Adio dar rămân cu tine!

Oameni buni şi răi, ţin să vă anunţ că m-am mutat. Dar asta nu înseamnă că veţi scăpa de mine. M-am mutat pe www.blogsportiv.com !!! Dacă v-au plăcut articolele scrise de mine, puteţi să citiţi în continuare părerile mele legate de fotbalul românesc şi cel străin, materiale legate de ciclism, de tenis şi celelalte sporturi.

Nu uitaţi, www.blogsportiv.com !!! CLICK AICI !!!

Chemaţi-vă lăutarii!

Hai, petreceţi! Umflaţi baloanele, desfaceţi şampania! Din câte se pare, Hagi a fost demis. Atât presa din Turcia, cât mai ales cea din România titrează această ştire pe net. Vi s-a îndeplinit marele scop în viaţă al vostru.

Din prima zi de la instalarea „Regelui” în calitate de antrenor aţi aşteptat paşii greşiţi ai Galatei sub bagheta lui Hagi. Imediat ce au apărut şi rezultatele proaste dădeaţi coate şi chicoteaţi „Bă, ăsta nu prinde Crăciunul în Turcia”. L-a prins până la urmă, ba chiar i s-a acordat multă încredere, altfel nu primea undă verde să-l transfere pe Bogdan Stancu, un fotbalist cu un potenţial uriaş dar încă necopt, pe o sumă deloc mică.

Nu sunt un fan al antrenorului Hagi. Nici mie nu mi se pare vreun mare tactician. Are şi el minusurile lui. Nu pare capabil să se facă prea bine înţeles, intră în conflicte cu oameni din sânul echipei, aşteaptă prea multe de la jucătorii săi. Dar are şi el plusurile lui. PE BUNE, CHIAR ARE! Ştiu, e greu de crezut. Dar… ARE!!! E ambiţios, e adeptul proiectelor, are un nume greu care îl ajută mult (poate chiar prea mult). Da’ ce mai contează toate astea?

Mă întreb oare cum aţi fi reacţionat în cazul în care Hagi reuşea pe „Turk Telekom”? Ştiu, pentru voi e o premisă fantezistă. Pentru voi Hagi reprezintă un mare jucător şi o nulitate ca antrenor. Asta în cele mai bune cazuri, deoarece printre voi se mai numără destui care nu vreţi să acceptaţi ideea că Hagi a fost un fotbalist uriaş…

Aşadar, „stropiţi” cu toţii această demitere ea lui Hagi. După care puteţi reveni la statutul de băutori de cola şi spărgători de seminţe.

Published in: on Martie 24, 2011 at 12:40 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

The one and only

Povestea lui Ronaldo Luiz Nazario de Lima este una spectaculoasă dar şi emoţionantă în acelaşi timp. Trebuie să fii un om prea obtuz să nu rămâi impresionat la auzul poveştii lui Ronaldo, unicul Ronaldo pe care eu şi probabil cei mai mulţi dependenţi de fotbal îl recunosc.

Cu toţii râdeam în hohote când îl vedeam stând cu burta la soare, după care ne uitam la oglindă şi făceam unele comparaţii zâmbind cu satisfacţie (eşti cea mai jalnică fiinţă dacă nu recunoşti treaba asta). Treaba e că brazilianul acela, aşa umflat cum era şi este în continuare, a suferit operaţii urâte la ambii genunchi. E cunoscut faptul că accidentările la genunchi sunt cele mai chinuitoare, mulţi fotbalişti au avut de suferit de pe urma acestui soi de accidentări; van Basten în trecut, Dado Prso mai recent. Practic, râdeam de ghinionul blestemul unui jucător pe care l-am apreciat cu toţii sau cel puţin aşa trebuia să facem. Din păcate pentru brazilian, multă lume a rămas cu imaginea lui Ronaldo şi a kilogramelor în plus, uitând golurile şi fentele incredibile pe care ni le arăta, toate acestea fiind urmate cu afişarea dinţilor săi atât de celebri de-a lungul timpului.

Cert e că la bătrâneţe mă voi putea mândri nepoţilor că am fost contemporan cu Ronaldo, unicul şi adevăratul Ronaldo al fotbalului. Şi, după cum spunea foarte bine Andrei Niculescu în cadrul unui articol pe care VĂ ROG să-l citiţi, „Avem un fenomen mai puţin, dar o legendă în plus”. Cu asta s-a spus totul. Şi mai e ceva. Pentru cei care m-aţi crezut un arogant considerându-l pe Ronaldo drept „unicul şi adevăratul Ronaldo” pentru că e dublu câştigător al Cupei Mondiale, dublu câştigător al „Balonului de Aur” şi un colecţionar de trofee pe la mai toate cluburile pe unde a evoluat, vă recomand să vă mai gândiţi o dată!

