World Cup 2010

PREVIEW: WORLD CUP 2010

Dragi microbisti,

Din patru in patru ani avem si noi o luna a noastra. O luna in care uitam de griji, facem rost de concediu (chiar si medical, daca e cazul), ne rupem din realitatea cotidiana, ne disociem partial de orice activitate dupa orele amiezii pentru a ne putea delecta cu tot ce are fotbalul mai bun. O luna in care renuntam  la orice program TV in favoarea Cupei Mondiale, chiar daca nevasta cere telenovele, copiii vor desene animate sau bunicii emisiuni cu Andreea Marin. Vom spune “Nu, astazi nu, astazi si in zilele ce urmeaza fotbalul e la putere si nimic nu poate opri ceea ce pentru noi este o veritabila sarbatoare”.

Precum in orice competitie, inaintea luarii startului avem favoriti si outsideri. Evident, e greu de pronosticat cine va pune mana pe trofeu… Sa egaleze Italia recordul brazilienilor de cinci Cupe Mondiale castigate? Sa mizam pe pofta Angliei de joc dupa ce a fost marea absenta de la Euro 2008? Sau sa credem ca Spania e capabila sa faca “dubla”; dupa Campionatul European, sa vina si cel Mondial? Cine stie, poate vom avea parte si de surprize, avem echipe mai slab cotate dar cu potential, precum Statele Unite ale Americii, Serbia sau Nigeria.

In alta ordine de idei, avem multi absenti de la  acest turneu. Fotbalisti ca Zlatan Ibrahimovic, Andrei Arshavin, Luka Modric, Arda Turan sau Cristi Chivu nu vor putea fi vazut pe teren la  vara, nationale de traditie precum Suedia, Turcia sau Rusia impiedicandu-se in drumul lor spre Africa de Sud.

Totodata, multi fotbalisti isi vor pune ghetele in cui dupa World Cup. Fabio Cannavaro, Michael Ballack, Juan Sebastian Veron, Thierry Henry sunt doar cateva nume care au anuntat ca se vor retrage de la echipele nationale la vara. Totodata, Fabio Capello (selectionerul Angliei) a declarat ca se va retrage dupa Cupa Mondiala, insa nu prea as crede ca nu va mai antrena deloc in cazul in care va iesi castigator alaturi de selectionata Albionului.

In incheiere, as dori sa va urez vizionare placuta, sper sa avem parte de un Campionat Mondial de vis, visul unei… luni de vara. 😀 Sa speram doar ca vuvuzelele vor fi cat mai “linistite” si ca nu ne vor taia din pofta noastra infinita de fotbal.

PS: Daca mai spargeti cate o samanta in timpul meciurilor sau daca mai sorbiti o bere, aveti grija sa nu va ingrasati (prea tare)!

Cu microbism,

Catalin M. (Pedigree77)

GRUPA A

Africa de Sud nu mi se pare capabila de vreo mare surpriza, nu are in componenta vreo mare vedeta (cum nationala Coastei de Fildes il are pe Didier Drogba, cum Romania il are pe Chivu etc.), insa avantajul terenului propriu ar putea conta enorm; probabil ca nationala Africii de Sud e singura echipa ce suporta sunetul vuvuzelelor (fiind de prin zona) si ar putea gasi in aceste instrumente o sursa de incurajari din partea publicului. Chiar daca in randul fotbalistilor singurul nume cu adevarat important este Steven Pienaar, Africa de Sud are un selectioner extrem de sonor – Carlos Alberto Parreira. Sanse de a castiga grupa: 5%.

Probabil ca cei mai multi i-ati vedea pe francezi ca fiind favoritii grupei, insa personal, nu cred ca mentinerea lui Raymond Domenech pe banca ar putea duce echipa foarte departe; se stie, tehnicianul francez e mai contestat ca niciodata de oamenii de sport, presa si chiar fotbalisti. Odata cu retragerea lui Zinedine Zidane, Franta nu mai are un coordonator de joc veritabil, insa se poate multumi cu un jucator de banda ce iti poate rezolva de unul singur un meci (Franck Ribery), respectiv „galacticul” Karim Benzema, un jucator ce nu s-a acomodat prea bine in Primera Division, insa are timp sa-si demonstreze valoarea. Sanse de a castiga grupa: 55%.

Mexicul este o prezenta obisnuita la Cupa Mondiala, un motiv in plus sa se descurce si la aceasta editie. Pe banca lor tehnica nu-l mai gasim pe Sven Goran Eriksson, iar lotul lor e mai tanar ca niciodata. Totusi, il regasim printre jucatori pe Rafael Marquez, vedeta Barcelonei care, datorita accidentarilor repetate, nu mai prinde echipa lui Pep Guardiola atat de des. In schimb, nu l-am mai vazut convocat pe Jared Borgetti – un atacant de clasa – insa din cele citite de mine, am aflat ca Federatia Mexicana i-a propus sa revina la nationala. Este posibil ca Mexicul sa produca o surpriza placuta, insa din punctul meu de vedere nu au suficienta substanta pentru asa ceva… Sanse de a castiga grupa: 15%.

