Sec

Bunicul si nepotul greblau in gradina. Nepotul gaseste o rama care tocmai iesise din gaura si incerca s-o bage inapoi.
– Nu poti baiete, fiindca rama e prea moale si n-o poti impinge!
– Pui pariu cu mine pe cinci dolari?
Bunicul accepta provocarea, nepotul intra in casa, ia un tub de spray cu lac, spreiaza rama, care in doua minute devine rigida. Nepotul o baga astfel in gaura.
Bunicul plateste amenda. Mai tarziu intra bunicul in casa dar ia si sprayul cu el. Iese peste vreo juma’ de ora cu alti cinci dolari si i-i da nepotului.
– Bunicule, ce batran esti, ai uitat ca mi-ai mai platit odata!
– Nu nepoate, astia-s de la bunica!

O ţară de actori neînţeleşi

Se spune adesea că oamenii se inspiră din ceea ce văd la actori, fie că vorbim despre cei din filme sau din piese de teatru. Ne putem referi aici la absolut orice e de copiat. Outfit-uri, mod de a paşi, de a gesticula, de a gândi.

Se pare că Marius Şumudică şi-a ales drept model un actor mai… ieşit din tiparele actorului român. Asta dacă o exista vreun prototip al actorului român, deoarece, lăsând naţionalismele la o parte, nu avem actori prea mari în ţara noastră, cu tot respectul pentru Florin Piersic şi la cine vă mai gândiţi. Recent am putut urmări cu toţii un film şocant în care Claudiu Bleonţ şi-a dat jos pantalonii într-o conferinţă de presă. Din păcate, acesta nu purta iegări, la fel ca Marius Şumudică. E un gest inexplicabil (mă refer la cel de a-ţi da jos pantalonii, nu la cel de a nu purta iegări), de aceea nici nu ştiu cum îşi poate motiva gestul actorul român, probabil doar „intrase în pielea vreunui personaj” – singurul alibi de care se poate lega.

Dar la Şumudică ce scuză i-am putea găsi? În spatele cărui copac s-ar putea ascunde un antrenor (vezi-Doamne) care vine la o conferinţă de presă şi spune rânjind „Am venit pregătit, am iegări pe dedesubt”? O jurnalistă (nici nu vreau să ştiu de la ce televiziune), poate având o slăbiciune pentru acesta, i-a cerut deloc cu jumătate de gură lui Şumudică să-şi arate izmenele. Atât i-a trebuit acestuia, că şi-a şi dat jos pantalonii. Asta spre satisfacţia… lui. După ce şi-a prezentat cu mândrie iegării, a conchis „Asta că tot ziceau unii <<Şumudică o are mică>>”.

Nu se poate spune dacă e mică sau nu, dar e îngustă rău de tot. Mai rar ţie dat să vezi o minte atât de îngustă şi, daţi-mi voie, bolnavă… Iar faza aceasta e doar vârful aisbergului.

Oameni buni, ăsta e Şumudică. Ăsta e şi Rapidul. Se face pulă mare (şi la figurat, dar văd că şi la propriu) după o victorie contra Unirii Urziceni, locul 17 în Liga I.

RUŞINE!!!

Ce au în comun Maradona, Hagi, Laudrup şi Messi

Ieri citeam un articol al cărui titlu se numea „Hagi, pe lista cu super mijlocaşi care n-au jucat în Premier League, alături de Zidane şi Maradona!Vezi ce echipă i s-ar fi potrivit”. Da, aţi ghicit. E vorba de prosport.ro, numai ei pot pune titluri de n-şpe cuvinte şi care să conţină fraze de tipul „Vezi …” sau „… Îl vrei la Steaua?”.

Ideea e că articolul a fost cât se poate de interesant. Era prezentată o listă cu numele mijlocaşilor care, de-a lungul anilor, n-au jucat niciodată în Premier League. Desigur, pentru a face articolul mai interesant şi pentru cocalari fanii lui Cristiano Ronaldo, băieţii de la sport.ro au notat în dreptul fiecărui jucător şi echipa la care, VEZI-DOAMNE, s-ar fi potrivit cel mai bine să joace. Ok, poate că doar au copiat chestia aia, dar atunci trebuia să dai sursa. Cum n-au dat-o, înseamnă că ei au scris şi echipele. Păi de unde ştiaţi voi că Juninho se potrivea la Arsenal? Sau Emerson la Sunderland?

