Overview: Etapa 26

Dinamo Bucureşti 3–1 Unirea Urziceni. Cu toate că în ultimele trei partide a încasat nici mai mult nici mai puţin de unsprezece goluri, gruparea ialomiţeană nu are cea mai proastă apărare din Liga I! U Clujul (46 de goluri primite), Victoria Brăneşti şi Sportul (ambele cu câte 44 de goluri) întrec Urziceniul (42) în acest clasament al celor mai şubrezite defensive. Unul dintre cei care au profitat de acest punct slab al ialomiţenilor a fost tocmai fostul jucător al Unirii, Ersin Mehmedovic, cel care a înscris primul său gol în Liga I după câţiva ani buni în care a jucat în România. Omul meciului a fost bielorusul Bakaj, un fotbalist de bază pentru „New Dinamo”.

Gloria Bistriţa 1–1 SC Vaslui. Un meci extrem de disputat la Bistriţa, acolo unde Vasluiul a avut ocazia de a se apropia în clasament de Oţelul şi Timişoara. Deşi a deschis scorul devreme, în minutul 8, prin Temwanjera, gruparea moldavă s-a văzut egalată la mijlocul reprizei secunde, autorul golul fiind Liviu Băjenaru din penalty. Astfel, băieţii lui Hizo nu au reuşit să-şi mărească şansele la titlu printr-o victoria contra Gloriei, pe fondul rezultatelor nesatisfăcătoare ale rivalelor. Până în acest moment, totul a rămas în coadă de peşte în privinţa viitoarei campioane.

Astra Ploieşti 1–0 Sportul Studenţesc. La finele acestui meci am rămas şocat în două rânduri. Prima dată pentru că am auzit expresia „Astra Ploieşti, revelaţia returului”. De unde şi până unde? Doar pentru că a învins Steaua şi a obţinut câteva egaluri, asta nu înseamnă că a devenit vreo mare echipă. Dacă Mediaşul a primit, pe drept, denumirea de „revelaţia” turului, luându-le faţa în clasament unor echipe de talia Stelei sau CFR-ului, mi se pare că ridicarea în slăvi a formaţiei prahovene este una de neînţeles. Iar al doilea motiv pentru care am rămas şocat a fost conferinţa de presă de după meci, în cadrul căreia Mulţescu şi-a cam bătut joc de antrenorul Astrei, Tibor Selymes, cel care, la rându-i, i-a cam dat replica. Păcat…

Gaz Metan Mediaş 0–0 FC Braşov. Scor alb deşi s-au înscris două goluri perfect valabile, nevăzute din cine-ştie-ce motive de către arbitrii acestei întâlniri care au refuzat câte un gol fiecărei echipe. Deşi se anunţa un meci destul de plictisitor iar arbitrii au reuşit să creeze această impresie pe tabelă, chiar am avut un duel interesant, cu neaşteptat de multe ocazii de ambele părţi. Nu stau să le enumăr, însă e cert că ambele formaţii pot să ofere mai mult spectacol dacă într-adevăr şi-ar propune asta etapă de etapă. Aşadar, rămâne dezamăgirea unui rezultat sec în ciuda unui fotbal de calitate.

FC Timişoara 2–2 Pandurii Tg. Jiu. A fost pentru prima dată când Timişoara chiar a părut că-şi va pierde acest statut de echipă neînvinsă. Bănăţenii chiar au fost dominaţi de către gorjeni şi, din punctul meu de vedere, Marian Iancu trebuie să spună „bogdaproste!” pentru acest punct smuls de, ghici cine, Ianis Zicu în fix ultima fază de joc. Magera a deschis scorul într-un meci ce părea a curge într-o singură direcţie – spre poarta lui Mingote. Vranjes a egalat printr-o vole foarte frumos de la 16 metri, iar imediat după pauză, oaspeţii au trecut în avantaj graţie reuşitei lui Lemnaru. Zicu a fost iarăşi salvatorul Timişoarei. Zicu şi golurile în ultimul sfert de oră par a fi COMBINAŢIA LETALĂ cu care bănăţenii vor cuceri, în premieră, campionatul…

Steaua Bucureşti 1–0 Oţelul Galaţi. Dacă nu poate să se tragă la titlu, măcar le întinde câte o piedică formaţiilor angrenate în această luptă. În urma acestui rezultat, Oţelul a cedat prima poziţie Timişoarei după optsprezece etape de „domnie”. Golul lui Maicon a fost decisiv, însă nu ar fi fost posibil fără excelenta centrare de gol a lui Laurenţiu Marinescu. În altă ordine de idei, propoziţia „Adevărul lui Gigi Becali durează cinci minute” a fost demonstrată la finalul acestui meci. Văzându-se cu cele trei puncte în mână, patronul Stelei nu s-a sfiit să-i laude pe unii şi pe alţii, chiar dacă în urmă cu doar câteva zile îi făcea praf. Exemplu: Marinescu.

Universitatea Craiova 2–1 Tg. Mureş. Un meci de totul sau nimic pentru olteni, pe care au reuşit în cele din urmă să-l câştige. Florin Costea a spart gheaţa pe tabelă în minutul 7 după un assist excelent al „căpitanului” Andrei Prepeliţă. Douăzeci de minute mai târziu au fost egalaţi de Răduţă, cel care şi-a trecut în contr primul său gol pentru ardeleni. Din acel moment, Universitatea a început să tremure pe ritm de REGHE, însă cu puţin timp înainte de pauză, Subotic a readus Ştiinţa în avantaj, iar scorul s-a terminat 2-1, deşi „juveţii” au mai avut câteva ocazii. Astfel, Craiova învinge iar după 12 etape, în vreme ce Florin Costea marchează primul său gol după mai bine de un an de zile.

Victoria Brăneşti 0–0 Rapid Bucureşti. Halucinantul 7-1 din tur a rămas o amintire; rapidiştii nu au reuşit să înscrie nici măcar un gol la Chiajna, acolo unde s-a disputat acest meci. La oaspeţi a revenit Costin Lazăr, cel care a dispărut din peisajul primei echipe a Rapidului pentru o bună perioadă de timp. Şumudică a declarat înainte de meci că revenirea lui Lazăr va coincide cu renunţarea la orice fel de obiectiv pentru Rapid. Mi se pare că tehnicianul rapidist joacă cinstit. Atâta timp cât altcineva îţi face echipa, nu e normal ca tu să răspunzi pentru echipă.