Uruguayul reprezinta in istoria fotbalului prima tara ce a gazdit Cupa Mondiala (in anul 1930) dar totodata si prima detinatoare a acestui trofeu. Pentru mine, Uruguayul mai reprezinta si echipa ce a inscris unul dintre cele mai uimitoare goluri (la World Cup 2002, cand fundasul Dario Rodriguez a marcat de la distanta si dintr-o pozitie usor laterala, printr-un vole puternic si plasat in vinclul portii daneze). De urmarit ce va face anul acesta, cand liderul echipei e nimeni altul decat goleadorul Diego Forlan. Alte vedete din lotul Uruguayului: Fernando Muslera, Martin Caceres, Diego Lugano, Luis Suarez sau fostul jucator al CFR Cluj, Alvaro Pereira. Sanse de a castiga grupa: 25%.

GRUPA B

Argentina, aflata sub comanda probabil a celui mai mare fotbalist din lume, Diego Armando Maradona, a cazut intr-o grupa interesanta la aceasta editie a Cupei Mondiale, unde va da de adversari fara un nume prea rasunator, insa care in ultimii ani au facut ceva performante pe plan international, fapt pe care nu il putem spune si despre Argentina in ultimii ani. Probabil ca in momentul de fata argentinienii au cel mai valoros set de atacanti (Messi, Tevez, Aguerro, Higuain, Lopez, Milito sau Lavezzi) fapt ce-i propulseaza, in viziunea multora, printre favoritii la castigarea trofeului. Sanse de a castiga grupa: 60%.

Nigeria este nimeni alta decat finalista Jocurilor Olimpice din 2008, care a cucerit medalia de argint, dupa ce au fost invinsi de nimeni alta decat selectionata de fotbal a Argentinei, adversarii de la Cupa Mondiala ce bate la usa… Putem spune ca ne-am obisnuit cu prezenta nigerienilor la Cupa Mondiala in ultimii ani, iar selectionata de astazi pare una destul de sudata, capabila de rezultate importante. Jucatori notabili: fundasii Taiwo, Anichebe si Yobo, mijlocasul John Obi Mikel respectiv atacantii Kanu, Obasi sau Martins. Sanse de castiga grupa: 15%.

Coreea de Sud este nimeni alta decat echipa care la Cupa Mondiala din 2002 a atins faza semifinalelor, fiind condusi de marele antrenor olandez Guus Hiddink, iar in 2006 a acumulat 4 puncte, dupa ce a remizat cu Franta (locul 2 al acelei grupe, cu un punct in plus fata de asiatici). Omul de baza al Coreei de Sud este fara dubii Park Ji-Sung, capitanul selectionatei. Ramane de vazut cine va fi revelatia acestui an pentru sud-coreeni, dupa ce in 2002 jocul lui Ahn Jung-Hwan a incantat o lume intreaga, iar in 2006 l-am putut remarca pe Park Ji-Sung (marcatorul golului egalizator din partida cu Franta). Sanse de a castiga grupa: 5%.

Grecia este fosta castigatoare a Campionatului European din 2004, atunci cand, jucand mai mult eficient decat spectaculos, a reusit sa puna mana pe mult ravnitul trofeu. O parte din scheletul de atunci se regaseste si in lotul actual – in primul rand, selectionerul a ramas acelasi, Otto Rehhagel (care activeaza inca din 2001 pe banca elenilor), iar dintre jucatori ii regasim pe Katsouranis, Karagounis, Basinas, Seitaridis, Charisteas sau Samaras. Din generatia noua, ii vom vedea la treaba pe Ninis (tanarul jucator de banda al lui Panathinaikos) respectiv Mitroglu (atacant de 21 de ani, la Olympiakos). Sanse de a castiga grupa: 20%.

GRUPA C

Anglia revine la un turneu final, dupa ce a ratat calificarea la Euro 2008. Doar ca de atunci s-au produs unele schimbari. In primul rand, astazi pe banca tehnica se afla un adevarat meserias, italianul Fabio Capello. Totusi, nu pot sa nu remarc cel mai fragil punct al Angliei care persista de cativa ani – si anume postul de portar. Englezii nu au un goalkeeper de clasa asa cum Spania il are pe Iker Casillas, asa cum Italia il are pe Gianluigi Buffon etc. Nu vad prea multe solutii nici in atac, acolo unde mi se pare ca englezii stau doar in Rooney. Remarc insa linia defensiva care acopera din lipsurile scrise mai sus, iar mijlocul contine fotbalisti de cinci stele: David Beckham, Franck Lampard, Steven Gerrard + Walcott/Wright-Phillips/Barry. Sanse de a castiga grupa: 70%.

Statele Unite ale Americii a facut o figura extrem de frumoasa in vara trecuta, la Cupa Confederatiilor (disputata tot in Africa de Sud), cand a trecut de faza grupelor (unde i-a avut ca adversari pe Egipt, Brazilia si Italia), a intrerupt seria de invencibilitate a Spaniei (35 de victorii si egaluri consecutive) in semifinalele competitiei, iar in finala contra Braziliei, a condus cu 2-0. Asadar, aceasta generatie pare mai valoroasa decat am crede noi, cei cu o parere relativ proasta despre MLS. Tim Howard, Oguchi Onyewu, Clint Dempsey, Jozy Altidore, Carlos Bocanegra si nu in ultimul rand, Landon Donovan sunt liderii de azi ai SUA; ramane de vazut daca vor repeta figura si la Cupa Mondiala. Sanse de a castiga grupa: 20%.