Totuşi, apreciez că au scris numele fotbaliştilor. Analizând această listă a numelor, am ajuns să cred că CEI MAI BUNI MIJLOCAŞI DIN LUME AU EVITAT ANGLIA. Mă refer la Maradona, Hagi, Michael Laudrup sau Messi, şi la tot restul găştii. Pentru cei care nu ştiţi cine e Laudrup, daţi un search pe wikipedia, citiţi şi reveniţi.

Preview: Etapa 19

U Craiova – Steaua. Un meci care ar fi arătat cu totul şi cu totul diferit în cazul în care Piţurcă nu ar fi avut acea dispută cu Adrian Mititelu. Cert e că nici unul, nici altul nu a ieşit mai câştigat de pe urma scandalului. Mititelu a avut mai mult de suferit, acesta pierzând un întreg staff tehnic, un set de jucători importanţi şi – cel mai important – sprijinul suporterilor. Astfel, Craiova este mai slăbită faţă de tur, în vreme ce Steaua speră să fi neutralizat transferul lui Bogdan Stancu la Galatasaray prin sosirile lui Dică şi Burdujan. Din punctul meu de vedere, nu există vreo favorită în acest duel.

Rapid – Urziceni. Partidă cu un singur pronostic: 1 solist. Oaspeţii au avut parte de o iarnă bulversantă. Dacă în primă fază Bucşaru a reuşit să ajungă la un acord cu primarul Chiajnei pentru o fuziune alături de Concordia, oficialii ialomiţeni s-au văzut nevoiţi să renunţe la acest gând, deoarece regulamentul nu mai permite asemenea „manevre”. De cealaltă parte, pentru rapidişti a fost o iarnă destul de săracă în transferuri, cu doar două achiziţii şi tot atâtea plecări. Rămâne de văzut dacă Şumudică va izbuti să-i readucă pe giuleşteni în fruntea clasamentului. Până atunci ei trebuie să câştige acest meci, mai important decât am putea noi să credem.

[NEPROGRAMAT] Pandurii – Oţelul. Povestea a ieşit abia ieri la suprafaţă. Practic nici n-a început a doua parte a campionatului, că deja ne-am ales cu un scandal uriaş. Majoritatea patronilor din Liga I se plâng că totul este o „manevră” a lui Marius Stan pentru a câştiga titlu. Mulţi consideră că Oţelul e deja campioană. Totuşi, cred că nu sunt singurul care abia aşteaptă să vadă cum se vor descurca gălăţenii în acest retur de foc, pe care ei îl vor începe din postura de lideri (detaşaţi, practic au 8 puncte avans înaintea acestei etape :)). Personal, eu nu cred că băieţii lui Dorinel vor câştiga titlul (probabil că nu sunt singurul de aceeaşi părere).

Sportul – Dinamo. Mi-e greu să nu-mi aduc aminte de partida din tur, atunci când dinamoviştii „şi-au furat-o” urât de tot de la Sportul. Revenind în prezent, trebuie să observăm că atât Sportul cât şi Dinamo au vândut mai mult decât au cumpărat în această iarnă. Dacă la Dinamo s-a realizat o „curăţare” a lotului de toţi fotbaliştii lipsiţi de valoare sau poftă de rezultate (vă daţi seama că mă refer la Adrian Cristea), la Sportul au plecat doar doi jucători (cel puţin din câte am aflat), însă ambii erau esenţiali. Ba mai mult, pe unul dintre ei chiar îl vor reîntâlni în acest meci, din postura de adversar (Bogdan Pătraşcu).

Timişoara – Mediaş. Duel mai echilibrat decât am putea crede. Despre bănăţeni trebuie ştiut faptul că, în opinia bookmakerilor, pornesc cu prima şansă la câştigarea titlului. La capitolul „transferuri” nu putem trece cu vederea numele lui Luigi Lavecchia şi Sorin Ghionea, fotbalişti pe care Duşan Uhrin jr se va baza în retur. Medieşenii pornesc această a doua parte de sezon cu acelaşi Cristi Pustai pe banca tehnică şi acelaşi Eric pe teren (deşi s-a creat o întreagă telenovelă în jurul său în iarna aceasta). Singura noutate mai importantă din lotul găzarilor se leagă de ex-dinamovistul Florin Bratu, cel pe care voi şi miza.