Published in: on Februarie 16, 2011 at 12:02 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Not cool

Published in: on Februarie 14, 2011 at 12:00 am  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Domnilor, luaţi aminte!

Autorul acestei execuţii se numeşte Raul Meireles. Golul a fost marcat în partida Wolverhampton – Liverpool. Restul cuvintelor sunt de prisos.

Published in: on Ianuarie 24, 2011 at 12:00 am  Comments (1)  
Tags: , ,

Decizie pripită şi nu prea

Deşi eu unul nu-l vedeam pe Lionel Messi în finala ediţiei 2010 pentru Balonul de Aur, iată că argentinianul a câştigat titlul de cel mai bun fotbalist. Adeversarii lui au fost Iniesta şi Xavi, colegii săi de la Barcelona care nu au primit Balonul de Aur deoarece sunt doi jucători de mare excepţie, doi fotbalişti foarte harnici, două piese esenţiale în angrenajul lui Pep Guardiola, cel care a desemnat soarta acestui premiu, dar care totuşi nu sunt suficient de comerciali. E ciudat cum de Messi a ieşit mai bun decât Iniesta sau Xavi ţinând cont de prestaţia lui Lionel la Cupa Mondială, una care a cam lăsat de dorit, cel puţin în comparaţie cu ceilalţi doi combatanţi pentru Ballon d’Or. Mă rog, eu rămân la părerea că a fost mai degrabă o decizie de marketing, Messi vinde mai bine decât ceilalţi nominalizaţi. A nu se înţelege că aş contesta valoarea lui Messi! Dimpotrivă, chiar sunt un mare fan Messi, deşi nu ţin cu Barca!

Personal, eu vedeam situaţia stând altfel: 1. Iniesta, 2. Xavi, 3. Sneijder. Dar e bine şi aşa. Iar în cazul în care vă întrebaţi de ce Messi a ieşit mai bun decât Cristiano Ronaldo, vă spun eu:

PÂNĂ FACE CRISTIANO RONALDO UN DRIBLING, LIONEL MESSI MAI FACE ÎNCĂ TREI!

Bineînţeles că…

… Gianluigi Buffon este portarul deceniului. De ce se miră atâta lume? Parcă nu am vorbi despre portarul pentru care s-a plătit cea mai impresionată sumă de transfer (aproape 40 de milioane de euro, în 2001). Parcă nu am vorbi despre unul dintre cei mai buni goalkeeperi italieni din istorie (din punctul meu de vedere, Serie A e cel mai bun campionat din Europa all-time). Parcă nu am vorbi despre unul dintre portarii care se descurcă de minune atunci când vine vorba de penalty-uri. Parcă nu am fi văzut niciodată reflexele ce te ridicau din fotoliu, marca „Gigi” Buffon. Într-adevăr, s-a cam accidentat în ultima perioadă, însă e recomandat să facem un exerciţiu de memorie şi să ne aducem aminte de adevăratul Gianluigi, cel care îl făcea de multe ori uitat pe Iker Casillas.

Totuşi, sunt capabil să înţeleg valul de simpatie pe care îl are Casillas. Fotbalul spaniol e mult mai „la modă” în ultima vreme. O ţinem numai în tiki-taka toată ziua. Ce fotbal italian, care echipe italieneşti care făceau legea în anii ’80-’90?

Published in: on Ianuarie 6, 2011 at 1:43 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Preview: Optimi UCL, 2010-2011

Inainte de toate tin sa felicit DOAMNELE care au evoluat pentru nationala de handbal a Romaniei. Felicitari pentru performanta realizata la Danemarca in conditiile date. In TOATE conditiile date. Public ostil, accidentari peste accidentari si toate cele.

Pe data de 17 decembrie a avut loc tragerea la sorti a optimilor Ligii, competitie care, din punctul meu de vedere, si-a pierdut mult din farmecul de alta data, o cauza fiind GLOBALIZAREA pe care a ordonat-o Sepp Blatter in urma cu ceva timp si pe care o sustine in continuare. Desi au aparut destule echipe de plan secund, „granzii” au ramas pe pozitiile lor (cu putin exceptii), iar bataliile interesante nu vor intarzia sa apara inca din fazele premergatoare finalei ce va avea loc pe „Wembley”.

AS ROMA – SAHTIOR DONETSK

Primul duel al optimilor ne pune fata in fata doua echipe echipe imprevizibile, frumoase si destul de echilibrate in ceea ce priveste consistenta jocului. Probabil ca majoritatea romanilor vom tine pumnii Sahtiorului lui Mircea Lucescu si Razvan Lucescu, insa e bine sa nu uitam ca avem si pe „Olimpico” un romanas de-al nostru, pe nume Bogdan Lobont. Consider ca ambele formatii pornesc cu sanse egale, de aceea pronosticul meu e X in ambele manse.