Algeria reprezinta o surpriza pentru mine, sau cel putin calificarea Algeriei la Cupa Mondiala… Nu cunosc foarte multe date despre aceasta nationala, cunosc foarte putini fotbalisti (Nadir Belhadj, fundasul lui Portsmouth; Karim Ziani, mijlocasul lui Wolfsburg, ex-Marseille; Abdelkader Ghezzal, atacantul lui Siena). La Cupa Africii pe Natiuni a reusit sa treaca de faza grupelor, calficandu-se de pe locul 2 in detrimentul selectionatei din Mali. Pentru Cupa Mondiala, Algeria s-a calificat de pe primul loc, luand fata Egiptului in grupele de calificare. Voi urmari atent jocul africanilor, chiar sunt curios daca vor fi capabili de ceva notabil. Sanse de a castiga grupa: 5%.

Slovenia s-a calficat in faza grupelor a Cupei Mondiale pentru a doua oara in istorie, dupa ce a mai participat si in 2002, dupa acel baraj blestemat contra Romaniei (va amintiti bine moaca lui Katanec si lacrimile lui Contra). Doar ca acum nu mai gasim nume foarte sonore in afara de cei care evolueaza in Liga I (Dare Vrsic, Darijan Matic sau Dejan Rusic), fata de anul 2002 cand mai cunosteam 2-3 sloveni, gen Zlatko Zahovic (care s-a retras intre timp). Ca in 2002, si pentru aceasta editie a World Cup slovenii s-au calificat in faza grupelor dupa un baraj. Daca in trecut noi am cazut victime in fata Sloveniei, de aceasta data Rusia lui Guus Hiddink a ratat calificarea dupa baraj. Sanse de a castiga grupa: 5%.

GRUPA D

Germania, la Mondialul din 2002, a ajuns pana in finala unde au fost invinsi de Brazilia prin „dubla” lui Ronaldo. La Euro 2004 au ocupat locul 3 intr-o grupa destul de dificila cu Cehia, Olanda si Letonia (moment in care cu totii credeam intr-o decadere a nationalei Germaniei). La Cupa Mondiala din 2006, nemtii s-au oprit in faza semifinalelor, unde au fost eliminati de echipa ce avea sa castige competitia, Italia. In 2008, la CE gazduit de Austria & Elvetia, Germania a atins pragul finalei, insa nu a reusit sa treaca de masina de fotbal a Spaniei. Respectand algoritmul performantelor, ar trebui sa se impotmoleasca in grupe. Ramane de vazut ce se va intampla cu nationala lui Joachim Low in 2010. Sanse de a castiga grupa: 60%.

La editia precedenta a Cupei Mondiale, Australia, aflata sub comanda lui Guus Hiddink, a trecut de faza grupelor (unde i-a avut ca adversari pe Brazilia, Croatia si Japonia) insa n-a reusit sa treaca si de faza optimilor, unde Italia a invins in mod controversat. Sunt curios cum va evolua la acest Campionat Mondial, ce rezultate ar putea obtine intr-o grupa foarte dificila, tinand cont de faptul ca actuala generatie se afla undeva la apus datorita fotbalistilor care au ajuns la o varsta respectabila (vorbim de jucatori importanti): Mark Schwarzer (38 de ani), Harry Kewell (32 de ani), Tim Cahill (31 de ani), Mark Bresciano (30 de ani). Sanse de a castiga grupa: 5%.

Serbia este echipa care a sters pe jos cu noi in finalul campaniei de calificare, cu tot cu Mutu si Chivu pe teren… Eu consider ca are sanse importante sa se califice in optimile competitiei daca vor pastra macar o parte din forma de atunci. Totusi, Serbia e recunoscuta de expertii in fotbal ca fiind o formatie capabila sa invinga, dar si sa piarda in fata oricarui adversar. Plavii au un lot destul de diversificat din mai multe puncte de vedere – gasim jucatori care joaca in toate campionatele puternice din Europa, dar si daca ne uitam la varsta, gasim atat jucatori experimentati (Pantelic, Zigic, Stankovic) cat si fotbalisti tineri care sunt destul de bine cotati (Subotic, Tosic, Kolarov s. a. m. d.). De urmarit si Jovanovic, Vidic sau Ivanovic, poate cei mai valorosi sarbi ai momentului. Sanse de a castiga grupa: 25%.

Ghana este o echipa ce merita urmarita, deoarece are in componenta lotului un set de jucatori foarte buni, care evolueaza la cel mai inalt nivel in Europa. Si, ca o paranteza, daca ma uit mai bine peste numele jucatorilor, il regasesc printre ghanezi pe William Amamoo, fostul portar al echipelor Farul Constanta respectiv Liberty Salonta (desigur, e rezerva goalkeeper-ului lui Wigan, Richard Kingston). Cei mai importanti fotbalisti sunt Michael Essien, Stephen Appiah sau Sulley Muntari. Deasemenea, ar mai fi de urmarit cei doi fundasi care au facut o treaba foarte buna la Cupa Africii pe Natiuni (Isaac Vorsah si Hans Sarpei) si chiar Prince Tagoe, fotbalistul lui Hoffenheim. Sanse de a castiga grupa: 10%.

