pierzand finala mica impotriva Germaniei (scor 2-3), selectionata Uruguayului merita felicitata pentru evolutia sa la Campionatul Mondial. Oscar Tabarez a stiut cum sa alinieze mai bine echipa, iar Diego Forlan, alaturi de Luis Suarez si Edison Cavani, au ajuns niste eroi in tara lor, desi decarul Uruguayului putea schimba soarta finalei mici in chiar ultimul minut de joc, moment in care sutul sau din lovitura libera a fost expediat in transversala. Raman totusi golurile memorabile aleacestuia, plus fazele excelente de atac semnate de el si Suarez.

In continuare va propun „surprizele mai mici” ale turneului. Vorbesc aici despre jucatori care n-au reusit sa ajunga pana in faza finalelor, asa cum au facut-o cei enumerati de mine mai sus, dar care au impresionat prin evolutia lor. Valter Birsa a reusit meciuri foarte bune la aceasta Cupa Mondiala si, trebuie sa admit, decarul Sloveniei chiar m-a facut sa tin cu formatia care mi-a stors cateva lacrimi in 2002, atunci cand Slovenia lui Zlatko Zahovic si a selectionerului de atunci Srecko Katanec, a scos Romania (cu Hagi pe banca tehnica) la barajul pentru Mondialul asiatic. Un alt fotbalist care m-a impresionat in mod placut a fost Robert Vittek. Ok, nu mi-a placut deloc si recunosc ca l-am injurat de morti si de mame atunci cand a inscris de doua ori contra Italiei, insa cele patru reusite ale sale reprezinta o performanta extraordinara pentru varful nationalei care, exceptand rezultatul cu Italia (tras de coada si de arbitrii), n-a mai produs alta „surpriza”. Totodata, portughezul Raul Meireles a fost unul dintre remarcatii mei. Desi Portugalia n-a izbutit sa inscrie decat intr-un singur meci, cel contra unei echipe extrem de slabe – poate chiar cea mai slaba a turneului – prestatia lui Meireles a fost una iesita din comun, fiind servant in numeroase faze.

VAMOS, PARAGUAY!

VAMOS, PARAGUAY!

Si nu in ultimul rand, ar mai fi de notat doua prestatii, colective de aceasta data. Nationalele Ghanei si Paraguayului au reusit sa-si depaseasca cu mult conditia, ajungand pana in faza sferturilor de finala. Aceste echipe nu s-au multumit doar cu atat, ambele au fost aproape sa produca surprize si mai mari. Daca echipa Ghanei a fost jefuita de Luis Suarez (dar mai ales de regulament) prin acel hent grosolan pe linia portii astfel ca un gol ca si facut s-a transformat doar intr-o sansa de gol, ratata de la 11 metri de Gyan, echipa Paraguayului a fost egala campioanei mondiale pret de 83 de minute. Ce-i drept, sud-americanii au beneficiat de sprijinul moral al Larissei Riquelme, cea mai sexy fana din Africa de Sud.

Cam acestea au fost numele importante ale Mondialului african… Desigur, pe langa ele mai avem rolul selectionerilor, munca echipei (pe langa jucatori, antrenori – vorbesc despre delegatia fiecarei tari) si sprijinul fanilor, fara de care fotbalul ar muri.
In incheierea acestui subcapitol intitulat de mine „Surprizele placute”, as dori sa aliniez echipa de vis a Mondialului (din punctul meu de vedere, desigur).
Primul 11: Iker Casillas – Philipp Lahm, John Mensah, Carles Puyol, Gabriel Heinze – Thomas Muller, Andres Iniesta, Wesley Sneijder, Mesut Ozil – David Villa, Diego Forlan.
Rezerve: Manuel Neuer, Arne Frierdich, Gerard Pique, Raul Meireles, Bastian Schweinsteiger, Luis Fabiano, Miroslav Klose.

Iata o mica poza facuta de mine, care, desigur, nu va aparea in „Jurnal de Mondial” (mda, v-ati prins – n-am prea tinut cu Spania):

In incheiere as dori sa va anunt ca la sfarsitul saptamanii voi lansa „Jurnal de Mondial”! STAY TUNED!

