Team of the Year 2010

Cam aşa arată în ochii meci Echipa Anului 2010. Un an plin, în care am avut şi un Mondial (unul extrem de reuşit, faţă de ceea ce se spunea la început).

Aşadar, echipa este următoarea: IKER CASILLAS – MAICON, GERARD PIQUE, LUCIO, ASHLEY COLE – XAVI HERNANDEZ, ARJEN ROBBEN, WESLEZ SNEIJDER, ANDRES INIESTA – LIONEL MESSI, DIEGO FORLAN (ştiu că i-am făcut capul cam mare, asta e). Antrenor: JOSE MOURINHO.

PS: Dacă aveţi voi o altă echipă mai bună, să o scrieţi la voi pe blog.

Reclame

Vedetele Cupei Mondiale // Overview, WC’10

Paragrafele de mai jos reprezinta un fragment din cartea mea, „Jurnal de Mondial”, care va fi lansata foarte curand in format electronic.

Din punctul meu de vedere, vedete in adevaratul sens al cuvantului au fost patru. Printre acestea nu se numara nici Messi, nici Ronaldo, nici Rooney. Ii lasa de o parte pe acestia, voi diseca prestatia lor ceva mai tarziu.

Daca e sa incepem cu inceputul, as dori sa schitez profilul vedetelor acestui Campionat Mondial. Din punctul meu de vedere, jucatorul care a evoluat cel mai bine pentru echipa sa a fost neamtul Thomas Muller. El a cunoscut si cea mai spectaculoasa ascensiune – de la statutul de tanar jucator ce n-are locul batut in cuie in „primul 11”, la cel de coordonator de joc si golgeter al Germaniei in acelasi timp. Aflat sub contract cu Bayern Munchen, el e cotat la doar zece milioane de euro, insa e de asteptat ca valoarea lui sa creasca mult, avand in vedere faptul ca Muller si-a castigat rapid locul in angrenajul „Panzerului” german, fiind o rotita pe care Joachim Low a fost nevoit sa o schimbe in partida din semifinale contra Spaniei (neamtul era suspendat), meci in care s-a vazut clar cat de mult a lipsit acesta. Ce e si mai interesant e faptul ca acest Thomas Muller a purtat tricoul cu numarul 13, lasat liber in urma accidentarii lui Michael Ballack. Tinand cont ca jucatorul transferat in aceasta vara la Shalke 04 a declarat ca se va retrage de la nationala in aceasta vara, mai mult ca sigur Thomas Muller va deveni succesorul natural al lui Ballack.

Continuand pe aceasta linie a jucatorilor care au impresionat cel mai mult, as dori sa prezint povestea a doi fotbalisti olandezi de mare valoare care au ajuns chiar in curtea lui Real Madrid, insa ibericii n-au stiut sa il aprecieze. In primul rand, vorbesc despre Arjen Robben, cel pe care viata nu l-a rasfatat chiar mereu (a fost diagnosticat cu o boala foarte grava la 16 ani, insa citind cartea „It’s not about the bike” scrisa de ciclistul Lance Armstrong, cel mai cunoscut luptator impotriva cancerului, a reusit sa lupte pentru viata, la randu-i), desi a fost inzestrat cu niste calitati fotbalistice remarcabine (viteza, tehnica si o precizie a sutului excelenta), dar mai ales de Wesley Sneijder, care, daca ar fi dupa mine, n-ar trebui sa rateze titlul de „Fotbalistul anului 2010” in conditiile in care a facut o „tripla” de vis cu echipa sa de club, Internazionale Milano, cea alaturi de care a reusit sa castige Liga Campionilor, iar in aceasta vara, sezonul bun reusit de Sneijder a culminat cu aceasta finala de Cupa Mondiala. Prea multe nu cred ca ar mai fi de spus despre acesti doi baieti, poate ar mai trebui sa notez ca Robben a venit accidentat in Africa de Sud, insa gratie evolutiei medicinei, a putut fi recuperat pentru fazele eliminatorii, unde Arjen a avut o contributie importanta in jocul „Portocalei mecanice”.

Si, dupa parerea mea ultimul jucator care merita intr-adevar statutul de „vedeta” la acest turneu final este spaniolul David Villa. A reusit sa inscrie 5 goluri pentru nationala lui Vincente del Bosque, majoritatea golurilor fiind extrem de importante in conditiile in care selectionerul le-a impus un joc pragmatic, nu la fel de spectaculos ca cel de la Euro ’08, insa cel putin la fel de eficient. Transferat inaintea Cupei Mondiale de la Valencia la Barcelona in schimbul a 40 de milioane de euro, varful iberic s-a deovit capabil sa treaca peste aceasta presiune care ii putea pune in pericol evolutiie. Dar faptul ca scheletul Spaniei  a avut la baza axul central al apararii respectiv zonei mediene a Barcelonei, iar numarul 7 al nationalei a reusit evolutii foarte bune la Mundial alaturi de catalani, nu face altceva decat sa ii incurajeze pe fanii „blaugrana”, astfel ca e de asteptat ca Villa sa se integreze extrem de rapid la Barca.