AC MILAN – TOTTENHAM HOTSPURS

Parerea mea este ca „diavolii” vor avea viata grea in optimile Ligii, avand de infruntat o echipa dificila, artagoasa, asa cum este Tottehnam. Englezii il au in lot pe croatul Luka Modric, fotbalist asemanat dupa chip si stil de joc cu Johan Cruyff – plus jucatori de mare valoare, „caliti” pe la alte echipe (William Gallas, Robbie Keane, Rafael van der Vaart sau Peter Crouch sunt doar cateva nume). Tot pe „White Hart Lane” evolueaza si Gareth Bale, un jucator de banda stanga pe care l-am remarcat de mai multa vreme, la un meci de tineret intre selectionatele Tarii Galiilor si cea a Romaniei. Din punctul meu de vedere, Mlan va avea unele probleme, insa cred ca intr-un final se va califica mai departe.

VALENCIA CF – SCHALKE 04

La prima vedere pare un meci plictisitor, iar daca stam sa ne uitam mai atenti, am observa ca asa si este. Daca in vara, la spanioli au plecat doi fotbalisti de baza (David Silva si David Villa), astfel ca tanarul Juan Mata a ramas principala gura de tun, la nemti situatia sta oarecum invers. Felix Magath i-a adus la Gelsenkirchen pe Metzelder, Jurado, Huntelaar, Deac sau marele Raul Gonzales de la Real Madrid. Nici aici nuintrebad vreo marefavorita. Dar, daca ar fi sa pronostichez, as merge totusi pe mana celor de la Schalke.

INTER MILANO – BAYERN MUNCHEN

Practic, reeditarea finalei UCL din 22 mai 2010 de pe „Bernabeu”, atunci cand pragmatismul lui Mourinho avea sa ajute Interul sa puna mana pe multravnitul trofeu, asta dupa 45 de ani de „praf” in vitrina, pe raftul cu Ligi ale Campionilor/Cupe ale Campionilor Europeni. Din mai pana acum, situatia Interului s-a schimbat mult, negativ. Mourinho a plecat, iar odata cu plecarea sa a luat si jocul acela nespectaculos dar eficient. Rafa Benitez pare pe picior de plecare, insa eu cred ca milanezii au nevoie de cateva schimbari la nivel de lot, trebuie sa-si intinereasca unele compartimente.

OLYMPIQUE LYON – REAL MADRID

Duelul dintre aceste doua formatii a devenit, in ultimele sezoane de Liga Campionilor, un derby de traditie in aceasta competitie. Chiar si anul trecut, Lyonul si Realul s-au intalnit, francezii impunandu-se in faza optimilor, asa cum o facusera si in sezonul 2006-2007, atunci cand Realul a terminat pe locul 2 in faza grupelor, in spatele Lyonului dar in fata Stelei. Revenind in prezent, eu consider ca Jose Mourinho n-ar trebui sa se impotmoleasca tocmai impotriva trupei lui Claude Puel, mai ales ca mansa decisiva are loc la Madrid, iar la cum il stiu eu pe „Mou”, va pregati ca la carte aceasta batalie.

ARSENAL LONDRA – FC BARCELONA

Dupa parerea mea, castigatoarea acestui duel va castiga si Liga in cele din urma. Daca un eventual succes al catalanilor nu ar mira pe nimeni, eu cred ca nici un eventual parcurs victorios al tunarilor in acest sezon de Liga nu ar trebui sa ne lase cu gura cascata. Arsenal e o echipa cu jucatori de certa valoare (Fabregas, van Persie sau Nasri sunt doar cateva nume), iar munca lui Arsene Wenger ar merita sa fie desavarsita cu o Liga a Campionilor. De fapt, Arsenal – Barcelona, alaturi de Milan – Tottenham, sunt singurele motive pentru care mai urmaresc aceasta faza a competitiei.

OLYMPIQUE MARSEILLE – MANCHESTER UNITED

Multa lume vede aceasta disputa drept una ca si castigata de englezi. Sunt de acord ca „diavolii” si-au perfectionat jocul in ultima vreme. Nu joaca spectaculos, dar si-a betonat apararea, acolo unde Rio Ferdinand si Nemanja Vidic fac legea in Premier League iar daca pana in februarie, atunci cand va avea loc mansa tur, Wayne Rooney va reveni la forma de acum douasprezece luni, va juca si mai bine, insa OM nu ar trebui subestimata niciodata, de nimeni. In primul rand pentru ca pe banca tehnia a lui OM sta Didier Deschamps, iar in al doilea rand pentru ca sunt campionii Frantei, cei care au oprit super-dominatia Lyonului. Sansele sunt cel mult 45 – 55 in favoarea celor de la United.