GRUPA E

Olanda incearca si de aceasta data sa castige turneul final, desi nu este tocmai printre favorite. Selectionerul „Portocalei mecanice” este nimeni altul decat Bert van Marwijk, un nume mai putin sonor in amatorilor de fotbal, dar un nume cu ceva greutate in Olanda – a facut perfomante in trecut cu Feyenoord (locul 2 in anul 2001, castigator al Cupei UEFA in 2002). Interesant e faptul ca secunzii sai sunt fostii internationali Philip Cocu (cel care este secund si la PSV Eindhoven) si Frank de Boer (antrenor cu juniorii la Ajax). Van Bronckhorst este capitanul Olandei, o echipa ce pare destul de schimbata fata de formatia lui van Basten, cel care in 2008 a plecat de la carma „Portocalei mecanice”. Atacul pare a fi principala lor forta – Kuyt, Babel, van Persie, Huntelaar sau Robben sunt principalele surse de gol. Sanse de a castiga grupa: 65%.

Danemarca revine la un turneu final dupa sase ani de pauza in care selectionerul Morten Olsen (care se afla la carma nationalei inca din anul 2000!!!) a incercat sa construiasca o formatie cat mai bine sudata, iar dupa ani buni de munca, a reusit sa califice Danemarca la Cupa Mondiala, chiar daca in componenta lotului se regasesc mai multi fotbalisti aflati spre finalul carierei – Jesper Grønkjær (32 de ani), Martin Jørgensen (34 de ani), Dennis Rohmmedahl (31 de ani) respectiv capitanul Jon Dahl Tomasson (33 de ani). Ar mai fi de spus ca, in ciuda muncii depuse de un deceniu, Olsen ar putea fi schimbat dupa World Cup (cand ii expira contractul) cu fostul mare international danez Michael Laudrup. Sanse de a castiga grupa: 15%.

Japonia este una dintre echipele cu cele mai putine sonore nume in randul jucatorilor. Acum patru ani, pe banca tehnica a „samurailor albastri” se afla nimeni altul decat brazilianul Zico, acelasi care in 2002 i-a dus pe niponi pana in faza optimilor. Cu un singur punct acumulat in trei partide, Zico a fost inlocuit de bosniacul Ilvica Osim, care n-a rezistat nici el mai mult de un an, in locul sau venind actualul selectioner, niponul Takeshi Okada. Ne aducem aminte din trecut de brazilianul naturalizat Alessandro „Alex” Dos Santos, Hidetoshi Nakata sau Naohiro Takara.Din actualul lot, singurele nume care ne spun cu adevarat ceva sunt Shunsuke Nakamura (Espanyol Bacelona) si Takayuki Morimoto (Catania). Sanse de a castiga grupa: 10%.

Camerun este o alta reprezentanta a „continentului negru” la Cupa Mondiala, care la ora actuala este antrenata de Paul Le Guen, bine-cunoscutul tehnician francez care a mai activat la Rennes, Lyon, Rangers si PSG. Liderul incontestabil al echipei Camerunului este Samuel Eto’o, numarul 9 al Interului. Capitan va fi „nemuritorul” Rigobert Song (cel mai selectionat camerunez din istorie); alti fotbalisti de urmarit ar fi Njitap Geremi, Timothee Atouba, Alex Song sau Mohammadou Idrissou, fara a-i uita pe tinerii Jean Makoun II sau Sebastien Bassong, doi „debutanti” la Cupa Mondiala. Sanse de a castiga grupa: 10%.

GRUPA F

Italia este nimeni alta decat campioana mondiala en-titre, care se numara si ea, printre favoritele la castigarea acestei editii. In cazul unui eventual succes, „azzurri” ar egala recordul Braziliei de 5 Cupe Mondiale castigate. Selectionerul Italiei este acelasi Marcelo Lippi (ca si in 2006), doar ca dupa castigarea trofeului a facut o pauza de doi ani, timp in care la carma peninsularilor s-a aflat Roberto Donadoni. Daca e sa comparam lotul de jucatori de azi cu cel din 2006, am constata faptul ca echipa a suferit ceva modificari – Lippi incearca sa combine experienta fotbalistilor care au pus umarul la performanta de acum 4 ani, cu tinerii care vin din urma (exemple: Davide Santon, Sebastian Giovinco, Giuseppe Rossi, Simone Pepe, Giampaolo Pazzini s. a.). Sanse de a castiga grupa: 80%.