CFR Cluj 1–1 U Cluj. Am avut de toate în „clasicul” Clujului. Goluri, faze dubioase, eliminări iar cu puţină (ne)şansă, puteam avea şi o moarte chiar pe teren. Fundaşul gazdelor, Ricardo Cadu, a confundat mingea cu plexul lui Claudiu Niculescu. Ex-dinamovistul a fost aproape de a-şi înghiţi limba, i s-a albit faţa, s-a rostogolit pe teren, iar după minute bune, a fost transportat de pe teren. Din fericire pentru toată lumea, acesta a revenit chiar la final, după ce „U”-iştii egalaseră. În rest, ar mai fi de spus că ambele goluri au fost înscrise şi cu ajutorul arbitrului. Pentru gazde s-a omis poziţia de ofsaid în care se afla Kone, iar la oaspeţi mingea n-a prea intrat cu întreaga circumferinţă…

Overview: Etapa 25

Unirea Urziceni 0–3 Oţelul Galaţi. Tactica lui Marian Pană de a o lăsa mai moale cu Steaua pentru a trage nebuneşte cu Oţelul n-a prea mers. A luat trei goluri şi de la actualii lideri ai ierariei generale, acolo unde fosta campioana a României se apropie cu paşi mici dar siguri de ultima poziţie. Ibeh a deschis scorul după numai opt minute de joc. Cu un sfert de oră înainte de final, Laurenţiu Iorga (un om important în angrejanjul Galaţiului pe parcursul acestui sezon, dar despre care nu se prea discută nicăieri) a majorat avantajul pe tabelă, urmând ca bosniacul venit în iarnă Bratislav Punosevac să ducă scorul la un previzibil 3-0 pentru oaspeţi.

SC Vaslui 2–0 Dinamo Bucureşti. Oaspeţii păreau a fi pe val, după o victorie destul de clară contra Braşovului. Totuşi, „New Dinamo” poate să găsescă ora de disputare drept o scuză, băieţii lui Ando nefiind prea obişnuiţi să evolueze de la ora 17. Vasluienii au spart gheaţa, punctând prin Wesley în minutul 24, urmând ca imediat după pauză să majoreze scorul la 2-0 graţie reuşitei „căpitanului” Gabriel Cânu. Desigur, după meci au urmat unele „săgeţi” între Porumboiu şi Hizo respectiv Ioan Andone. Parcă mă aşteptam la mai multă înţelepciune din partea celor trei, mai ales că sunt implicaţi de ani buni în acest fenomen…

FC Braşov 0–1 Gloria Bistriţa. „Armeanul” a redebutat la Gloria Bistriţa cu o victorie, chiar dacă de această dată este director sportiv. Nae Manea a rămas antrenor principal, după ce a înţeles cum stă treaba cu venirea lui Florin Halagian. Nu ştiu cum mai e relaţia dintre Manea şi Pădureanu, ţinând cont de faptul că fostul tehnician al Rapidului a stat pe marginea terenului, în vreme ce „tata Jean” şi „Armeanul” au stat în partea opusă a băncii tehnice. Un rezultat destul de surpinzător, chiar nu mă aşteptam la o victorie în deplasare a bistriţenilor, cei care au trecut în faţa Braşovului după acest rezultat.

Universitatea Cluj 2–2 Gaz Metan Mediaş. Meci nebun la Mediaş, acolo unde echipa lui Cristi Pustai a jucat din inedita postură de… oaspeţi. Gazdele au intrat în avantaj mulţumită „dublei” lui Claudiu Niculescu, autorul a două goluri înscrise într-un interval de nici trei minute. La mijlocul reprizei secunde oaspeţii au redus din handicap prin brazilianul Eric, urmând ca în minutul 87 să egaleze Dan Roman. În prelungiri, U Cluj trebuia să primească o lovitură de la 11m, însă arbitrul partidei n-a vrut să înfrumuseţeze un meci şi aşa destul de interesant şi palpitant.

Pandurii Târgu-Jiu 4–2 Victoria Brăneşti. Nu doar rezultatul este realmente impresionant cât maniera în care a fost obţinut. Gorjenii au reuşit performaţa de a conduce cu scorul de (atenţie!) 4-0, după golurile marcate de Vranjes, Nistor, Stromajer şi Băcilă. În prelungiri, oaspeţii au redus avantajul gazdelor, punctând în două rânduri prin Bogdan Oprea (a treia etapă la rând în care marchează, a doua oră când o face în poarta care trebuie :D) şi Vasile Olariu. Astfel, Pandurii ajung la a treia victorie consecutivă, reuşind să se distanţeze de zona periculoasa a retrogradării.

Sportul Studenţesc 2–3 FC Timişoara. Bănăţenii au reuşit iarăşi să fie conduşi de către adversari. Nu ştiu cu exactitate numărul dăţilor în care se aflau în dezavantaj pe tabelă, însă pot să dau un exemplu destul de recent – etapa trecută, Astra a avut 2-0 la Timişoara, însă gazdele au găsit resurse pentru a egala. De această dată, „lanterna roşei” a clasamentului a avut 1-0 contra unicei formaţii neînvinse din România (şi una dintre puţinele din Europa), însă tânărul atacant Zăgrean i-a scos din nou pe timişoreni dintr-o situaţie dificilă înscriind o „dublă”. A urmat superexecuţia lui Tibi Bălan (din punctul meu de vedere, golul sezonului) care n-a fost suficientă pentru a asigura un punct „studenţilor”, deoarece Goga a scăpat singur cu portarul şi a punctat decisiv.

Astra Ploieşti 1–0 Steaua Bucureşti. Un rezultat previzibil din toate punctele de vedere, în special dacă am fi ştiut formaţia de start a oaspeţilor. În plus, prezenţa patronului Gigi Becali în tribune cred că a presat şi mai mult evoluţia steliştilor. Meciul a fost unul slab, cu mai multe erori de arbitraj decât faze de gol. Şi totuşi, golul decisiv a venit în prelungiri dintr-un corner, ca urmare a insistenţei lui Ousmane N’Doye, cel care a scos lovitura de la colţ. De notat frumuseţea şutului din vole expediat de Ovidiu Mihalache, nimeni altul decât fundaşul dreapta al sezonului trecut. 🙂

FCM Târgu-Mureş 0–0 CFR Cluj. Scor alb pentru o partidă care nu merita un altfel de rezultat. Poate că atacantul brazilian al gazdelor, Didi, nu a înscris niciun gol în acest meci, dar cu siguranţă A SCRIS ISTORIE ratând o ocazie monumentală. Din aproximativ cinci metri, acesta a reluat pe lângă poartă, amintindu-ne de ocaziile uriaşe irostie de Ianis Zicu în trecut. În rest, n-ar mai fi multe de spus. Ambele echipe rămân pe poziţii. Târgu-Mureş este în continuare departe de zona periculoasa a retrogradării, în vreme ce clujenii sunt şi mai departe de retrogradare, dar tot pe atât de departe de performanţă.