FC KOBENHAVN – CHELSEA LONDRA

De departe cea mai dezechilibrata optime de finala din acest an. Daca danezii vor reusi un rezultat pozitiv in tur, atunci cand vor juca pe teren propriu (deci si egalul este bun, cu conditia sa nu primeasca gol), sansele se vor mai echilibra catusi de putin. Altfel, nu cred ca cei de la Copenhaga ar putea redresa in retur un eventual esec din prima mansa. Sunt totusi curios cum va gestiona situatia Dame N’Doye et comp.

Team of the Year 2010

Cam aşa arată în ochii meci Echipa Anului 2010. Un an plin, în care am avut şi un Mondial (unul extrem de reuşit, faţă de ceea ce se spunea la început).

Aşadar, echipa este următoarea: IKER CASILLAS – MAICON, GERARD PIQUE, LUCIO, ASHLEY COLE – XAVI HERNANDEZ, ARJEN ROBBEN, WESLEZ SNEIJDER, ANDRES INIESTA – LIONEL MESSI, DIEGO FORLAN (ştiu că i-am făcut capul cam mare, asta e). Antrenor: JOSE MOURINHO.

PS: Dacă aveţi voi o altă echipă mai bună, să o scrieţi la voi pe blog.

Profil de fotbalist: Pele

EDISON ARANTES DO NASCIMENTO

Sau, mai simplu, Pele. Cand vine vorba despre cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor, lumea fotbalului este impartita in doua tabere. Unii sunt de parere ca brazilianul a fost de departe cel mai valoros fotbalist, in vreme ce altii sustin ca Diego Armando Maradona i-ar fi luat fata. Eu sunt de parere ca adevarul e undeva la mijloc, ambii merita aceasta titulatura, fiecare dintre ei a avut acel „ceva” deosebit care i-a facut atat de unici. Iar acel „ceva” nu a constat doar in talentul incontestabil de care au dat dovada, cat de faptul ca ambii si-au atins apogeul cariera la echipe mici, cu care au reusit sa ajunga undeva departe…

Edison Arantes Do Nascimento s-a nascut pe data de 23 octombrie 1940 la Tres Coracoes, un mic orasel din Brazilia. Inainte sa devina cine este astazi, a inceput sa joace fotbal la varsta de 5 ani, si curata pantofi pe strada pentru a-si ajuta familia.  Intre 1952 si 1955 a evoluat ca junior pentru Bauru AC, urmand apoi ca la varsta de 15 ani sa debuteze ca profesionist pentru Santos, asta dupa ce fusese recomandat de catre Waldemar de Brito, un fost fotbalist brazilian. Un an mai tarziu avea sa ajunga pentru prima data la echipa nationala a Braziliei, iar la varsta de doar 17 ani bifa deja primul Campionat Mondial (1958). Aici avea sa se remarce prin cele 6 goluri (dintre care doua doar in finala) marcate in ciuda unei accidentari la genunchi. Inca de pe atunci Pele a fost ofertat in numeroase randuri de echipe din Europa, insa pentru a preveni un transfer in afara tarii, presedintele Janio Quadros l-a desemnat comoara nationala.

In anul 1975 se transfera in America, la New York Cosmos, dupa aproape o viata petrecuta la Santos, insa n-a “rupt-o” definitiv cu echipa braziliana, in conditiile in care a mai evoluat pentru Santos in unele partide neoficiale. In America, Pele a fost considerat principalul motiv pentru care numarul spectatorilor crestea pe zi ce trece. A evoluat ca centru inaintas, fiind considerat cel mai valoros si prolific atacant din istorie (a marcat 1284 goluri in 1375 partide). Pe data de 1 octombrie 1977, Pele si-a incheiat cariera de fotbalist printr-un meci demonstrativ intre New York Cosmos si Santos, singurele echipe de club ce se pot lauda ca l-au avut in randul jucatorilor pe “regele fotbalului”. Desigur, partida, chiar si amicala, a fost transmisa in direct in Statele Unite ale Americii. In prima repriza Pele a evoluat pentru Cosmos, a si marcator golul de 1-1 (care a si fost scorul pauzei). La pauza, cand Pele a trecut de partea brazilienilor, americanii au retras definitiv tricoul cu numarul 10, cel cu care evolua Pele. La finele partidei, Pele a tinut in maini steagurile ambelor tari, inainte ca jucatorii de la NY Cosmos sa inconjoare stadionul purtandu-l pe Pele precum pe un star rock.

Palmares:

  • 10 campionate ale Braziliei (1958, 1960, 1961, 1962, 1964, 1965, 1967, 1968, 1969, 1973) – toate cu Santos
  • 2 Copa Libertadores (1962, 1963) – ambele cu Santos
  • 1 campionat NASL (1977) – cu New York Cosmos
  • 3 Cupe Mondiale (1958, 1964, 1970)
  • „Fotbalistul anului 1970”

Published in: on Iunie 23, 2010 at 12:23 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,