Overview: Argentina 0-4 Germania

In primul rand, acesta va fi ultimul overview pe care il fac la o partida de la aceasta Cupa Mondiala. Nu de alta, dar toate echipele cu care am tinut au fost eliminate (Italia, Argentina, Anglia – in aceasta ordine), astfel ca din acest moment nu mai simt aceeasi atractie fata de echipele semifinaliste (poate am o antipatie fata de Spania, dar asta e altceva).

Cu totii ne intrebam ce s-a intamplat mai exact in sfertul de finala in urma caruia selectionata pumelor a terminat aventura africana. E greu sa spui cu precizie care au fost cauzele datorita carora scorul a luat asemenea proportii. Cert e ca Maradona a gresit grav la inceputul meciului, atunci cand nu l-a schimbat pe Otamendi (cel care gresise flagrant la primul gol, cel al lui Miroslav Klose, din minutul 3; in plus, a mai si primit un cartonas galben, iar pe parcursul meciului a mai avut cateva interventii ce erau sa ingroape munca lui Maradona – de altfel, a fost ingropata oricum). Pe langa fundasul dreapta argentinian, eu consider ca si Di Maria merita schimbat, nu mi-a placut deloc. In afara de cateva interceptii, nimic nu i-a mai iesit. Si, nu in ultimul rand, trebuia schimbat Lionel Messi, sau macar trebuia sa i se spuna „Baiete, aici joci pentru Argentina, joci pentru Maradona, nu pentru tine”. A fost egoist, a cautat golul – lucru pe care il puteai citi odata cu frustrarea ce-i brazda chipul atunci cand rata…

Nu cred ca are prea mare relevanta sa descriu desfasurarea acestei partide, cu atat mai putin cu cat ultimele trei goluri au venit parca la foc automat, Klose & CO penetrand practic gaurile apararii argentiniene.

Poate e mai bine asa, macar stiu sigur ca nu voi mai suferi, pot urmari linistit din fata televizorului aceste ultime patru meciuri. Felicitaciones, el Pibe d’Oro! Ai aratat ca esti antrenor, iar echipa Argentinei a jucat un fotbal frumos, atractiv, pe placul publicului. Nu-i baga in seama pe toti cei care spun ca nu tu ai fost antrenorul echipei. Lasa-i sa suga acadeaua in continuare!

Published in: on Iulie 5, 2010 at 1:44 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Doar alte insemnari