Rapid Bucureşti 0–0 Universitatea Craiova. Trei pane de curent electric (vă aduceţi aminte de meciul din „Giuleşti” contra PSG-ului lui Ronaldinho?) şi un punct pentru clasament. Cu asta s-a ales Rapidul după acest meci. În schimb, Craiova se poate lăuda că s-a ales cu doi tineri jucători destul de INTERESANŢI, pe numele lor Gugu şi Jackie. Nu, nu sunt porecle. Pur şi simplu aşa se numesc cei doi fotbalişti care au fost titulari pentru oaspeţi, şi care s-au luptat exemplar. Consider că egalul a fost destul de echitabil.

Overview: Paris-Roubaix 2011

Dacă la finalul Turului Flandrei am rămas uşor surprins de rezultatul cursei, după Paris-Roubaix am rămas de-a binelea şocat. Comparând cu Nick Nuyens, cel care s-a impus duminica trecută, învingătorul din „Cursa Infernului” de anul acesta nu era nici măcar liderul echipei…

Paris-Roubaix a început cu o evadare de şase oameni. Bradley Wiggins (Sky), Marco Bandiera (Quick Step), Mirko Selvaggi (Vacansoleil), Anthony Ravard (Ag2r), Bert de Backer (Skil-Shimano), Luis Pasamontes (Movistar) au fost primii evadaţi ai zilei, însă aceştia n-au rezistat prea mult în fruntea cursei, fiind prinşi destul de rapid de către pluton.

Ceva mai târziu a fost iniţiată o nouă evadare, una mult mai „serioasă” decât precedenta, de această dată fiind angrenaţi opt ciclişti în primă instanţă, însă aceştia aveau să fie urmaţi de încă doi rutieri. Martin Elmiger (Ag2r), Timon Seuber (Netapp), Jimmy Engoulvent (Saur-Sojasun), Mitchell Docker (Skil-Shimano), Nelson Oliveira (RadioShack), David Boucher (Omega Pharma-Lotto), Maarten Tjallingii (Rabobank), David Veilleux (Europcar). De ei s-au mai alăturat Andre Greipel (Omega Pharma-Lotto) şi Koen de Kort (Skil-Shimano).

Alte date de ordin statistic: Robert Kluge (Skil-Shimano) a fost printe primii răniţi ai acestei curse, fiind implicat într-o căzătură (aş zice că a făcut-o cam devreme). După primele două ore de pedalat, cei mai „grei” ciclişti care au abandonat sunt Vitaly Buts (Lampre), Arnaud Coyot (Saur-Sojasun) şi, cel mai important, Vladimir Gusev (Katusha – un om important pentru Filippo Pozzato).

După 164km parcurşi am intrat în Trouee d’Arenberg, a doua porţiune de pavate de cinci stele din cele patru (a mai fost înainte Aulnoy-lez-Valenciennes – Famars). Se spune că aici nu se decide câştigătorul cursei, însă se pot stabili pierzătorii. Înainte de Arenberg am avut trei căzături în care au fost implicate nume importante. Prima dată l-am putut vedea la pământ pe George Hincapie (BMC Racing), urmat de Roger Hammond şi Heinrich Haussler (ambii Garmin-Cervelo). Aşadar, motive serioase de îngrijorare pentru Thor Hushovd.

În momentul intrării plutonul pe Tranşeul Arenberg am putut remarca viteza de-a dreptul impresionantă, care l-a desprins pentru câteva zeci de secunde pe Lars Boom. Dar cel mai important eveniment petrecut în acest sector de pavate l-a avut în prim-plan pe Tom Boonen. Belgianul a spart tocmai pe mijlocul drumului cu pietre cubice iar până a fost ajutat de către maşina de asistenţă, au mai trecut vreo două minute. Acesta a continuat cursa, chiar dacă se afla cu mult în urma plutonului în care se aflau Cancellara, Hushovd, Flecha sau Ballan. Aşadar, pe Trouee d’Arenberg am aflat primul dintre pierzători.

Imediat din pluton s-a desprins un grup numeros de rutieri, graţie vitezei mărite (poate şi după ce a „transpirat” vestea că Boonen a rămas în urmă). Ceva mai târziu l-am văzut şi pe Sylvain Chavanel (Quick Step) – iniţial aflat în pluton – cu unele probleme tehnice. Glumind puţin, e posibil ca francezul să-l fi aşteptat pe Tom Boonen, nu trebuie amintită povestea de săptămâna trecută. Cu 69km înainte de final, o căzătură provocată de un om de la Rabobank l-a „prins” şi pe nefericitul zilei, Tom Boonen, cel care a şi abandonat după ce s-a lovit serios la genunchi. Peste nici zece kilometri l-am văzut şi pe Chavanel „muşcând” dintr-o bordură. Prin urmare, mult ghinion pentru Quick Step, care a rămas de căruţă pentru finalul zilei. Tot din categoria cicliştilor care au căzut de mai multe ori a făcut parte şi Bjorn Leukemans (Vacansoleil), un om cotat cu şanse importante pentru victorie.

Cu 47km înainte de final Thor Hushovd încearcă primul său atac, însă Cancellara, în primă instanţă, doar l-a „potolit”, după care a încercat să accelereze. Această ultimă mişcare a produs unele modificări în pluton. Elveţianul a fost urmat de Flecha şi Hushovd (podiumul de anul trecut), din cauza faptului că niciunul dintre ei n-a vrut să ducă o trenă serioasă, au fost ajunşi de Ballan şi Vaitkus, plus Docker, Engolvent, Greipel şi Stangelj, desprinşi din grupul fruntaş. Zece kilometri mai târziu, acelaşi Cancellara a încercat în două rânduri să atace pe Cysoing a Bourghelles, ajungând alături de Hushovd, Ballan şi de Guesdon ceva mai târziu, principalul grup urmăritor. Dar nici această mişcare nu a dat roade, elveţianul fiind ajuns din nou, revărsându-şi frustările pe managerul celor de la Garmin aflat în maşină, pe care l-a urecheat din mers pentru cele declarate săptămâna trecută. 🙂

Aşadar, situaţia cursei cu 30km înainte de final: în frunte se află Lars Bak, Johan van Summeren, Maarten Tjallingii şi Gregory Rast, urmaţi de un al doilea grup format din cei care nu au mai putut ţine pasul cu cei patru (printre aceştia – Leezer, Rasch, Roelandts, Degenkolb, Cooke, Quinzato), iar mai în spate avea să se afle grupul lui Cancellara, Hushovd şi Ballan.