Iar de acum incepem sa discutam despre restul jucatorilor care au impresionat in mod placut, desi n-au ajuns la acest statut de „vedeta”. Primul dintre ei este Mesut Ozil, mintea limpede din jocul nemtilor. E nascut in Germania, are origini turcesti, nefiind un caz particular in echipa lui Joachim Low – Jermoe Boateng (Ghana), Piotr Trochowski, Lukas Podolski, Miroslav Klose (toti Polonia), Cacau (Brazilia), Marko Marin (Bosnia-Herzegovina) sau Sami Khedira (Tunisia) au avult loc in aceasta echipa a Germaniei care mi s-a parut excesiv de naturalizata, fapt ce n-ar trebui permis de FIFA (nu sunt contra naturalizarilor, dar ar trebui sa fie limitate si acestea, altfel si nationalele de fotbal se transforma, treptat, in echipe de club). Revenind la Ozil, acesta a dovedit de ce e cotat la 20 de milioane de euro, starnind interensul unor echipe de top ca Arsenal, Chelsea sau Barcelona. Seamana ca stil de joc cu marii playmakeri ai anilor ’90, formand un mijloc comparabil cu cel al Spaniei, alaturi de Khedira, Schweinsteiger, Muller si Podolski. A reusit sa si marcheze un gol frumos in meciul contra Ghanei, iar fazele de contraatac regizate de el in meciul cu Anglia reprezinta material didactic in cartea fotbalului.

Declarat „Balonul de Aur”, Diego Forlan a fost autorul unor goluri memorabile, incheind astfel un sezon remarcabil ce a culminat cu performanta reusita la Atletico Madrid, cea a castigarii primei finale Europa League. Chiar daca nu a izbutit clasarea pe podiumul competitiei, pierzand finala mica impotriva Germaniei (scor 2-3), selectionata Uruguayului merita felicitata pentru evolutia sa la Campionatul Mondial. Oscar Tabarez a stiut cum sa alinieze mai bine echipa, iar Diego Forlan, alaturi de Luis Suarez si Edison Cavani, au ajuns niste eroi in tara lor, desi decarul Uruguayului putea schimba soarta finalei mici in chiar ultimul minut de joc, moment in care sutul sau din lovitura libera a fost expediat in transversala. Raman totusi golurile memorabile aleacestuia, plus fazele excelente de atac semnate de el si Suarez.

In continuare va propun „surprizele mai mici” ale turneului. Vorbesc aici despre jucatori care n-au reusit sa ajunga pana in faza finalelor, asa cum au facut-o cei enumerati de mine mai sus, dar care au impresionat prin evolutia lor. Valter Birsa a reusit meciuri foarte bune la aceasta Cupa Mondiala si, trebuie sa admit, decarul Sloveniei chiar m-a facut sa tin cu formatia care mi-a stors cateva lacrimi in 2002, atunci cand Slovenia lui Zlatko Zahovic si a selectionerului de atunci Srecko Katanec, a scos Romania (cu Hagi pe banca tehnica) la barajul pentru Mondialul asiatic. Un alt fotbalist care m-a impresionat in mod placut a fost Robert Vittek. Ok, nu mi-a placut deloc si recunosc ca l-am injurat de morti si de mame atunci cand a inscris de doua ori contra Italiei, insa cele patru reusite ale sale reprezinta o performanta extraordinara pentru varful nationalei care, exceptand rezultatul cu Italia (tras de coada si de arbitrii), n-a mai produs alta „surpriza”. Totodata, portughezul Raul Meireles a fost unul dintre remarcatii mei. Desi Portugalia n-a izbutit sa inscrie decat intr-un singur meci, cel contra unei echipe extrem de slabe – poate chiar cea mai slaba a turneului – prestatia lui Meireles a fost una iesita din comun, fiind servant in numeroase faze.

VAMOS, PARAGUAY!

VAMOS, PARAGUAY!

Si nu in ultimul rand, ar mai fi de notat doua prestatii, colective de aceasta data. Nationalele Ghanei si Paraguayului au reusit sa-si depaseasca cu mult conditia, ajungand pana in faza sferturilor de finala. Aceste echipe nu s-au multumit doar cu atat, ambele au fost aproape sa produca surprize si mai mari. Daca echipa Ghanei a fost jefuita de Luis Suarez (dar mai ales de regulament) prin acel hent grosolan pe linia portii astfel ca un gol ca si facut s-a transformat doar intr-o sansa de gol, ratata de la 11 metri de Gyan, echipa Paraguayului a fost egala campioanei mondiale pret de 83 de minute. Ce-i drept, sud-americanii au beneficiat de sprijinul moral al Larissei Riquelme, cea mai sexy fana din Africa de Sud.

