Dacă la finalul Turului Flandrei am rămas uşor surprins de rezultatul cursei, după Paris-Roubaix am rămas de-a binelea şocat. Comparând cu Nick Nuyens, cel care s-a impus duminica trecută, învingătorul din „Cursa Infernului” de anul acesta nu era nici măcar liderul echipei…
Paris-Roubaix a început cu o evadare de şase oameni. Bradley Wiggins (Sky), Marco Bandiera (Quick Step), Mirko Selvaggi (Vacansoleil), Anthony Ravard (Ag2r), Bert de Backer (Skil-Shimano), Luis Pasamontes (Movistar) au fost primii evadaţi ai zilei, însă aceştia n-au rezistat prea mult în fruntea cursei, fiind prinşi destul de rapid de către pluton.
Ceva mai târziu a fost iniţiată o nouă evadare, una mult mai „serioasă” decât precedenta, de această dată fiind angrenaţi opt ciclişti în primă instanţă, însă aceştia aveau să fie urmaţi de încă doi rutieri. Martin Elmiger (Ag2r), Timon Seuber (Netapp), Jimmy Engoulvent (Saur-Sojasun), Mitchell Docker (Skil-Shimano), Nelson Oliveira (RadioShack), David Boucher (Omega Pharma-Lotto), Maarten Tjallingii (Rabobank), David Veilleux (Europcar). De ei s-au mai alăturat Andre Greipel (Omega Pharma-Lotto) şi Koen de Kort (Skil-Shimano).
Alte date de ordin statistic: Robert Kluge (Skil-Shimano) a fost printe primii răniţi ai acestei curse, fiind implicat într-o căzătură (aş zice că a făcut-o cam devreme). După primele două ore de pedalat, cei mai „grei” ciclişti care au abandonat sunt Vitaly Buts (Lampre), Arnaud Coyot (Saur-Sojasun) şi, cel mai important, Vladimir Gusev (Katusha – un om important pentru Filippo Pozzato).
După 164km parcurşi am intrat în Trouee d’Arenberg, a doua porţiune de pavate de cinci stele din cele patru (a mai fost înainte Aulnoy-lez-Valenciennes – Famars). Se spune că aici nu se decide câştigătorul cursei, însă se pot stabili pierzătorii. Înainte de Arenberg am avut trei căzături în care au fost implicate nume importante. Prima dată l-am putut vedea la pământ pe George Hincapie (BMC Racing), urmat de Roger Hammond şi Heinrich Haussler (ambii Garmin-Cervelo). Aşadar, motive serioase de îngrijorare pentru Thor Hushovd.
În momentul intrării plutonul pe Tranşeul Arenberg am putut remarca viteza de-a dreptul impresionantă, care l-a desprins pentru câteva zeci de secunde pe Lars Boom. Dar cel mai important eveniment petrecut în acest sector de pavate l-a avut în prim-plan pe Tom Boonen. Belgianul a spart tocmai pe mijlocul drumului cu pietre cubice iar până a fost ajutat de către maşina de asistenţă, au mai trecut vreo două minute. Acesta a continuat cursa, chiar dacă se afla cu mult în urma plutonului în care se aflau Cancellara, Hushovd, Flecha sau Ballan. Aşadar, pe Trouee d’Arenberg am aflat primul dintre pierzători.
Imediat din pluton s-a desprins un grup numeros de rutieri, graţie vitezei mărite (poate şi după ce a „transpirat” vestea că Boonen a rămas în urmă). Ceva mai târziu l-am văzut şi pe Sylvain Chavanel (Quick Step) – iniţial aflat în pluton – cu unele probleme tehnice. Glumind puţin, e posibil ca francezul să-l fi aşteptat pe Tom Boonen, nu trebuie amintită povestea de săptămâna trecută. Cu 69km înainte de final, o căzătură provocată de un om de la Rabobank l-a „prins” şi pe nefericitul zilei, Tom Boonen, cel care a şi abandonat după ce s-a lovit serios la genunchi. Peste nici zece kilometri l-am văzut şi pe Chavanel „muşcând” dintr-o bordură. Prin urmare, mult ghinion pentru Quick Step, care a rămas de căruţă pentru finalul zilei. Tot din categoria cicliştilor care au căzut de mai multe ori a făcut parte şi Bjorn Leukemans (Vacansoleil), un om cotat cu şanse importante pentru victorie.