U Cluj – Braşov. La modul în care decurg lucrurile în ultima vreme, Clujul este al doilea oraş de referinţă în Liga I. După Arpad Paszkany la CFR, iată că şi Florian Walter s-a decis să investească tot în Cluj – dar la marea rivală, Universitatea. După Boştină, Matache sau Niculescu, iată că şi „Prinţul” a ajuns pe Dealul Feleacului alături de foştii colegi din „Ştefan cel Mare”. Pentru braşoveni, acest retur va fi unul de foc. Antrenorul Toni Conceicao va avea mult de muncit pentru a salva echipa de retrogradare. Chiar dacă se află pe locul 12, diferenţele de punctaj dintre ultimele clasate sunt minusculte.

Astra – Gloria. Meciuri de „totul sau nimic”. De aşa ceva va da Nae Manea în săptămânile ce vor urma. Şi nu că aş avea ceva cu Bistriţa, dar plecările lui Mureşan, Frăsinescu şi Moraes ar putea conta enorm. După cum spunea şi „Lordul” Pădureanu, era mai bine ca brazilianul să rămână în lot, deoarece cu el pe teren, Gloria ar fi fost ca şi scăpată de emoţiile retrogradării. De cealaltă parte, prahovenii s-au întărit în această iarnă cu Ousmane N’Doye. Sincer să fiu, nu cred că această mutare ar putea să ajute prea mult echipa. Probabil că senegalezul va muri de dorul cluburilor de fiţe din Bucureşti şi nu va da mare randament.

Târgu Mureş – Vaslui. Gazdele acestei dispute au făcut unele mutări interesante. Neluţu Sabău a reuşit să-i transfere pe fostul ceferist Diego Ruiz, respectiv Lucian Răduţă, acesta din urmă sosind sub formă de împrumut până la vară. Per total, ardelenii nu s-au făcut de râs în tur – nu degeaba ocupă locul – de aceea cred că Neluţu va reuşi să salveze echipa de la retrogradare, obiectiv pe care l-a îndeplinit de atâtea ori la Bistriţa în trecut. La Vaslui e mai complicată treaba. Au fost mai multe scandaluri în această iarnă, dar se pare că, în mare, s-au rezolvat. Wesley şi-a prelungit contractul, în vreme ce Gerlem a fost îndepărtat din cadrul lotului întocmai precum o măsea stricată.

Victoria – CFR Cluj. Pentru campionii en-titre, orice meci poate fi decisiv în ecuaţia campionatului. Clujenii nu ar trebui să renunţe la ideea câştigării titlului. Din câte am observat, la Cluj a fost linişte în această iarnă. Toţi jucătorii care au plecat au făcut-o în linişte, dar cel mai important, Minteuan a fost lăsat în pace. Acesta, deşi debutant, a contribuit la prima „curăţenie” din cariera sa de tehnician. Astfel, au fost aduşi Maftei, Kapetanos sau Nicoară, pe fondul plecărilor altor foşti jucători, consideraţi de către oficialii clujeni drept „expiraţi”, mai ales ca mentalitate. Îmi pare rău că am tratat cu spatele echipa lui Ilie Stan, însă au brăneştenii au fost mult prea tăcuţi în această iarnă. Sunt de acord că nu e bine să dai din coate şi să te dai mare cu ce echipă ai, dar Victoria parcă nici n-a existat vreodată în Liga I.

3 Doors Down – It’s not my time

În derivă… stelară

E limpede că recentele reveniri în „Ghencea” ale lui Victor Piţurcă respectiv MM Stoica nu l-au schimbat absolut deloc pe Gigi Becali. Acesta n-a înţeles nimic din greşelile trecutului, iar în loc să le „repare”, acesta pare să le accentueze de la o zi la alta.