Paraguay s-a calificat la aceasta editie a Cupei Mondiale de pe locul 3, cu 5 puncte avans fata de mult mai bine cotata selectionata de fotbal a Argentinei. Capitanul Paraguayului este Denis Caniza Acuna, un jucator aflat la varsta de 35 de ani care in ultimii ani a evoluat in campionatul mexican, in 2009 a revenit in tara sa natala, insa incepand cu acest an va evolua din nou in Mexic, la Club Leon. Un alt fotbalist experimentat din lotul sud-americanilor este portarul Justo Villar, care a prins si Campionatul Mondial din 2002. In rest, cei mai cunoscuti jucatori paraguayieni sunt Roque Santa Cruz (Manchester City), Jonathan Santana (Wolfsburg) respectiv Nelson Valdez (Borussia Dortmund). Sanse de a castiga grupa: 10%

Noua Zeelanda sunt nimeni altii decat cei porecliti „All Whites”, in contrast cu denumirea conationalilor rugbyisti (mult mai bine cotati de altfel in sportul lor, „All Blacks”). Va amintiti de ei, vara trecuta au evoluat la Cupa Confederatiilor, unde au obtinut un singur egal din trei partide disputate (0-0, contra selectionatei Irakului) respectiv doua infrangeri (suferite impotriva Spaniei 0-5, si Africii de Sud 0-2). In 2008 acestia au castigat OFC (Oceania Football Confederation) Nations Cup. Pentru noi, cel mai cunoscut international neo-zeelandez este portarul Glen Moos, fostul goalkeeper al Universitatii Craiova si Dinamo Bucuresti; se poate mandri nepotilor sai cu faptul ca la Cupa Confederatiilor a incasat 5 goluri de la selectionata de vis a Spaniei, dintre care 3 au fost marcate in doar 17 minute de catre Fernando Torres. Sanse de a castiga grupa: 5%.

GRUPA G

Brazilia este nationala care a castigat cele mai multe Cupe Mondiale (5 la numar); probabil ati auzit celebrul cliseu „Englezii au inventat fotbalul; brazilienii l-au perfectionat”. La editia precedenta a World Cup, selectionata „Selecao” a fost eliminata inca din faza sferturilor de catre Franta. Vina eliminarii premature a fost pusa pe umerii selectionerului de atunci, Carlos Alberto Parreira, si vedeta din acea vreme, Ronaldinho. De atunci lucrurile s-au mai stabilizat; Carlos Dunga l-a inlocuit pe Parreira, iar de atunci jocul sud-americanilor nu mai sta doar in unii jucatori, formatia evolueaza mai combinativ. Va fi primul Mondial pentru jucatori ca Alexandre Pato, Thiago Silva sau Felipe Melo. De urmarit daca va fi sau nu convocat Ronaldinho, aflat in forma buna la AC Milan. Sanse de a castiga grupa: 45%.

Coreea de Nord este engima acestui Mondial pentru mine; detin informatii despre mai toate nationalele (macar la nivel de jucatori – unde evolueaza, cum evolueaza etc.; urmaresc campioantele Italiei, Spaniei, Angliei, Germaniei, Frantei si ocazional meciuri din Brazilia si Argentina), insa situatia generala a Coreei de Nord ma depaseste. Este chiar interesant cum de aceasta tara (despre care n-as fi crezut niciodata ca poseda si o nationala de fotbal la cat sunt de preocupati de „jucarii” cu uraniu si toate cele reactive) s-a calificat, iar alte tari din Asia cu o traditie mai bogata in fotbal nu s-au calificat (gen Arabia Saudita sau de ce nu, Iraq). Norocul nord-coreenilor a fost si faptul ca fac parte din EAFF, unde adversarii sunt sub talia echipelor mentionate in paranteza de mai sus. Sa vedem ce vor face in aceasta grupa de foc. Sper ca nu am fost prea dur; e drept ca aveam acelasi sentiment in 2002 vis-a-vis de nationalele Japoniei si Coreei de Sud, care au facut o figura foarte frumoasa. Sanse de a castiga grupa: 0%.

Coasta de Fildes participa pentru a doua oara consecutiv la Cupa Mondiala. Ca si in urma cu 4 ani, liderul incontestabil al echipei este atacantul lui Chelsea, Didier Drogba (care din intamplare este si capitanul formatiei). Alti fotbalisti de valoare care evolueaza in campionate puternice ale Europei sunt Salomon Kalou (Chelsea), Yaya Toure (Barcelona), Kolo Toure (Manchester City), Emmanuel Eboue (Arsenal) sau Gervinho (Lille). Alte nume sonore pentru noi, microbistii romani, sunt Constant Djakpa (imprumutat de Bayer Leverkusen la Hannover 96; fost jucator la Pandurii Targu-Jiu) respectiv ivorienii imprumutati de CFR Cluj la Inter Curtea de Arges (Emmanuel Kone si Ousmane Viera). Personal, nu cred ca ivorienii vor emite pretentii prea mari in aceasta grupa; cel mai probabil vor face 3 puncte in urma infruntarii contra celor de la Coreea de Nord, iar in celelalte meciuri vor sta la cutie si atat – cam asta au facut si la Cupa Africii pe Natiuni. Sanse de a castiga grupa: 10%.