Cam acestea au fost numele importante ale Mondialului african… Desigur, pe langa ele mai avem rolul selectionerilor, munca echipei (pe langa jucatori, antrenori – vorbesc despre delegatia fiecarei tari) si sprijinul fanilor, fara de care fotbalul ar muri.
In incheierea acestui subcapitol intitulat de mine „Surprizele placute”, as dori sa aliniez echipa de vis a Mondialului (din punctul meu de vedere, desigur).
Primul 11: Iker Casillas – Philipp Lahm, John Mensah, Carles Puyol, Gabriel Heinze – Thomas Muller, Andres Iniesta, Wesley Sneijder, Mesut Ozil – David Villa, Diego Forlan.
Rezerve: Manuel Neuer, Arne Frierdich, Gerard Pique, Raul Meireles, Bastian Schweinsteiger, Luis Fabiano, Miroslav Klose.

Iata o mica poza facuta de mine, care, desigur, nu va aparea in „Jurnal de Mondial” (mda, v-ati prins – n-am prea tinut cu Spania):

In incheiere as dori sa va anunt ca la sfarsitul saptamanii voi lansa „Jurnal de Mondial”! STAY TUNED!

O finala neaspteptata

In primul rand, doresc sa subliniez faptul ca e o finala la care nu se astepta prea multa lume. Desigur, pana la finala multi vor sari sa zica „Pai eu am zis inaintea Mondialului ca aceste echipe sunt cele mai tari”. Nu, nene, n-ai spus. N-am auzit pe nimeni care sa zica „Favoritele acestui turneu sunt Spania, Brazilia si Olanda” sau ce stiu eu ce alte variante or mai fi. Sau, daca am auzit pe cineva rostind si „Olanda” a fost pentru ca persoana respectiva enumerase vreo 9 echipe favorite, ceea ce numai pronostic nu e.

Asadar, Olanda reprezinta o surpriza de proportii intrucat nu se anunta un turneu final prea fericit pentru ei. Cu Arjen Robben abia recuperat in urma unei accidentari stupide cu doar cateva zile inaintea primului meci din grupe, Olanda mi se parea fara principala lor sursa de centrari bune si goluri. Si am avut dreptate. Doar ca nu in totalitate. Wesley Sneijder a fost in aproape toate meciurile regizorul jocului „Portocalei mecanice”, el marcand cu tot cu autogolurile pornite de la el nu mai putin de 5 goluri! Din punctul meu de vedere, daca Olanda va castiga finala, Sneijder ar trebui sa fie principalul favorit pentru castigarea Balonului de Aur (a facut „tripla” cu Inter, iar acest trofeu ar desavarsi munca olandezului), dar si fara acest trofeu el ar trebui sa fie primul pe aceasta lista.

Despre Spania mi-e greu sa vorbesc. N-a jucat ceea ce credeam ca va juca. Ma gandeam la un fotbal spectaculos, cu victorii la macar doua goluri diferenta. Ei bine, Del Bosque a preferat pragmatismul. Plus ca ibericii au stat in evolutia unui singur jucator – David Villa. Fara el, Spania n-ar fi trecut de grupe. Cu el, va juca finala… Restul atacantilor si-au dovedit lipsa de valoare; Torres a fost o umbra a acelui goleador din urma cu doar cativa ani, iar Pedro e prea fraged pentru o asemenea competitie, mai trebuie sa creasca. In schimb, pot spune ca Busquets s-a integrat destul de bine in acest sistem al Spaniei, desi incepuse competitia mai slab. De notat si faptul ca Fabregas n-a prea prins echipa, si nu e vorba sa se fi accidentat!

Din punctul meu de vedere, finala mare Olanda – Spania va semana cu semifinala Germania – Spania ca stil de joc. Va fi un meci in care niciuna dintre echipe nu se va avanta prea mult in atac, probabil vom vedea o prudenta maxima din partea ambelor echipe. Detaliile fac diferenta in finala, asa ca nu ma astept sa vad acel „tiki-taka” din 2008 nici macar in al doisprezecelea ceas. Ma astept ca Villa sa profite de gaurile din defensiva olandeza (care exista, har Domnului!).