La ce greşeli mă refer? În primul rând la greşeala de a DECONSPIRA paşii Stelei. Nu există emisiune la gsptv în care Becali să nu spună ce jucători ar trebui să vină la Steaua, pe ce post va juca Florin Gardoş în meciul viitor, cu cine ar trebui să joace antrenorul. Cel mai regretabil este faptul că Gigi Becali aude ultimele veşti din interiorul Stelei înaintea altor oficiali, cum ar fi Helmuth Duckadam, cel care a fost prins în „ofsaid” de mai multe ori în ceea ce priveşte unele transferuri ale Stelei. În al doilea rând mă refer la greşeala a CRITICA jucătorii după fiecare partidă. Mă refer la „Unul nu aleargă deloc iar altul loveşte mingea ca din colţul mesei”. În al treilea rând mă refer la greşeala de a-i LĂUDA pe unii stelişti. Mă refer la Tănase, Ricardo Gomes şi toţi ceilalţi care şi-o iau în cap şi visează la Real Madrid după ce dau două pase bune contra Braşovului. În al patrulea rând pentru toate CERTURILE mai mult sau mai puţin din glumă cu oameni din afara clubului. Cu Mitică Dragomir, cu Mircea Sandu, cu Adrian Mititelu, cu Marian Iancu sau Victor Piţurcă. E drept că toate aceste greşeli sunt „vânate” şi de către toţi jurnaliştii, care vor să profite de gura slobodă a lui Gigi, un om cu lipici la public.

Fostul selecţioner al României a fost cel mai insistent în a-l schimba pe patronul stelist. Iniţial i-a spus cu vorba bună să fie atent ce declară. După care a trecut la măsuri extreme, impunându-i terenuri de milioane de euro. Desigur, Gigi n-a acceptat să îi fie pus leucoplast la gură, astfel că a pierdut întreg staff-ul lui Piţi, la care se mai adaugă şi un set de jucători (Dorel Stoica, Alex Păcurar, Răzvan Stanca).

După cum spuneam şi mai sus, Gigi nu se învaţă minte. Nici nu l-a readus bine în cadrul clubului pe MM Stoica – persoană cu care s-a insultat în cel mai urât mod posibil în trecut – că deja a şi început să-l ameninţe cu „Satana”. Ma refer la Piţurcă, desigur. E cunoscut şi scandalul dintre MM şi Piţi, un scandal ce durează de câţiva ani buni şi pare că nu se va stinge prea curând. Ei bine, acelaşi Gigi Becali cu aceeaşi poftă de a emite supoziţii, a declarat că e posibil ca Piţurcă să-l succeadă pe Marius Lăcătuş, dar din vară. Poate a spus-o doar la „vrăjeală”, aşa cum obşinuieşte să o mai facă, dar o nouă revenire a lui Piţurcă la Steaua ar coincide cu o nouă plecare a lui Mihai Stoica din „Ghencea”…

Oare chiar nu mai există pic de organizare la Steaua?!

Campionul (Cum am devenit dependent de ciclism)

O parte dintre cititorii acestui articol ştiu că ciclismul este un sport sau cel puţin au mai auzit despre acest cuvânt, în vreme ce cealaltă parte ştie doar despre „biciclism” sau „sportul acela plictisitor cu biciclete”. Oricât de puţin ai cunoaşte despre acest sport, nu poţi să fi trecut prin viaţă fără să fi auzit de „Lance Armstrong”, americanul al cărui nume este sinonim cu ciclismul ultimilor zece ani.

Mi-ar fi foarte uşor să intru pe wikipedia şi să traduc două-trei fragmente de pe pagina lui Lance. Dar când vine vorba despre un om care a trecut peste atâtea obstacole în viaţă, parcă îţi vine să mai laşi la o parte orice sursă de inspiraţie şi începi să scrii din suflet. Prima dată am auzit de Lance Armstrong când eram un puşti, cel mai probabil la televizor la vreun buletin de ştiri sportive. De el se leagă prima mea experienţă de tip deja-vu. „Lance Armstrong a câştigat şi această ediţie a Turului Franţei”. An de an auzeam această propoziţie, fără să cunosc prea multe despre ciclistul american sau despre sportul practicat de acesta. În 2005 am auzit pentru ultima dată propoziţia mai sus amintită. Lance s-a retras, parcă vrând să mai lase şi pe altcineva să poarte tricoul galben.

Practic, Lance Armstrong este primul „element” din ciclism de care am auzit. Ulterior am auzit şi de cuvântul „dopaj”, substantiv care s-a mai legat şi de numele lui Lance, însă refuzam să cred că un adevărat campion ar recurge la aşa ceva. Desigur, nu ştiam prea bine ce e „dopajul”, dar înţelegeam că se referă la trişat.