Portugalia reprezinta selectionata cu cel mai mare potential, fiind formata dintr-un grup de jucatori tineri, extrem de talentati, dar care pot gresi in orice moment. Evident, la baza jocului lusitanilor stau evolutiile lui Cristiano Ronaldo, capitanul si totodata liderul acestei generatii de fotbalisti. De notat ca din acest val de fotbalisti mai fac parte Nani (Manchester United), Miguel Veloso (Sporting de Portugal), Danny Miguel (Zenit Skt. Petersburg) sau Joao Moutinho (Sporting de Portugal). Acesta va fi primul Mondial pentru lusitani dupa retragerea lui Luis Figo din 2006. Probabil ca acelasi deznodamant il va avea si Deco (32 de ani), asta in cazul in care va mai fi convocat de catre selectionerul Carlos Queiroz; situatia sa la Chelsea e destul de subreda, in sensul ca nu mai prinde echipa prea des. Sanse de a castiga grupa: 35%.

GRUPA H

Spania ocupa prima pozitie in ierarhia FIFA, dupa ce in 2008 a cucerit Campionatul European. De atunci, echipa nu a suferit schimbari drastice, exceptand numirea unui nou selectioner, dupa ce Luis Aragones a parasit banca tehnica a Spaniei in plina glorie, dupa finala Euro 2008 castigata impotriva Germaniei (scor 1-0). In locul sau a venit Vincente del Bosque, un antrenor care din 2005, de cand a plecat de la Besiktas, n-a mai lucrat nicaieri. Lotul a ramas acelasi, probabil antrenorul va miza tot pe un joc combinativ, asa cum a jucat Aragones in 2008 si i-a iesit. Nu mai are rost sa numim principalele vedete ale selectionatei „Furia Roja”, doarece majoritatea fotbalistilor evolueaza la cel mai inalt nivel. Sanse de a castiga grupa: 75%.

Elvetia pare sa se bata pentru locul 2, ce duce in optimile Cupei Mondiale, alaturi de Chile. Capitanul elvetienilor este Alexander Frei, golgeterul all-time al nationalei si probabil cel mai cunoscut fotbalist din lotul actual. Probabil ca acest Campionat Mondial va fi ultimul pentru el la selectionata Elvetiei, el fiind destul de in varsta (chiar s-a transferat in vara la FC Basel, la echipa unde a facut primii pasi in fotbalul mare). Un alt jucator emblematic al elvetienlor care, cel mai probabil se va retrage de la nationala este Hakan Yakin, care la fel ca si Frei, deja a fost repatriat, evoluand pentru Lucern. Selectioner este germanul Ottmar Hitzfeld, antrenorul care a castigat in 1997 Liga Campionilor cu Borussia Dortmund. Alte nume importante: Ludovic Magnin, Phillipe Senderos, Tranquillo Barnetta, Valon Behrami sau Marco Streller. Sanse de a castiga grupa: 15%.

Honduras este, din punctul meu de vedere, formatia outsidera a grupei, cu sanse foarte mici de calificare in fazele urmatoare ale Mondialului. Probabil cel mai sonor nume din lotul sud-americanilor pentru noi este cel al lui Carlo Costly, proaspata achizitie a Vasluiului. In rest, ii mai putem nota pe fostul atacant al Interului David Suazo, fundasul celor de la Wigan Maynor Figueroa, fostul jucator al Romei Edgar Alvarez, respectiv mijlocasul lui Tottenham Wilson Palacios. Capitanul nationalei este Amado Guevara, un fotbalist de 33 de ani care, de-a lungul carierei a evoluat prin campionatele unor state ca Honduras, Mexic, Spania, Canada sau SUA. Selectioner este columbianul Reinaldo Rueda, care a mai activat in trecut la nationala Columbiei (atat la tineret, cat si la seniori). Sanse de a castiga grupa: 5%.

Chile ocupa un onorant loc 15 in clasamentul FIFA. In grupa preliminariilor Cupei Mondiale a terminat pe locul secund, cu un punct in spatele Braziliei. In ciuda faptului ca nu regasim nume foarte sonore in lotul chilienilor, echipa pare una unita si bine sudata, selectionerul Marcelo Alberto Biesla reusind sa combine experienta jucatorilor ceva mai in varsta (Pablo Contreras – 31 ani; Humberto Suazo – 28 ani) cu dorinta de afirmare a unor tineri care deja si-au facut un nume in fotbalul european (Arturo Vidal – 22 ani; Alexis Sanchez – 21 ani; Matias Fernandez – 23 ani). Prevad meciuri destul de interesante in care va fi implicata si selectionata statului Chile, o echipa pe care, personal, o voi urmari atent. Sanse de a castiga grupa: 5%.

Paragrafele de mai jos reprezinta un fragment din cartea mea, „Jurnal de Mondial”, care va fi lansata foarte curand in format electronic.

Din punctul meu de vedere, vedete in adevaratul sens al cuvantului au fost patru. Printre acestea nu se numara nici Messi, nici Ronaldo, nici Rooney. Ii lasa de o parte pe acestia, voi diseca prestatia lor ceva mai tarziu.