In alta ordine, mult ravanitul cetaceu Paul, acea caracatita care a nimerit toate pronosticurile in meciurile in care a fost implicata si Germania, a „mizat” pe Olanda la finala acestui turneu final. Ca va fi asa, ca nu va fi, e cert ca pronosticul dat pentru aceasta finala va fi ultimul – dupa terminarea Mundialului, Paul va fi servit alaturi de un sos de ciuperci intrucat a „cobit” la meciul din semifinale al Germaniei, tara unde traieste caracatita… Eu cred ca de data aceasta n-o va mai nimeri. Probabil a fost contactata de membri ai mafiei pariurilor, persoane care au rugat-o sa vanda o „gogoasa”, pentru ca toate casele de pariuri sa iasa pe profit dupa ce le-a stors de bani pe parcursul intregului turneu final.

Published in: on iulie 9, 2010 at 12:00 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Transferul verii, 2009

S-a spart recordul lui Zidane si cele 70 de milioane de dolari. Criza financiara n-a pus echipele cu botul pe labe in privinta transferurilor. Ba dimpotriva, i-a indarzit si mai tare. Cristiano Ronaldo la Real, Sneijder la Inter, Eto’o la Inter, Diego la Juve, Zlatan la Barca. Dar care a fost „bomba”?

  • Cristiano Ronaldo (Man Utd –> Real Madrid, 94.000.000 euro)
  • Adebayor (Arsenal –> Man City, 35.000.000 euro)
  • Arjen Robben (Real Madrid –> Bayern Munchen, 25.000.000 euro)
  • Kaka (AC Milan –> Real Madrid, 64.000.000 euro)
  • Ibrahimovic (Inter –> Barcelona, 45.000.000 euro + Eto’o)
  • Lisandro (Porto –> Lyon, 25.000.000 euro)
  • Wesley Sneijder (Real Madrid –> Inter, 15.000.000 euro)
  • Klass-Jan Huntelaar (Real Madrid –> AC Milan, 15.000.000 euro)
  • Karim Benzema (Lyon –> Real Madrid, 35.000.000 euro)
  • Diego (Werder Bremen –> Juventus, 25.000.000 euro)
  • Xabi Alonso (Liverpool –> Real Madrid, 30.000.000 euro)
  • Tevez (Man Utd –> Man City, 35.000.000 euro)

Transferuri, zvonuri, barfe 2009 – episodul 14

Iata ca finalul perioadei de transferuri se coc… bombele de pe piata marketingului!

  • Wesley Sneijder a semnat miercuri un contract cu Internazionale Milano. Dupa ce a fost curtat toata vara de „nerazzurri”, italienii au ajuns la un acord cu Real Madrid, semnand cu gruparea madrilena pe 5 ani, urmand sa incaseze 4 milioane anual. Din aceasta afacere, Real va incasa 15 milioane de euro.
  • Van der Vaart, pe picior de plecare. Zvonul conform caruia olandezul nu mai e dorit pe „Bernabeu” a devenit oficial, astfel ca acesta isi cauta club de ceva timp. Printre echipele interesate se numara Arsenal si Liverpool.
  • Un alt olandez, Arjen Robben, a semnat cu Bayern Munchen, club unde va purta tricoul cu numarul 11. Suma de transfer se ridica la 25 de milioane de euro, cu 11 milioane mai putin decat ceea ce a platit Realul lui Chelsea acum 2 ani.
  • In urma acestor transferuri, Realul poate incasa suma cu care il poate achizitiona pe Franck Ribery, ceea ce ar fi o mutare geniala, deoarece in urma transferului lui Robben, postul de mijlocas de banda ramane oarecum descoperit. Probabil ca Ribery nu va ajunge tocmai in acest an competitional, se zvoneste ca ar fi semnat un pre-contract. Celebra vorba, ramane de vazut…
  • Dmytro Chygrynskiy are cale deschisa catre Nou Camp! In conditiile in care Rinat Ahmetov a acceptat oferta fabuloasa de 25 de milioane de euro, fundasul in varsta de numai 22 de ani trebuie sa se inteleaga cu oficialii Barcei iar apoi sa ajunga in Catalunia.
  • City a mai acazitionat 2 fotbalisti pe sume considerabile! Joleon Lescott, care pana acum cateva zile evolua la Everton, a aterizat in galaxia de vedete a seicilor de la Manchester City. Si pentru ce suma: 25 de milioane de lire sterline!!! Totodata, Sylvinho a mai semnat din postura de jucator liber de contract cu Manchester City, dupa ce a facut istorie la Barca ani buni. Contracul sau e valabil pe 1 an.
  • Danciulescu, la Alicante! Al patrulea golgetter all-time al Ligii 1 pare ca s-a inteles cu formatia de liga a doua secunda Hercules, antrenata de fostul tehnician dinamovist Esteban Vigo. Suma de transfer – neinteresanta – 300.000 de euro.