  • Franta 0-2 Mexic. Atat poate Franta fara Zinedine Zidane. De cand s-a retras „Zizou” ce-a mai facut selectionata lui Raymond Domenech? A terminat ultima in grupa C de la Euro 2008 (in spatele Romaniei!), iar acum este pe cale sa rateze calificarea in optimile Mundialului. Mexicul mai are de jucat cu Uruguayul, liderul grupei. De notat faptul ca egalul in aceasta partida e cotat undeva in jurul valorii de 1.6 (asadar, probabilitate mare ca cele doua formatii sa cada la pace pentru a se califica impreuna in optimi).
  • Argentina 4-1 Coreea de Sud. Data fiind aceasta victorie la scor a „pumelor”, coroborata cu esecul Spaniei, respectiv  jocul nesatisfacator al Braziliei, echipa lui Maradona este in momentul de fata favorita la castigarea trofeului. Desigur, de-abia e gata etapa a doua a World Cup, mai sunt meciuri de jucat. Revenind strict la partida cu sud-coreeni, as spune ca Argentina a aratat putin din potentialul lor. Scorul putea lua proportii si mai mari. De notat hat-trickul lui Gonzalo Higuain + evolutia excelenta a lui Messi, cel care a asistat la ultimul gol al partidei, alaturi de Kun Aguero – regizorii unei faze de pus in tablou!
  • Slovenia 2-2 SUA. Un meci realmente nebun, asa cum putine am vazut la acest turneu (la bataie cu Grecia 2-1 Nigeria). Slovenii au deschis scorul printr-o reusita de senzatie a decarului Birsa. Europenii au majorat diferenta chiar inainte de pauza, intr-un moment dificil pentru americani. Selectionerul Statelor Unite si-a dovedit maretia (sau norocul?) in repriza secunda, atunci cand jocul a luat o alta turnura, favorabila echipei sale. Donovan a redus din handicap, iar fiul selectionerului, Michael Bradley, a egalat. La scurt timp dupa golul de 2-2, Altidore reuseste sa introduca mingea in „ate”, insa arbitrul a fluierat un fault intr-o faza unde atat un jucator sloven, cat si unul american au cazut in careul lui Tim Howard (ba chiar americanul a fost faultat mai „serios”, se putea impune o lovitura de la 11 metri). Desigur, echipa lui Bradley a protestat, insa n-au avut ce face. Aceasta a fost prima mare greseala a acestui turneu final unde am avut parte doar de arbitraje excelente, in special din partea asistentilor.
  • Germania 0-1 Serbia. Din punctul meu de vedere, un moment de nebunie neinspirat pentru selectionata Panzerelor a stabilit acest rezultat final. Momentul-cheie al meciului a fost eliminarea lui Miroslav Klose. Pornind din acel punct, totul a mers in rau pentru „die Manschaft”. Jovanovic a spart gheata pe tabela la nici un minut scurs de la emininarea atacantului german, iar cu doar cateva secunde inainte de ultimul fluier al primei reprize, Sami Khedira a trimis un sut in bara tranzversala a portii aparate de Stojkovic. In a doua parte a meciului, nemtii au primit o lovitura de pedeapsa (a doua partida consecutiva in care adversarii sarbilor primesc penalty, din tot atatea meciuri disputate), pe care Lukas Podolski a irosit-o, asumandu-si vina dupa meci. Meciul se termina fara alta modificare pe tabela, iar Germania trebuie sa lupte in continuare pentru locul in optimi.
  • Olanda 1-0 Japonia. Simplu, usor, fara a te complica. „Portocala mecanica” e practic calificata in optimile competitiei, avand 6 puncte acumulate din tot atatea partide. Insa situatia grupei E e departe de a fi rezolvata in conditiile in care restul echipelor au cate 3 puncte, iar calificarea se joaca  pana in ultima secunda. Probabil ca olandezii vor proceda ca la Euro 2008, atunci cand in ultimul meci al grupei, contra Romaniei, a aliniat o echipa formata din mai multe rezerve, pentru a-si odihni prima echipa. Si asa ne-au batut, scor 2-0. Dar ce rezerve sunt Afellay, Babel sau Huntelaar?
  • Italia 1-1 Noua Zeelanda. Dezamagit total. Daca dupa primul meci invocam ghinionul si practic istoria, conform careia Italia mereu incepe mai greu orice turneu, de data aceasta e vorba de lipsa de inteligenta si limpezime in mintea selectionerului Lippi, mult prea pasionat de Juventus Torino (altfel nu-mi explic de ce tot forteaza cu Marchisio si Camoranesi). Sincer, nu cred ca „azzurri” se vor califica in optimi.
  • Brazilia 3-1 Coasta de Fildes. Lectie de fotbal administrata de selectionata „Selecao”, dubla lui Luis Fabiano + golul lui Elano au redus la tacere formatia antrenata de Sven-Goran Erikson, care nu a mai fost in stare decat sa inscrie un gol de onoare, gratie lui Didier Drogba. Astfel, Brazilia e calificata in optimi, iar Coasta de Fildes are sanse minime de a trece de faza grupelor.

Lipsa asta de modestie…

Marica: „Cînd mă uit la Klose şi Podolski parcă mă văd pe mine”.

Sa-i explice cineva acestui baiat ca Miroslav Klose e o legenda a fotbalului german, fiind unul dintre cei mai buni marcatori ai nationalei panzerelor, iar Poldolski, actualmente, poarta tricoul cu numarul 10 la nationala Germaniei. Marica? Marica e fauritor de laba.