Daca e sa incepem cu inceputul, as dori sa schitez profilul vedetelor acestui Campionat Mondial. Din punctul meu de vedere, jucatorul care a evoluat cel mai bine pentru echipa sa a fost neamtul Thomas Muller. El a cunoscut si cea mai spectaculoasa ascensiune – de la statutul de tanar jucator ce n-are locul batut in cuie in „primul 11”, la cel de coordonator de joc si golgeter al Germaniei in acelasi timp. Aflat sub contract cu Bayern Munchen, el e cotat la doar zece milioane de euro, insa e de asteptat ca valoarea lui sa creasca mult, avand in vedere faptul ca Muller si-a castigat rapid locul in angrenajul „Panzerului” german, fiind o rotita pe care Joachim Low a fost nevoit sa o schimbe in partida din semifinale contra Spaniei (neamtul era suspendat), meci in care s-a vazut clar cat de mult a lipsit acesta. Ce e si mai interesant e faptul ca acest Thomas Muller a purtat tricoul cu numarul 13, lasat liber in urma accidentarii lui Michael Ballack. Tinand cont ca jucatorul transferat in aceasta vara la Shalke 04 a declarat ca se va retrage de la nationala in aceasta vara, mai mult ca sigur Thomas Muller va deveni succesorul natural al lui Ballack.

Continuand pe aceasta linie a jucatorilor care au impresionat cel mai mult, as dori sa prezint povestea a doi fotbalisti olandezi de mare valoare care au ajuns chiar in curtea lui Real Madrid, insa ibericii n-au stiut sa il aprecieze. In primul rand, vorbesc despre Arjen Robben, cel pe care viata nu l-a rasfatat chiar mereu (a fost diagnosticat cu o boala foarte grava la 16 ani, insa citind cartea „It’s not about the bike” scrisa de ciclistul Lance Armstrong, cel mai cunoscut luptator impotriva cancerului, a reusit sa lupte pentru viata, la randu-i), desi a fost inzestrat cu niste calitati fotbalistice remarcabine (viteza, tehnica si o precizie a sutului excelenta), dar mai ales de Wesley Sneijder, care, daca ar fi dupa mine, n-ar trebui sa rateze titlul de „Fotbalistul anului 2010” in conditiile in care a facut o „tripla” de vis cu echipa sa de club, Internazionale Milano, cea alaturi de care a reusit sa castige Liga Campionilor, iar in aceasta vara, sezonul bun reusit de Sneijder a culminat cu aceasta finala de Cupa Mondiala. Prea multe nu cred ca ar mai fi de spus despre acesti doi baieti, poate ar mai trebui sa notez ca Robben a venit accidentat in Africa de Sud, insa gratie evolutiei medicinei, a putut fi recuperat pentru fazele eliminatorii, unde Arjen a avut o contributie importanta in jocul „Portocalei mecanice”.

Si, dupa parerea mea ultimul jucator care merita intr-adevar statutul de „vedeta” la acest turneu final este spaniolul David Villa. A reusit sa inscrie 5 goluri pentru nationala lui Vincente del Bosque, majoritatea golurilor fiind extrem de importante in conditiile in care selectionerul le-a impus un joc pragmatic, nu la fel de spectaculos ca cel de la Euro ’08, insa cel putin la fel de eficient. Transferat inaintea Cupei Mondiale de la Valencia la Barcelona in schimbul a 40 de milioane de euro, varful iberic s-a deovit capabil sa treaca peste aceasta presiune care ii putea pune in pericol evolutiie. Dar faptul ca scheletul Spaniei a avut la baza axul central al apararii respectiv zonei mediene a Barcelonei, iar numarul 7 al nationalei a reusit evolutii foarte bune la Mundial alaturi de catalani, nu face altceva decat sa ii incurajeze pe fanii „blaugrana”, astfel ca e de asteptat ca Villa sa se integreze extrem de rapid la Barca.

Iar de acum incepem sa discutam despre restul jucatorilor care au impresionat in mod placut, desi n-au ajuns la acest statut de „vedeta”. Primul dintre ei este Mesut Ozil, mintea limpede din jocul nemtilor. E nascut in Germania, are origini turcesti, nefiind un caz particular in echipa lui Joachim Low – Jermoe Boateng (Ghana), Piotr Trochowski, Lukas Podolski, Miroslav Klose (toti Polonia), Cacau (Brazilia), Marko Marin (Bosnia-Herzegovina) sau Sami Khedira (Tunisia) au avult loc in aceasta echipa a Germaniei care mi s-a parut excesiv de naturalizata, fapt ce n-ar trebui permis de FIFA (nu sunt contra naturalizarilor, dar ar trebui sa fie limitate si acestea, altfel si nationalele de fotbal se transforma, treptat, in echipe de club). Revenind la Ozil, acesta a dovedit de ce e cotat la 20 de milioane de euro, starnind interensul unor echipe de top ca Arsenal, Chelsea sau Barcelona. Seamana ca stil de joc cu marii playmakeri ai anilor ’90, formand un mijloc comparabil cu cel al Spaniei, alaturi de Khedira, Schweinsteiger, Muller si Podolski. A reusit sa si marcheze un gol frumos in meciul contra Ghanei, iar fazele de contraatac regizate de el in meciul cu Anglia reprezinta material didactic in cartea fotbalului.