Cu 15km înainte de finiş, pe Carrefour de l’Arbre, Cancellara încercat să atace (desigur, Hushovd şi Ballan l-au urmat instant), însă aceştia n-au putut avansa din cauza unei motociclete care le-a cam blocat drumul. Disperaţi, au repetat procedura peste un minut, însă doar Cancellara şi Hushovd au reuşit să se desprindă, Ballan fiind îndepărtat. De notat şi un conflict între Lars Boom şi Juan Antonio Flecha, care s-au hârjonit de pe biciclete.

Cu doar câţiva kilometri înainte de finiş, Fabian Cancellara îşi joacă ultima şansă. Măreşte drastic viteza, chiar ajunge din postura de a-i întrece pe Bak, Tjallingii şi Rast, însă van Summeren se afla la o distanţă mult prea mare să fie ajuns. Astfel, Belgia îşi poate contoriza un nou succes în „Infernul Nordului”, graţie ciclistului ajuns la 30 de ani de la Garmin-Cervelo.

1. Johan van Summeren (Garmin) 6h07’28”
2. Fabian Cancellara (Leopard) +19″
3. Maarten Tjallingii (Rabobank) + 19″
4. Gregory Rast (RADIOSHACK) + 19″
5. Lars Bak (RABOBANK) +21″
6. Alessandro Ballan (BMC) + 36″
7. Bernhard Eisel (HTC-HIGHROAD) +47″
8. Thor Hushovd (GARMIN-CERVELO) +47″
9. Juan Antonio Flecha (SKY) +47″
10. Mathew Hayman (SKY) +47″

Aşadar, am avut o cursă extrem de interesantă, animată. Încă odată s-a dovedit faptul că Tranşeul Arenberg tranşează cu adevărat şansele unor ciclişti. Ghinionistul zilei a fost de departe Tom Boonen, cel care putea să fie al doilea „Monsieur Roubaix”, după Roger De Flaeminck, cu patru curse Paris-Roubaix câştigate.

Podiumul Paris-Roubaix 2011. Maarten Tjallingii, JOHAN VAN SUMMEREN, Fabian Cancellara (de la stânga la dreapta)

 

Preview: Paris-Roubaix 2011

Aşa cum spunea Bernard Hinault, Paris-Roubaix est une connerie. Pentru cei care nu le aveţi cu limba franceză, vă voi traduce în limba engleză (doar nu vă aşteptaţi să vă dau mură-n gură?!): Paris-Roubaix is a bullshit. ŞI ARE PERFECTĂ DREPTATE!

De ce? E simplu. Din totalul de 258km avem nici mai mult nici mai puţin de 52km de pavaj, divizaţi în 27 de secţiuni. Iar dacă mai prinzi şi o vreme ploioasă, ajungi la vorbele fostului mare ciclist francez. Pe ciclişti îi va aştepta un traseu lung şi dificil, iar în cazul în care vom avea o vreme ploioasă, drumurile prăfuite din piatră cubică te pot umple de noroi, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în trecut. Finalul va fi la Roubaix, pe velodrom. E puţin probabil ca acolo să avem lupta decisivă, dacă ţinem cont de traseu.

Fabian Cancellara

Principalul favorit al acestei curse Fabian Cancellara, nimeni altul decât ultimul câştigător al cursei Paris-Roubaix. A început acest sezon al clasicelor cu o victorie în E3 Prijs Harelbeke, precum anul trecut, atunci când şi-a mai trecut în cont două Monumente – Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Era de aşteptat să păstreze tradiţia şi anul acesta, însă a trebuit să se mulţumească doar cu locul trei duminica trecută în Flandra. În cazul în care se va impune şi de data aceasta în „Regina Clasicelor”, îl va egala pe Tom Boonen la numărul de victorii – trei.

Tom Boonen (prim-plan), pe velodromul din Roubaix

Din nou, principalul adversar al lui Cancellara va fi Tom Boonen, belgianul pe care l-a învins în Turul Flandrei şi Paris-Roubaix în cel mai drastic mod. Pe asta se bazează cei care îl dau drept favorit pe elveţian, gândindu-se că istoria se poate repeta. Duminica trecută Boonen a părut lipsit de inspiraţie (şi chiar de vlagă pe final), astfel că îşi va dori să spele ruşinea astăzi, printr-o victorie ce l-ar propulsa pe primul loc în ierarhia câştigătorilor de Paris-Roubaix cu patru curse, la egalitate cu Roger De Vlaeminck.

Hushovd şi a sa medalie de campion mondial

Un alt favorit al ediţiei de anul acesta din „Iadul Nordului” este actualul campion mondial Thor Hushovd. Cu toate că anul acesta n-a reuşit niciun succes notabil la noua sa echipă, Garmin-Cervelo, norvegianul rămâne demn de luat în seamă, un foarte bun om de clasice. Anul trecut s-a clasat pe locul doi, după o luptă la sprint pe velodrom cu un alt favorit de anul acesta din Paris-Roubaix, Juan Antonio Flecha. Spaniolul de la Team Sky este, la rându-i, un ciclist bun de clasice. În istoria Paris-Roubaix, s-a clasat de trei ori pe podium (2005, 2007, 2010).

Chavanel, pe o porţiune de pavate

Pe lista contracandidaţilor se află şi francezul Sylvain Chavanel, cel care a lăsat o impresie extrem de plăcută în urmă cu o săptămână, terminând pe locul doi în Turul Flandrei, în faţa favoriţilor Fabian Cancellara şi Tom Boonen. Aşadar, forma bună a francezului de la Quick Step îl recomandă pentru o figură frumoasă şi în Paris-Roubaix.

Alessandro Ballan

Echipa BMC Racing ne propune doi rutieri interesanţi pentru această cursă. În primul rând vorbesc despre Alessandro Ballan, cel care anul acesta n-a reuşit decât o clasare pe locul 4 în Milano-San Remo, însă e de aşteptat să îl vedem extrem de activ, aşa cum a fost şi în Paris-Roubaix, asta deşi are unele probleme legate de dopaj, fiind suspectat de transfuzii sangvine. Al doilea nume propus de BMC este George Hincapie, un alt om cu rezultate bune în clasice de-a lungul timpului.

Mai jos aveţi cele 27 de secţiuni de pavate. Semnele de plus reprezintă nivelul de dificultate al fiecărei secţiuni în parte. Între paranteze găsiţi kilometrul la care se află secţiunea respectivă, respectiv lungimea.