Published in: on Iunie 17, 2010 at 12:01 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

While(vuvuzele) nervi++;

Imi pare rau pentru cei care nu le au cu programarea, dar nu voi sta sa explic sensul titlului. Intrebati-l pe tocilarul din prima banca din liceu cum sta treaba si care e legatura dintre vuvuzele si nervii mei.

In primul rand, am observat ca aceste instrumente satanice s-au mai domolit fata de primele zile de Munidal. Nu cu mult desigur, dar tot m-am bucurat aseara, la meciul Italia – Paraguay (terminat 1-1 din prostia lui Marcelo Lippi), cand zumzetul din tribune era aproape neglijabil. Desigur, italienii sunt mult prea inteligenti, eleganti si educati pentru a sufla in asa ceva, asa cum nici la Anglia – SUA (partida incheiata cu acelasi scor, 1-1) nu am auzit prea multe vuvuzele. Motivul e logic – fanii selectionatei Albionului nu puteau sufla deoarece erau prea ocupati sa toarne pahare de bere pe gatlej, iar americanii probabil mancau de zor produse specifice francizelor fast-food de prin imprejurimi.

Ce am observat dupa aceste prime zile de la World Cup?

O formatie a Frantei plictisitoare, deja obosita. Ma indoiesc ca vor putea rezista mult in acest ritm. Lui Henry ii cam tremura picioarele, Anelka nu e acelasi fara oamenii sai de la Chelsea in spate, iar Ribery pare macinat de accidentari si scandaluri.
Argentina, dupa cum era de asteptat, a castigat partida contra Nigeriei jucat inteligent, mai ales pe final, atunci cand au preferat o posesie prelungita a balonului decat sa riste sa atace in valuri (desi aveau cu cine)… Daca vor juca tot asa, iar Messi va avea unpic mai mult noroc, „pumele” vor ajunge departe!
O echipa a Angliei fara pic de fantezie de la mijloc in sus, avand aceleasi grave probleme in poarta (nu o mai vad pe Anglia printre favorite).
O echipa a Germaniei care a aratat foarte bine in meciul cu Australia (un adversar facil la urma urmei). Daca o vor tine tot asa, se inscriu printre contracandidatele la trofeu. Atentie, Joachim Low! Nu-ti risipi toate fortele la inceputul turneului! PS: Tot nu cred in acest Mesut Ozil!
Olanda 2-0 Danemarca. Un rezultat incurajator pentru „portocalii”, insa daca nu era primul gol (care a fost autogolul lui Simon Poulsen), jocul n-ar fi luat aceasta turnura, favorabila baietilor lui van Marwijk. PS: Danezii m-au dezamagit, in special Niklas Bedtner, de la care ma asteptam la mai multe. Singurul danez ca a parut ca „misca” ceva a fost Rommedahl.
Italia 1-1 Paraguay. „Azzurri” au inceput in nota caracteristica si acest turneu final. Italia a aratat destul de modesta in partida lor de debut, insa e de luat in calcul faptul ca selectionerul Marcelo Lippi a inceput fara trei nume importante aceasta partida. Pirlo (usor accidentat, va reveni pentru meciurile viitoare), Di Natale (a fost introdus pe teren tarziu, prin repriza secunda – cum sa procedezi astfel cu golgeterul Seriei A, marcator a 29 de goluri in sezonul recent incheiat!?), respectiv Gattuso (care trebuia sa joace in locul lui Motolivo sau Marchisio, cu tot respectul pentru acestia doi). Odata cu introducerea lui Pirlo sunt convins ca „squadra azzura” va castiga acel regizor de care are nevoie. PS: Mi-a placut mult Simone Pepe.

Diego comenzó perfectamente

Sambata, 12 iunie 2010. Este data la care cel mai mare fotbalist din istorie si-a facut debutul la un Campionat Mondial, in calitate de selectioner.