Declarat „Balonul de Aur”, Diego Forlan a fost autorul unor goluri memorabile, incheind astfel un sezon remarcabil ce a culminat cu performanta reusita la Atletico Madrid, cea a castigarii primei finale Europa League. Chiar daca nu a izbutit clasarea pe podiumul competitiei, pierzand finala mica impotriva Germaniei (scor 2-3), selectionata Uruguayului merita felicitata pentru evolutia sa la Campionatul Mondial. Oscar Tabarez a stiut cum sa alinieze mai bine echipa, iar Diego Forlan, alaturi de Luis Suarez si Edison Cavani, au ajuns niste eroi in tara lor, desi decarul Uruguayului putea schimba soarta finalei mici in chiar ultimul minut de joc, moment in care sutul sau din lovitura libera a fost expediat in transversala. Raman totusi golurile memorabile aleacestuia, plus fazele excelente de atac semnate de el si Suarez.

In continuare va propun „surprizele mai mici” ale turneului. Vorbesc aici despre jucatori care n-au reusit sa ajunga pana in faza finalelor, asa cum au facut-o cei enumerati de mine mai sus, dar care au impresionat prin evolutia lor. Valter Birsa a reusit meciuri foarte bune la aceasta Cupa Mondiala si, trebuie sa admit, decarul Sloveniei chiar m-a facut sa tin cu formatia care mi-a stors cateva lacrimi in 2002, atunci cand Slovenia lui Zlatko Zahovic si a selectionerului de atunci Srecko Katanec, a scos Romania (cu Hagi pe banca tehnica) la barajul pentru Mondialul asiatic. Un alt fotbalist care m-a impresionat in mod placut a fost Robert Vittek. Ok, nu mi-a placut deloc si recunosc ca l-am injurat de morti si de mame atunci cand a inscris de doua ori contra Italiei, insa cele patru reusite ale sale reprezinta o performanta extraordinara pentru varful nationalei care, exceptand rezultatul cu Italia (tras de coada si de arbitrii), n-a mai produs alta „surpriza”. Totodata, portughezul Raul Meireles a fost unul dintre remarcatii mei. Desi Portugalia n-a izbutit sa inscrie decat intr-un singur meci, cel contra unei echipe extrem de slabe – poate chiar cea mai slaba a turneului – prestatia lui Meireles a fost una iesita din comun, fiind servant in numeroase faze.

VAMOS, PARAGUAY!

Si nu in ultimul rand, ar mai fi de notat doua prestatii, colective de aceasta data. Nationalele Ghanei si Paraguayului au reusit sa-si depaseasca cu mult conditia, ajungand pana in faza sferturilor de finala. Aceste echipe nu s-au multumit doar cu atat, ambele au fost aproape sa produca surprize si mai mari. Daca echipa Ghanei a fost jefuita de Luis Suarez (dar mai ales de regulament) prin acel hent grosolan pe linia portii astfel ca un gol ca si facut s-a transformat doar intr-o sansa de gol, ratata de la 11 metri de Gyan, echipa Paraguayului a fost egala campioanei mondiale pret de 83 de minute. Ce-i drept, sud-americanii au beneficiat de sprijinul moral al Larissei Riquelme, cea mai sexy fana din Africa de Sud.

Cam acestea au fost numele importante ale Mondialului african… Desigur, pe langa ele mai avem rolul selectionerilor, munca echipei (pe langa jucatori, antrenori – vorbesc despre delegatia fiecarei tari) si sprijinul fanilor, fara de care fotbalul ar muri.
In incheierea acestui subcapitol intitulat de mine „Surprizele placute”, as dori sa aliniez echipa de vis a Mondialului (din punctul meu de vedere, desigur).
Primul 11: Iker Casillas – Philipp Lahm, John Mensah, Carles Puyol, Gabriel Heinze – Thomas Muller, Andres Iniesta, Wesley Sneijder, Mesut Ozil – David Villa, Diego Forlan.
Rezerve: Manuel Neuer, Arne Frierdich, Gerard Pique, Raul Meireles, Bastian Schweinsteiger, Luis Fabiano, Miroslav Klose.

Iata o mica poza facuta de mine, care, desigur, nu va aparea in „Jurnal de Mondial” (mda, v-ati prins – n-am prea tinut cu Spania):

In incheiere as dori sa va anunt ca la sfarsitul saptamanii voi lansa „Jurnal de Mondial”! STAY TUNED!

Iata ca momentul cel mare a sosit! Astazi, 16 iulie 2010, este lansata cartea „Jurnal de Mondial„, intr-un format electronic pe Jurnal de Pariu, cel mai bun blog de pariuri din Romania!

Cartea contine 100 de pagini in care am disecat Campionatul Mondial recent incheiat – atuurile favoritelor la titlu, vedetele competitiei, loturile tuturor echipelor participante, Africa de Sud, vuvuzele, Jabulani, Paul sau Larissa Riquelme – la toate acestea se adauga cele 64 de partide disputate, opinii de dupa fiecare faza. Bonus: 10 pagini cu cele mai interesante imagini de la aceasta Cupa Mondiala.

Ce trebuie sa faceti pentru a citi „Jurnal de Mondial„? Intrati pe linkul urmator: http://jurnaldepariu.com/jurnal-de-mondial-cartea/ sau dati click AICI. Nu trebuie sa downloadati fisierul, acesta e amplasat direct pe site, gratis, fara virusi, fara prostii!

Va urez „Lectura placuta!” si astept aprecierile dar mai ales criticile voastre!