27. Troisvilles (km 98 – 2200m) +++
26. Viesly (km 104.5 – 1800m) +++
25. Quievy (km 107 – 3700m) ++++
24. Saint-Python (km 115.5 – 1500m) ++
23. Vertain (km 119.5 – 2300m) +++
22. Capelle-sur-Ecaillon – Le Buat (km 126.5 – 1700m) +++
21. Aulnoy-lez-Valenciennes – Famars (km 142.5 – 2600m) +++++
20. Famars – Quérénaing (km 146 – 1200m) ++
19. Quérénaing – Maing (km 149 – 2500m) +++
18. Monchaux-sur-Ecaillon (km 152 – 1600m) +++
17. Haveluy (km 164 – 2500m) ++++
16. Trouée d’Arenberg (km 172 – 2400m) +++++
15. Millonfosse – Bousiginies (km 178.5- 1400m) +++
14. Brillon à Tilloy-lez-Marchiennes (km 183.5 – 1100m) ++
Tilloy – Sars-et-Rosières (km 186 – 2400m) +++
13. Beuvry-la-Forêt – Orchies (km 192.5 – 1400m) +++
12. Orchies (km 197.5 – 1700m) +++
11. Auchy-lez-Orchies – Bersée (km 203.5 – 2600m) +++
10. Mons-en-Pévèle (km 209 – 3000m) +++++
9. Mérignies – Avelin (km 215 – 700m) ++
8. Pont-Thibaut (km 218.5 – 1400m) +++
7. Templeuve l’Epinette (km 224 – 200m) +
Le Moulin de Vertain (km 224.5 – 500m) ++
6. Cysoing – Bourghelles (km 231 – 1300m) ++++
Bourghelles – Wannehain (km 233.5 – 1100m) +++
5. Camphin-en-Pévèle (km 238 – 1800m) ++++
4. Le Carrefour de l’Arbre (km 241 – 2100m) +++++
3. Gruson (km 243 – 1100m) ++
2. Hem (km 250 – 1400m) ++
1. Roubaix (km 258 – 300m) +

Acest articol apare si pe Jurnal de Pariu, probabil cel mai bun blog dedicat pariurilor sportive din România!

Preview: Etapa 25

SÂMBĂTĂ

Unirea Urziceni – Oţelul Galaţi (GSPTV, 15:00). La primă vedere, vorbim despre un adevărat măcel, însă dacă e să ţinem cont de declaraţiile războinice ale lui Marian Pană, cel care, cu alte cuvinte, şi-a menajat fotbaliştii de bază (Pădureţu, Apostol, Mera) pentru „derby-ul” contra liderului Oţelul. Personal, mi s-a părut penibilă această scuză, nu înţeleg cum ai putea avea mai multe şanse împotriva Galaţiului decât contra Stelei, pe care ai bătut-o şi în tur. În fine, aici intervin calculele ialomiţenilor, care ştiu mai bine cum îşi organizează treburile. Pronostic: 2 solist, cât mai e cotă de 1.80!

SC Vaslui – Dinamo Bucureşti (Antena 1, 17:00). Din câte îmi aduc aminte, în ultimii ani dinamoviştii au avut un complex contra vasluienilor. Oamenii lui Porumboiu au cam învins în ultimele partide, inclusiv în tur (scor 1-2). Totuşi, nu putem trece cu vederea transformarea lui Dinamo. Curăţenia de iarnă chiar pare a fi dat roade în rândul „câinilor”. Plecările lui Marius Niculae, Ousmane N’Doye respectiv Adrian & Andrei Cristea au schimbat jocul echipei în bine. Alexe, Torje sau Liviu Ganea par a avea un rol mai important în angrenajul echipei, asta în vreme ce noile achiziţii Bărboianu, Găman şi Bakaj s-au integrat destul de bine.

FC Braşov – Gloria Bistriţa (GSPTV, 19:00). A doua săptmână la rând în care Gloria joacă împotriva unei vecine de clasament, dar şi din punct de vedere geografic (după ce etapa trecută a evoluat contra Univeristăţii Cluj). Braşovul şi-a pierdut seria de invincibilitate contra „câinilor roşii”, însă ţinând cont de câţi fotbalişti de bază a pierdut la începutul verii, probabil că se mulţumeşte cu locul 12 ocupat în prezent. Gazdele acestui meci au arătat un fotbal mai bun în acest retur decât Gloria lui Nae Manea, tocmai de aceea mi-e greu de crezut că vom avea un succes al bistriţenilor. Pronostic: X pauză sau final. Nici „sub 2.5 goluri” nu ar fi de neglijat.

Universitatea Cluj – Gaz Metan Mediaş (DigiSport, 21:00). În primul rând, trebuie notat faptul că avem o nouă etapă cu multe „derby-uri” ale Ardealului. Dacă etapa trecută am avut două astfel de meciuri, de data aceasta avem nu mai puţin de trei „derby-uri” 100% ardeleneşti. După Braşov – Bistriţa, avem acest U Cluj – Gaz Metan destul de echilibrat, chiar dacă în clasament lucrurile nu stau tocmai aşa. Dacă „şepcile roşii” au o medie de goluri destul de ridicată, oaspeţii o duc mai prost. De aceea nu e recomandabil să pariem pe numărul de goluri… Deşi gazdele sunt favorite la casele de pariuri (dar şi din punctul meu de vedere), cred că un „X pauză sau final” ar putea să fie o alegere mai înţeleaptă.

DUMINICĂ

Pandurii Târgu-Jiu – Victoria Brăneşti (GSPTV, 15:00). După o lungă perioadă de timp, gorjenii se află deasupra liniei ce desparte retrogradatele de restul echipelor. Şi nu cu un punct, două, ci cu patru puncte în faţa locului 15, ocupat de Universitatea Craiova, în spatele căreia se află Victoria Brăneşti. Dacă la începutul returului mă gândeam că Sportul, Unirea, Victoria şi Pandurii sunt echipele ce vor retrograda, iară că în privinţa gorjenilor m-am cam înşelat, în sensul că forma proastă a Craiovei mă face să mă gândesc că sunt ca şi condamnaţi la retrogradare. Pronostic: sub 2.5 goluri.

Sportul Studenţesc – FC Timişoara (DigiSport, 17:00). Bănăţenii au fost la un pas de a-şi pierde seria de invincibilitate miercuri, însă graţie lui Zicu şi Zăgrean, băieţii lui Dusan Uhrin jr. au scos-o la capăt. Acum urmează un meci contra „lanternei roşii”, într-un meci destul de interesant dacă stăm să ne gândim că Gigi Mulţescu se află pe banca gazdelor. Sunt curios dacă pentru oaspeţi vor reveni Ghionea, Sepsi şi Goga, trei jucători ce s-au dovedit a fi importanţi în ultima vreme dar care nu au evoluat contra Astrei. Pronostic: totuşi, 2 solist.