Din momentul retragerii lui Lance până în 2008 auzisem rar de ciclism. Asta până într-o zi, când zapam, plictisit. Era pe la începutul lunii iulie. Afară era prea cald să ies din casă. În plus, trecuse şi Campionatul European de fotbal, câştigat de (ia ghici) Spania. Aşadar, căutam ceva bun de vizionat – un film, un videoclip, o ştire, orice. Şi cum butonam eu, m-am oprit la Eurosport. Nu, nu era nici meci de fotbal, nici meci de tenis (singurele sporturi pe care le urmăream frecvent în acea perioadă). Erau cam o sută de oameni care pedalau, iar ceea ce mi se părea interesant era distanţa dintre ei, una foarte mică. „Cum de nu se ciocnesc? Ce se întâmplă dacă un sportiv aflat în faţă ar suferi o căzătură?”.

Ulterior aveam să descopăr că era vorba despre Turul Franţei, etapa a patra (dacă memoria nu mă înşeală). Am urmărit tot restul cursei, vreo câteva ore bune. Mi s-a părut cel puţin interesant, deşi nu înţelegeam prea bine unii termeni („pluton”, „ecart”, „trenă”). Am urmărit de la bun început etapa următoare, şi tot aşa (până am ajuns să devin aproape dependent astăzi). La câteva luni după ce s-a terminat ediţia respectivă a Turului Franţei, la un buletin de ştiri sportive am auzit că „Lance Armstrong revine în ciclism”. Prima dată, senzaţia mea a fost „Care Lance?”. Când am auzit despre „septuplul câştigător al Turului Franţei”, mi-am dat seama mai bine despre cine era vorba. Chiar eram bucuros pentru această veste, nemaivăzându-l vreodată pe Armstrong pe bicicletă.

Ideea e că nu sunt un fan înfocat al lui Lance, sunt cel mult un susţinător al texanului. Şi nu pentru că aş avea vreun cult al marilor campioni, aşa cum sunt mulţi fani ai lui Roger Federer & Michael Jordan & Tiger Woods & lista poate continua. Îl susţin pe Lance pentru povestea lui. Nu foarte multă lume ştie că ciclistul american a fost diagnosticat cu cancer  în 1996. Cu toate acestea, el a reuşit să ţină capul sus şi nu doar că a ieşit câştigător în faţa cruntei boli, dar a avut forţa să continue cu ciclismul şi chiar să-l domine atâţia ani la rând!

Unii spun că s-ar fi dopat în draci dar nimeni nu a vrut să-l prindă. Poate că e adevărat. Poate că, într-adevăr, s-a dopat. Toţi cicliştii se dopează. Însă el chiar n-a fost prin niciodată cu nimic. Nici cu sibutramină, nici cu clembuterol, nici cu nimic. Asta e frumuseţea acestui sport – cei care trişează sunt prinşi. Ciclismul este SINGURUL SPORT CARE ÎI PEDEPSEŞTE PE CEI CARE SE DOPEAZĂ. Mă îndoiesc că Lance ar fi avut atâtea şi atâtea pile care să închidă ochii la testele anti-doping.

Turul Australiei (ediţia 2011) a fost ultimul tur la care a participat Lance Armstrong.

Rrapidistul

Maftei: „Nu vreau să îmi mai aduc aminte de Rapid! Viitorul meu e la CFR”

Pe baza acestei declaraţii ar fi prea puţine de comentat. Vasile Maftei a petrecut multe sezoane în Giuleşti, acolo unde a fost chiar căpitanul echipei şi un adevărat idol al tribunelor. În 2009 a fost cedat la Unirea Urziceni mai mult pentru dorinţa jucătorului de a evolua în Grupele Ligii Campionilor. 18 luni mai târziu avea să devină jucător liber de contract pus în situaţia de a alege o nouă destinaţie, inclusiv Rapidul. A ales tot un tricou vişiniu şi o echipă feroviară, dar nu pe Rapid. Nu asta mi se pare greşeala lui Maftei, cât declaraţia pe care am găsit-o pe site-ul ProSportului. Se pare că acesta a afirmat cele de mai sus. Dacă e adevărat, nu e bine ceea ce a făcut.