Cu 47km înainte de final Thor Hushovd încearcă primul său atac, însă Cancellara, în primă instanţă, doar l-a „potolit”, după care a încercat să accelereze. Această ultimă mişcare a produs unele modificări în pluton. Elveţianul a fost urmat de Flecha şi Hushovd (podiumul de anul trecut), din cauza faptului că niciunul dintre ei n-a vrut să ducă o trenă serioasă, au fost ajunşi de Ballan şi Vaitkus, plus Docker, Engolvent, Greipel şi Stangelj, desprinşi din grupul fruntaş. Zece kilometri mai târziu, acelaşi Cancellara a încercat în două rânduri să atace pe Cysoing a Bourghelles, ajungând alături de Hushovd, Ballan şi de Guesdon ceva mai târziu, principalul grup urmăritor. Dar nici această mişcare nu a dat roade, elveţianul fiind ajuns din nou, revărsându-şi frustările pe managerul celor de la Garmin aflat în maşină, pe care l-a urecheat din mers pentru cele declarate săptămâna trecută. 🙂
Aşadar, situaţia cursei cu 30km înainte de final: în frunte se află Lars Bak, Johan van Summeren, Maarten Tjallingii şi Gregory Rast, urmaţi de un al doilea grup format din cei care nu au mai putut ţine pasul cu cei patru (printre aceştia – Leezer, Rasch, Roelandts, Degenkolb, Cooke, Quinzato), iar mai în spate avea să se afle grupul lui Cancellara, Hushovd şi Ballan.
Cu 15km înainte de finiş, pe Carrefour de l’Arbre, Cancellara încercat să atace (desigur, Hushovd şi Ballan l-au urmat instant), însă aceştia n-au putut avansa din cauza unei motociclete care le-a cam blocat drumul. Disperaţi, au repetat procedura peste un minut, însă doar Cancellara şi Hushovd au reuşit să se desprindă, Ballan fiind îndepărtat. De notat şi un conflict între Lars Boom şi Juan Antonio Flecha, care s-au hârjonit de pe biciclete.
Cu doar câţiva kilometri înainte de finiş, Fabian Cancellara îşi joacă ultima şansă. Măreşte drastic viteza, chiar ajunge din postura de a-i întrece pe Bak, Tjallingii şi Rast, însă van Summeren se afla la o distanţă mult prea mare să fie ajuns. Astfel, Belgia îşi poate contoriza un nou succes în „Infernul Nordului”, graţie ciclistului ajuns la 30 de ani de la Garmin-Cervelo.
1. Johan van Summeren (Garmin) 6h07’28”
2. Fabian Cancellara (Leopard) +19″
3. Maarten Tjallingii (Rabobank) + 19″
4. Gregory Rast (RADIOSHACK) + 19″
5. Lars Bak (RABOBANK) +21″
6. Alessandro Ballan (BMC) + 36″
7. Bernhard Eisel (HTC-HIGHROAD) +47″
8. Thor Hushovd (GARMIN-CERVELO) +47″
9. Juan Antonio Flecha (SKY) +47″
10. Mathew Hayman (SKY) +47″
Aşadar, am avut o cursă extrem de interesantă, animată. Încă odată s-a dovedit faptul că Tranşeul Arenberg tranşează cu adevărat şansele unor ciclişti. Ghinionistul zilei a fost de departe Tom Boonen, cel care putea să fie al doilea „Monsieur Roubaix”, după Roger De Flaeminck, cu patru curse Paris-Roubaix câştigate.
Podiumul Paris-Roubaix 2011. Maarten Tjallingii, JOHAN VAN SUMMEREN, Fabian Cancellara (de la stânga la dreapta)