Astra Ploieşti – Steaua Bucureşti (DigiSport, 20:30). Înainte de toate, merită menţionat faptul că după meciul tur, Ilie Dumitrescu şi-a încheiat primul său mandat. 🙂 Bookmakerii oferă o cotă de 2.30 pentru 2 solist, o cotă destul de interesantă. Eu aş fi acordat această cotaţie pentru un egal, ţinând cont de faptul că vorbim despre Astra Ploieşti, „regina” remizelor (detronând Braşovul de anul trecut). După măcelul de marţi, trebuie să urmărim cu mare atenţie evoluţia Stelei. E posibil ca „roş-albaştrii” să ia în serios victoria cu 5-0 contra Unirii.

LUNI

FCM Târgu-Mureş – CFR Cluj (GSPTV, 18:00). Ultimul dar nu cel din urmă derby ardelenesc al etapei pune faţă în faţă trupa antrenată de Neluţu Sabău respectiv campioana en-titre a Ligii I. Clujenii traversează cea mai proastă perioadă a lor din istorie, fiind desprinşi din lupta pentru titlu încă din perioada turului. Formaţia din Târgu-Mureş se situează pe locul 10, cu doar două puncte în spatele CFR-ului. Mai mult ca sigur vom avea un meci disputat, echilibrat.

Rapid Bucureşti – Universitatea Craiova (DigiSport, 20:30). Dacă până nu de mult acest duel reprezenta un adevărat derby al Ligii I, aceste două echipe fiind două dintre cele mai iubite echipe de fotbal de-a lungul vremii, iată că în zilele noastre acest meci a ajuns mai degrabă un derby al suferinţei. Pe de o parte avem Rapidul care la începutul sezonului îşi depunea candidatura în lupta pentru titlu dar acum gâfâfie undeva în spatele podiumului. Pe de altă parte avem Universitatea Craiova, campioana unei mari… dezamăgiri. De când a ratat locul 6 acum două sezoane, totul s-a înrăutăţit pentru olteni, şi iată-i în cea mai „nasoală” postură de la promovare. Prea multă suferinţă să mă pot gândi la vreun pronostic.

Overview: Etapa 24

Victoria Brăneşti 1–1 Sportul Studenţesc. Partidă destul de „moale”, fără prea multe lucruri de notat. Pentru gazde a deschis scorul Bogdan Oprea, nimeni altul decât cel care-şi îngropase echipa printr-un autogol etapa trecută, la Ploieşti. Din păcate pentru echipa lui Ilie Stan, acest gol nu a fost de ajuns, întrucât Sportul a revenit cu un minut înainte de expirarea celor 90 regulamentare, Ferfelea fiind cel care a egalat. Scor final 1-1, astfel că ambele formaţii stagnează în nisipurile mişcătoare ale Ligii I.

Gloria Bistriţa 2–4 Universitatea Cluj. Cu mult peste media campionatului. Astfel am putea cataloga spectaculos meci dintre Gloria şi „U”. Nu doar că s-au înscris şase goluri. Am avut nu mai puţin de trei „duble”, lucru mai rar întâlnit. Cafasso, fundaşul stânga al gazdelor, a deschis scorul după primul sfert de oră. La nici zece minute, Delgado a fost eliminat, urmând ca Niculescu să fie înlocuit cu mai puţin experimentatul Cojocnean, semn că meciul se îndrepta spre o victorie a bistriţenilor. Pauza a fost folosită cu cap de Ionuţ Badea, astfel că „Prinţul” Cristea şi Pele au dus Clujul în avantaj. Acelaşi Cafasso a egalat pentru Gloria, însă şi la oaspeţi au mai punctat aceiaşi Cristea şi Delgado, într-unul din meciurile campionatului.

Steaua Bucureşti 5–0 Unirea Urziceni. O victorie la scor nesperată de roş-albaştrii. Chiar mă aşteptam la un meci dificil, precum cel din tur. Deja îi vedeam pe stelişti blocaţi undeva la 30 de metri de poarta lui Curcă, aflaţi în imposibilitatea de a găsi cheia spre gol. Iată că au văzut-o şi au folosit-o de cinci ori, ca într-o partidă amicală cu vreo echipă de peste Prut. De notat faptul că Burdujan şi Dică au punctat, asta în timp ce brazilianul Maicon n-a fost trecut nici măcar pe lista rezervelor, semn că lui „Sorinaccio” îi este acordată multă încredere.

Gaz Metan Mediaş 0–0 FCM Târgu-Mureş. Într-o etapă în care s-au marcat multe goluri, cine putea, printre alte echipe, să strice toată frumuseţea? Desigur, Gaz Metan Mediaş. Nici aici nu vreau să comentez prea multe. Trebuie ştiut faptul că oaspeţii au folosit din nou un 5-3-2, în vreme ce gazdele au folosit un 4-5-1 cu Dan Roman, fostul jucător al târg-mureşenilor, vârg împins şi cu Eric de Oliveira în spate. Eric a fost autorul a cel puţin două ocazii mari de gol, înainte şi după pauză. Prima dată a expediat un şut scos de sub bară de goalkeeper-ul Balauru, iar a doua oară a trimis un şut din lovitură liberă în transversală.

FC Timişoara 2–2 Astra Ploieşti. Deşi nimeni nu ar fi crezut, oaspeţii au fost cei care au preluat conducerea graţie reuşitei lui Osvaldo Miranda (aşadar, putem consemna prima reuşită a argentinianului în acest sezon), ba chiar a condus cu 2-0 după ce senegalezul N’Doye a marcat, la rândul său, primul gol pentru prahoveni, răzbunându-se pentru cele pătimite acum două sezoane, după cum am şi scris în preview-ul acesti meci. Desigur, bănăţenii au revenit, poate gândindu-se la setul de reproşuri ce aveau să vină din gura lui Marian Iancu în cazul în care ar fi distrus seria de invincibiltate. Zicu a transformat un penalty în minutul 73, iar cu zece minute înainte de final, tânărul Zăgrean a egalat. Nu, n-au lipsit reproşurile finanţatorului Timişoarei, doar că acestea au fost direcţionate arbitrilor. Hai bă, da’ ce aveţi toţi cu Marian Iancu? 😀

Oţelul Galaţi 0–0 SC Vaslui. Contrar predicţiei mele, acest meci nu s-a soldat cu victoria… Timişoarei. Totuşi, pot să mă laud că „premisa” mea a ieşit aşa cum trebuia. A fost remiză la Galaţi, acolo unde s-a disputat o bătălie din „războiul pentru titlu”. Mijlocaşul Oţelului Gabi Giurgiu a fost cel mai aproape de a puncta decisiv. Cu zece minute înainte de final, acesta a reluat din vole o minge care s-a scurs în braţele unui Kuciak extrem de bine plasat. Mi s-a părut că Vasluiul a arătat altfel fără Lucian Sânmărtean, mijlocul nu funcţionează la fel de bine fără el.