La fix 24 de ani de la triumful Argentinei (si totodata ultimul al „pumelor”), avandu-l pe Diego Armando Maradona in centrul atentiei prin doua reusite de care ne vom aminti mereu („golul secolului XXI”; „mana lui Dumnezeu”), iata ca Argentina tinteste iar titlul suprem cu Diego pe banca tehnica, mai contestat ca niciodata, in razboi direct cu presa din Buenos Aires. Tot legat de numarul 24 ar fi de spus ca Brazilia a castigat a patra Cupa Mondiala din istorie in anul 1994, la 24 ani de cat o alta legenda a fotbalului Mondial, Pele, a ridicat trofeul, ultimul pentru el si pentru selectionata Selecao. Sa fie acesta momentul revenirii pentru Maradona si pentru Argentina?

Primul meci al lui Maradona ca selectioner a fost contra nationalei Nigeriei, contand pentru Grupa B de la World Cup 2010. Cu putin timp inainte, Coreea de Sud avea sa invinga o echipa a Greciei fara pic de imaginatie in axul central, scor 2-0, reprezentand o prima surpriza la acest Mundial. La finele partidei in urma careia asiaticii au iesit invingatori, ma temeam sa nu vad un scenariu oarecum asemanator si la meciul ce urma sa inceapa. Ma temeam de o formatie a Argentinei obosita, intocmai ca cea a Greciei. Indiciul l-am gasit in declaratia lui Maradona de dinainte de meci. „Pe finalul campionatului, Guardiola i-a menajat pe toti fotbalistii de nationala ai Barcelonei, mai putin pe Messi”. Un fel de scuza in cazul in care Messi nu ar fi „mers” pe teren si, imaginandu-mi ca „pumele” stau doar in Messi si in imaginatia acestuia, pericolul nigerian parea iminent.

Ora 16:50. Scot berea din frigider, semintele sunt deja pregatite. Imagini in direct din Africa de Sud ruleaza in plasma din camera mea. Imi fac o cruce, daca nu pentru Argentina (la urma urmei sunt fan Italia la acest Mundial, ca la toate turneele finale unde nu e si Romania :)), macar pentru Diego Armando Maradona,unul dintre idolii mei. Si iata-l! Cu o barba semi-incaruntita, imbracat la costum gri. Cred ca e prima data cand il vad pe Diego la costum. Iata-i si pe jucatori alindiindu-se pentru intonarea imnurilor. Acum il vad si pe Messi. Sper sa fie in forma… Iar meciul incepe. Nu trece primul sfert de ora ca deja am avut primele actiuni periculoase. Si da, m-am inselat; Messi e in forma!

E minutul 6. Corner pentru Argentina. Juan Sebastian Veron centreaza bine pentru o lovitura de cap din fata portii, apare demarcat fundasul stanga Gabriel Heinze, acesta plonjeaza superb si marcheaza, declansand astfel nebunia! Camerele de filmat ni-l arata pe Maradona bucurandu-se ca un copil la reusita fotbalistului lui OM.

Jocul continua, iar pana la pauza, portarul nigerian Vincent Enyeama respinge toate suturile expediate de Leo Messi, spre exasperarea lui Diego, cel care sta ca un leu in cusca in acel careu rezervat antrenorilor, vrand parca sa ia si el parte la actiune. Repune in joc fiecare minge la care ajunge de acolo, de la marginea terenului. Ridica fiecare minge de la firul ierbii fara nicio problema. A ramas un geniu. E pauza.

Incepe repriza secunda. Argentina pare sa astepte atacurile Nigeriei, atacuri ce nu intarzie sa apara. Romero e pus la incercare in multiple randuri de suturile africanilor. Argentinienii ies din nou la joc, Messi apare iar in centrul atentiei, de notat acea actiune la care a mai participat si Di Maria, unul dintre favoritii lui Diego. Pe final, atacurile sud-americanilor se sting. Argentina paseaza intre ei lejer, dezinvolt, nu mai risca nimic. Se pare ca Mardona le-a ordonat s-o lase mai moale. Si bine a facut, daca stam sa ne gandim, Mourinho a castigat Liga Campionilor cu Inter jucand la fel de pragmatic cel putin din faza semifinalelor.

Taiwo rateaza ultima mare ocazie a nigerienilor, iar Maradona debuteaza cu dreptul la Mondiale in calitate de selectioner. Felicitari, Diego, si tine-o tot asa!