Totodată, dacă eşti fotbalist, nu te arunca să declari „De mic visam să joc la această echipă”. Sau dacă e să o faci, nu ai voie să o faci mai mult de O DATĂ! Dacă o faci de mai multe ori (vezi Mihăiţă Pleşan), rişti să dai în penibilitate, dar mai ales să auzi că o tribună întreagă vrea să facă sex cu mama ta!

Din păcate

Văd că e la modă în lumea sportului să te retragi. A făcut-o la începutul săptămânii brazilianul Ronaldo, acum a venit rândul septuplului câştigător al Turului Franţei, Lance Armstrong. Din câte separe, acest subiect a devenit cât se poate de oficial. Lance s-a retras definitiv, asta după ce el a renunţat la ciclism şi în 2005 din motive de sănătate dar a revenit începând cu sezonul 2009.

Voi vorbi mai multe despre ciclistul american mâine, în cadrul unui articol lung dar scris din inimă. Tot în zilele care urmează va apărea şi un material cât se poate de interesant despre brazilianul Ronaldo şi cocalarul portughezul Ronaldo.

Curiosul caz al lui Găman & Bărboianu

Înainte de toate, aş dori să observ un lucru – e la modă să lucrezi în echipă, preferabil de doi! Întocmai precum Tom & Jerry, Batman & Robin sau Stan & Bran, în Liga I s-au format fel şi fel de echipe, de „bisericuţe”. Vorbesc despre fraţii Artiom & Arman Karamyan (ok, or fi ei fraţi dar condiţia impusă de impresarul lor – tot un frate de-al lor!! – de a juca împreună peste tot, le-a cam pus capac carierei celor doi armeni), Varga & Bălan, Niculescu & Dănciulescu, fraţii Costea (oricât de fraţi or fi şi ăştia, sunt la fel de supraadmiraţi şi la fel de supraapreciaţi de toată lumea!), Piţurcă & Neagoe şi restul staff-ului (ok, aici vorbim despre un clan mai stufos). Sunt mai multe aceste „bisericuţe”, dar acestea îmi vin cel mai uşor în minte. Cea mai proaspătă dintre toate este bisericuţa „Găman & Bărboianu”, fondată – cel mai probabil – la insistenţele „Satanei” Piţurcă.

Când se părea că în sfârşit e linişte la Craiova, iată că „buba” a erupt. Piţurcă a decis să părăsească proiectul lui Mititelu alături de întreg staff-ul său tehnic (Eugen Neagoe, Florin Marin, Gabriel Boldici, Martin Tudor) + bucătarul chel + APROAPE O ÎNTREAGĂ ECHIPĂ (Stanca, Iliev, Găman, Bărboianu, Dilevski, Gargorov, Wobay, Dina, Piţurcă). Dacă Mititelu s-a bucurat pentru plecarea lui Piţi, a staff-ului, a bucătarulu şi a lui Stanca (portar pe care îl considera o povară pentru echipă în condiţiile în care îi tăia calea lui Silviu Lung jr.), se pare că de restul jucătorilor nu vroia să  se despartă sau cel puţin nu pe această cale, depunând memoriu datorită salariilor restante.

De departe cele mai importante nume pentru Mititelu din acea listă sunt Găman şi Bărboianu, doi tineri în care patronul Universităţii îşi pusese mari speranţe. Se pare că Piţurcă nu uită şi nu iartă după ce a fost umilit de Mititelu în ultima vreme prin presă şi nu numai (aduceţi-vă aminte de episodul consumat în faţa porţii clubului în ziua reunirii). Fostul selecţioner a reuşit să sucească mintea celor doi fotbalişti, care, prin fel şi fel de acte au reuşit să fie numiţi jucători liberi de contract. Desigur, Craiova poate să conteste decizia, ceea ce ar mai însemna câteva zile de inactivitate pentru cei doi.

Din câte am citit, Iliev şi Prepeliţă sunt aproape de a semna cu Steaua. Acest lucru înseamnă că lui Mititelu îi mai rămân doar Silviu Lung jr. şi fraţii Costea din toată acea pleiadă de superfotbalişti propuşi de Craiova (ar mai fi şi Dorel Stoica, dar nu mi se pare chiar jucător în care să-ţi pui prea multă bază), în vreme ce restul ex-speranţelor oricărui oltean s-au dus pe apa Sâmbetei odată cu plecarea Satanei, Mesia Universităţii Craiova.