Dinamo Bucureşti 2–1 FC Braşov. Marius Alexe respectiv Liviu Ganea, doi jucători de bază în angrenajul noii echipe a lui Dinamo, au fost cei care au întors soarta meciului. Oaspeţii au spart gheaţa de pe tabelă, datorită reuşitei lui Viveiros, însă golul egalizator al lui Alexe venit chiar înainte de pauză a acordat un plus de încredere gazdelor, care au fost încurajaţi de 1500 de spectatori – un număr destul de mare dacă stăm să ne gândim că e vorba despre „Ştefan cel Mare”. La nici zece minute după pauză, „câinii” au preluat conducerea, astfel că dinamoviştii continuă lupta pentru locurile 4-6.

Universitatea Craiova 0–2 Pandurii Târgu-Jiu. O nouă etapă, o nouă umilinţă pentru Craiova. A fost rândul Pandurilor să îşi adjudece trei puncte contra „Universităţii”. Şi uite-aşa, Laurenţiu Reghecampf reredebutează cu o înfrângere în „Bănie”, după alte eşecuri ce nu dau prea bine la CV-ul tehnicianului. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, rămân la părerea că „juveţii” se vor salva din zona retrogradării. Mi-e greu de crezut că fraţii Costea, cotaţi în urmă cu un an şi ceva la 22 de milioane în total (nu ştiu dacă TVA-ul era inclus).

CFR Cluj 0-1 Rapid Bucureşti. Meci teribil de slab al clujenilor, în ciuda faptului că finanţatorul Arpad Paszkany s-a aflat la doar zeci de metri distanţă de ei, pe banca tehnică. După ultimele partide, e limpede că CFR-ul trebuie să-şi caute un antrenor nou, cunoscut, iar la cum îi ştim pe cei de la CFR, se vor orienta spre un tehnician străin. Vorbind de tehnicieni, merită notat faptul că Şumigol(an) a stat în tribune, aceasta fiind prima din cele două etape de suspendare. Personal, cred că îi stă mai bine în tribune, printre ceilalţi fani dedicaţi Rapidului, decât pe banca tehnică a echipei. Pe bune…

Banarea comunicaţiilor radio – de bine sau de rău?

Un scandal major apasă lumea ciclismului. Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI) a eliminat comunicaţiile radio în timpul curselor. Reacţiile rutierilor sunt împărţite, în sensul că unii sunt de acord cu această măsură, în vreme ce alţii, iar aceştia sunt cei mai mulţi, consideră că se află într-un pericol continuu.

În momentul în care membrii UCI au renunţat la comunicaţiile radio, aceştia s-au bazat pe faptul că ar oferi un plus de dinamism curselor. Tot ei consideră că rutierii s-ar folosi în timpul competiţiilor atât de picioare, cât şi de minte. Personal, eu nu înţeleg foarte bine partea cu „plusul de dinamism”. Etapele montane îţi garantează dinamismul (asta doar dacă nu vorbim de un duel între Alberto Contador şi Andy Schleck), la fel şi cele de sprint (măcar pe finalul lor). Această măsură mi se pare mai degrabă un impediment, întrucât cicliştii nu pot primi detalii în privinţa traseului care nu întotdeauna e atât de uşor de citit pe cât am crede noi.

După cum am spus, cei mai mulţi rutieri sunt clar împotriva acestei decizii. Motivul principal este de ordin al siguranţei. Iar aici cicliştii au perfectă dreptate. Nu toată lumea ştie traseul ca în propia palmă. De multe ori au trecut ambulanţe pe contra-sens chiar pe lângă rutieri, care nu sunt întotdeauna atenţi 100%, astfel să sunt expuşi unui risc imens. Nu mai vorbim aici despre acei ciclişti mai puţin descurcăreţi care se mai şi rătăcesc fără aceste comunicaţii. 😀 De notat faptul că în timpul curselor din SUA s-a revenit asupra deciziei, astfel că se pot folosi comunicaţiile radio în Turul Californiei de peste două luni.

Thor Hushovd şi Lars Petter Nordhaug sunt doar două nume care s-au declarat nemulţumiţi de această decizie. De cealaltă parte, echipele franceze Cofidis şi FDJ sunt de acord cu această măsură, la ca şi Philippe Gilbert.

Dacă e să pun în balanţă, între dinamismul curselor şi siguranţa cicliştilor, fără să stau pe gânduri optez pentru varianta a doua. La urma urmelor, fără ciclişti n-am avea curse cărora să le suplimentăm doza de dinamism… Un lucru e cert – Asociaţia Echipelor Profesioniste va fi în conflict cu Uniunea Ciclistă Internaţională. UCI nu pare să revină asupra acestei decizii, dar nici rutierii nu cred că vor deveni peste noapte mai îngăduitori.

Published in: on Aprilie 7, 2011 at 1:02 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Overview: Etapa 23

Astra Ploieşti 2–0 Victoria Brăneşti. Meciul a debutat nesperat de bine pentru prahoveni, aceştia deschizând scorul graţie autogolului înscris de Bogdan Oprea (culmea, un jucător ofensiv). Jocul a continuat să fie unul bun preţ de câteva minute, dar s-a stins imediat. Ultimul gol a fost înscris de Măţel, un jucător extrem de interesant, care a reuşit o execuţie de generic. Astfel, Ploieştul s-a apropiat la doar două puncte de CFR, în vreme ce Victoria s-a adâncit în „zona neprietenoasă”.

SC Vaslui 2–0 Unirea Urziceni. Moldavii au tremurat serios pentru acest succes. Deşi aveau avantajul terenului propriu şi cel din clasament, acolo unde nu mai puţin de patrusprezece locuri le desparte. Aşadar, golurile au venit târziu dar contează că AU VENIT. Lucian Sânmărtean a fost cel care a „spart gheaţa” printr-un şut frumos din afara careului (mă simt nevoit să menţionez faptul că fundaşii ialomiţeni i-au permis această execuţie, uitând să încerce o deposedare), după care l-a urmat brazilianul Adailton, cel care a transformat o lovitură liberă dintr-o poziţie asemănătoare cu cea din „Ghencea”.