Preview: Group G

GRUPA G

Brazilia este nationala care a castigat cele mai multe Cupe Mondiale (5 la numar); probabil ati auzit celebrul cliseu „Englezii au inventat fotbalul; brazilienii l-au perfectionat”. La editia precedenta a World Cup, selectionata „Selecao” a fost eliminata inca din faza sferturilor de catre Franta. Vina eliminarii premature a fost pusa pe umerii selectionerului de atunci, Carlos Alberto Parreira, si vedeta din acea vreme, Ronaldinho. De atunci lucrurile s-au mai stabilizat; Carlos Dunga l-a inlocuit pe Parreira, iar de atunci jocul sud-americanilor nu mai sta doar in unii jucatori, formatia evolueaza mai combinativ. Va fi primul Mondial pentru jucatori ca Alexandre Pato, Thiago Silva sau Felipe Melo. De urmarit daca va fi sau nu convocat Ronaldinho, aflat in forma buna la AC Milan. Sanse de a castiga grupa: 45%.

Coreea de Nord este engima acestui Mondial pentru mine; detin informatii despre mai toate nationalele (macar la nivel de jucatori – unde evolueaza, cum evolueaza etc.; urmaresc campioantele Italiei, Spaniei, Angliei, Germaniei, Frantei si ocazional meciuri din Brazilia si Argentina), insa situatia generala a Coreei de Nord ma depaseste. Este chiar interesant cum de aceasta tara (despre care n-as fi crezut niciodata ca poseda si o nationala de fotbal la cat sunt de preocupati de „jucarii” cu uraniu si toate cele reactive) s-a calificat, iar alte tari din Asia cu o traditie mai bogata in fotbal nu s-au calificat (gen Arabia Saudita sau de ce nu, Iraq). Norocul nord-coreenilor a fost si faptul ca fac parte din EAFF, unde adversarii sunt sub talia echipelor mentionate in paranteza de mai sus. Sa vedem ce vor face in aceasta grupa de foc. Sper ca nu am fost prea dur; e drept ca aveam acelasi sentiment in 2002 vis-a-vis de nationalele Japoniei si Coreei de Sud, care au facut o figura foarte frumoasa. Sanse de a castiga grupa: 0%.

Coasta de Fildes participa pentru a doua oara consecutiv la Cupa Mondiala. Ca si in urma cu 4 ani, liderul incontestabil al echipei este atacantul lui Chelsea, Didier Drogba (care din intamplare este si capitanul formatiei). Alti fotbalisti de valoare care evolueaza in campionate puternice ale Europei sunt Salomon Kalou (Chelsea), Yaya Toure (Barcelona), Kolo Toure (Manchester City), Emmanuel Eboue (Arsenal) sau Gervinho (Lille). Alte nume sonore pentru noi, microbistii romani, sunt Constant Djakpa (imprumutat de Bayer Leverkusen la Hannover 96; fost jucator la Pandurii Targu-Jiu) respectiv ivorienii imprumutati de CFR Cluj la Inter Curtea de Arges (Emmanuel Kone si Ousmane Viera). Personal, nu cred ca ivorienii vor emite pretentii prea mari in aceasta grupa; cel mai probabil vor face 3 puncte in urma infruntarii contra celor de la Coreea de Nord, iar in celelalte meciuri vor sta la cutie si atat – cam asta au facut si la Cupa Africii pe Natiuni. Sanse de a castiga grupa: 10%.

Portugalia reprezinta selectionata cu cel mai mare potential, fiind formata dintr-un grup de jucatori tineri, extrem de talentati, dar care pot gresi in orice moment. Evident, la baza jocului lusitanilor stau evolutiile lui Cristiano Ronaldo, capitanul si totodata liderul acestei generatii de fotbalisti. De notat ca din acest val de fotbalisti mai fac parte Nani (Manchester United), Miguel Veloso (Sporting de Portugal), Danny Miguel (Zenit Skt. Petersburg) sau Joao Moutinho (Sporting de Portugal). Acesta va fi primul Mondial pentru lusitani dupa retragerea lui Luis Figo din 2006. Probabil ca acelasi deznodamant il va avea si Deco (32 de ani), asta in cazul in care va mai fi convocat de catre selectionerul Carlos Queiroz; situatia sa la Chelsea e destul de subreda, in sensul ca nu mai prinde echipa prea des. Sanse de a castiga grupa: 35%.

Preview: Group F

GRUPA F

Italia este nimeni alta decat campioana mondiala en-titre, care se numara si ea, printre favoritele la castigarea acestei editii. In cazul unui eventual succes, „azzurri” ar egala recordul Braziliei de 5 Cupe Mondiale castigate. Selectionerul Italiei este acelasi Marcelo Lippi (ca si in 2006), doar ca dupa castigarea trofeului a facut o pauza de doi ani, timp in care la carma peninsularilor s-a aflat Roberto Donadoni. Daca e sa comparam lotul de jucatori de azi cu cel din 2006, am constata faptul ca echipa a suferit ceva modificari – Lippi incearca sa combine experienta fotbalistilor care au pus umarul la performanta de acum 4 ani, cu tinerii care vin din urma (exemple: Davide Santon, Sebastian Giovinco, Giuseppe Rossi, Simone Pepe, Giampaolo Pazzini s. a.). Sanse de a castiga grupa: 80%.

Paraguay s-a calificat la aceasta editie a Cupei Mondiale de pe locul 3, cu 5 puncte avans fata de mult mai bine cotata selectionata de fotbal a Argentinei. Capitanul Paraguayului este Denis Caniza Acuna, un jucator aflat la varsta de 35 de ani care in ultimii ani a evoluat in campionatul mexican, in 2009 a revenit in tara sa natala, insa incepand cu acest an va evolua din nou in Mexic, la Club Leon. Un alt fotbalist experimentat din lotul sud-americanilor este portarul Justo Villar, care a prins si Campionatul Mondial din 2002. In rest, cei mai cunoscuti jucatori paraguayieni sunt Roque Santa Cruz (Manchester City), Jonathan Santana (Wolfsburg) respectiv Nelson Valdez (Borussia Dortmund). Sanse de a castiga grupa: 10%

Noua Zeelanda sunt nimeni altii decat cei porecliti „All Whites”, in contrast cu denumirea conationalilor rugbyisti (mult mai bine cotati de altfel in sportul lor, „All Blacks”). Va amintiti de ei, vara trecuta au evoluat la Cupa Confederatiilor, unde au obtinut un singur egal din trei partide disputate (0-0, contra selectionatei Irakului) respectiv doua infrangeri (suferite impotriva Spaniei 0-5, si Africii de Sud 0-2). In 2008 acestia au castigat OFC (Oceania Football Confederation) Nations Cup. Pentru noi, cel mai cunoscut international neo-zeelandez este portarul Glen Moos, fostul goalkeeper al Universitatii Craiova si Dinamo Bucuresti; se poate mandri nepotilor sai cu faptul ca la Cupa Confederatiilor a incasat 5 goluri de la selectionata de vis a Spaniei, dintre care 3 au fost marcate in doar 17 minute de catre Fernando Torres. Sanse de a castiga grupa: 5%.

Slovacia este debutanta la Cupa Mondiala (doar din 1993 este recunoscuta ca tara independenta), asta desi a prins doua finale pe vremea Cehoslovaciei. Pentru noi, cei care urmarim atent Liga I, numele cele mai sonore din lotul slovacilor sunt Dusan Kuciak (portarul Vasluiului), Marian Cisovsky (fundasul Timisoarei) sau Balazs Borbely (fostul fundas al Timisoarei); ramane de vazut daca vreunul din acestia vor fi pe teren si in timpul competitei. In rest, ar mai fi de spus ca vedetele incontestabile ale Slovaciei sunt capitanul nationalei si vedeta lui Napoli, Marek Hamsik, respectiv fundasul central al lui Liverpool, Martin Skrtel. Personal, voi arunca un ochi si asupra lui Lubomir Michalik in cazul in care va evolua (fundasul central al favoritei mele din Anglia, Leeds United).  Sanse de a castiga grupa: 5%.