FC Braşov 1–0 Oţelul Galaţi. Liderii au capitulat din nou, de data asta la Braşov. După cum am spus şi în preview, era pe undeva de aşteptat să avem un meci de 1X, din mai multe considerente (forma bună a gazdelor din acest retur, eşecul Oţelului contra Daciei Chişinău care a cam destabilizat liderul, postura de şefi ai clasamentului care nu li se potriveşte gălăţenilor). Deşi a venit pe final, victoria a fost una meritată de braşoveni, astfel că Toni Conceicao ne demonstrează că este unul dintre cei mai buni tehnicieni străini care au venit în România.

U Cluj 2–1 Dinamo Bucureşti. Avântul „câinilor” a fost tăiat de acest rezultat. De acum încolo nimeni nu mai are dreptul să pună la îndoială credibilitatea dinamoviştilor în meciurile contra „sateliţilor” din Cluj. Şase puncte din tot atâtea posibile au acumulat „şepcile roşii” în urma celor două manşe. Precum în meciul tur, Claudiu Niculescu a fost cel care i-a „înţepat” pe dinamovişti, doar că de această dată s-a bucurat mai mult, parcă vrând să transmită un mesaj la modul „Fraierilor, nu m-aţi vrut în iarnă!!”

FCM Târgu-Mureş 2–0 Gloria Bistriţa. Soarta acestei partide a fost tranşată printr-o dublă semnată de brazilianul Cleidimar Didi, fostul marcator al CFR-ului. Astfel, târg-mureşenii au ajuns să-i depăşească pe bistriţeni la două puncte. Legat de Gloria, aş fi curios ce se întâmplă cu Junior Moraes, cel care a plecat de la Metalurg Doneţk. În mod normal ar trebui să revină la formaţia de unde trebuia să se transfere (Gloria Bistriţa, desigur), chiar dacă Gigi Becali a declarat că în proporţie de 95% va fi al Stelei, dar din vară.

Sportul Studenţesc 3–0 Universitatea Craiova. Un meci realmente halucinant datorită modului în care a evoluat jocul – şi anume DOAR spre poarta oltenilor. Dacă îmi spunea cineva că una dintre aceste formaţii va bate la scor de forfait (dar nu la forfait :D), mai degrabă aş fi mers pe mâna formaţiei oaspete. Iată însă că Gigi Mulţescu face minuni, chiar dacă numai de o etapă, deoarece nu-l văd capabil nici pe Mourino să salveze trupa din Regie de la retrogradare. În urma acestui meci, Nicolo Napoli a fost somat de Mititelu să demisioneze, patronul Craiovei pregătind instalarea lui Reghecampf. Fostul stelist ar urma să fie pentru a treia oară antrenor (sau manager) în „Bănie” în mai puţin de un an!

FC Timişoara 0–0 Steaua Bucureşti. Un derby în adevăratul sens al cuvântului. Atmosferă de sărbătoare în Banat, acolo unde aproape tot stadionul s-a umplut pentru a susţine trupa lui Dusan Uhrin jr. Steaua a dominat destul de clar prima repriză, numai Bănel fiind autorul a trei şanse de a înscrie. În a doua repriză lucrurile au stat puţin altfel. Steaua a lăsat-o mai moale, parcă oferindu-le mingea gazdelor, care au ştiut să folosească posesia balonului şi şi-au creat destule ocazii, însă n-au reuşit „s-o bage-n aţe”. Pe final, steliştii s-au mai trezit, însă Romeo Surdu a ratat o ocazie uriaşă de a puncta decisiv în favoarea Stelei. Deşi în mintea timişorenilor un egal este mulţumitor, în sufletul lor se poate citi dezamăgirea faptului că nu au trecut pe primul loc în clasament.

Pandurii Târgu-Jiu 2–1 CFR Cluj. La primă vedere am fi surprinşi. Pandurii Târgu-Jiu, o formaţie modestă a Ligii I, învinge campioana en-titre, CFR Cluj. Dar dacă e să analizăm la rece, ne-am da seama că ardelenii au fost un dezastru pe parcursul întregului sezon. Pentru clujeni ar fi bine să uite cât mai rapid cu putinţă acest an, iar Paszanky ar face bine să găsească un antrenor calumea (cu tot respectul pentru Alin Minteuan).

Rapid Bucureşti 2–1 Gaz Metan Mediaş. Înainte de toate, trebuie să notez reacţia lui Şumudică de după golul de 2-1 atunci când s-a rostogolit pe marginea terenului şi a fost aproape să-l sărute pe arbitrul Eduard Crăciunescu, dar şi cele declarate la conferinţa de presă, acolo unde a spus că Marius Constantin mesteca cinci gume de mestecat pentru a nu mirosi (şi probabil că nu e Marius Constantin un consumator de slănină cu ceapă). În altă ordine de idei, Rapid conduce grupul celor patru echipe cu 37 de puncte acumulate, ocupând poziţia a patra, înaintea lui Dinamo, Steaua şi Mediaş.

Overview: Criterium International, Gent-Wevelgem

CRITERIUM INTERNATIONAL

Un tur scurt, de trei zile, dar extrem de concis. Practic am avut de toate în aceste trei etape – prima a fost una pentru căţărători, a doua pentru sprinteri, iar pentru ultima zi organizatorii ne-au propus un contra-timp individual, de 7 kilometri. Multe nume importante au luat parte în această cursă. Andreas Kloden (RadioShack), Bradley Wiggins (Team Sky), Ryder Hesjedal (Garmin-Cervelo), fraţii Schleck (Leopard-Trek), Samuel Sanchez (Euskaltel), Alexander Vinokourov (Astana) sau Rein Taaramae (Cofidis). Numărul 1 a fost purtat de Pierrick Fedrigo, cel care a câştigat ediţia de anul trecut.

Prima etapă, şi totodată cea mai lungă (198 km), a pornit din Porto Vecchio şi s-a terminat pe Col de l’Ospedale. Deşi Andy Schleck părea a fi liderul echipei Leopard Trek, fratele său Frank a încercat un atac pe final care, în cele din urmă, a fost unul câştigător. La 16 secunde a sosit Vasili Kiryienka (Movistar), Rein Taaramae (Cofidis), David Lopez Garcia (Movistar), Alexandre Geniez (Skil-Shimano) şi restul. În clasamentul general, distanţa dintre Frank şi locul secund avea să fie de 20 de secunde, graţie secundelor de bonificaţie. A doua etapă a fost una extrem de scurtă ce s-a disputat sâmbătă dimineaţa în Porto Vecchio, o comună din Corisca, zonă unde s-a născut nimeni altul decât Napoleon. Doar 75 de kilometri au avut de parcurs rutierii, pe un drum destul de plat. Desigur era de aşteptat să avem un sprint final masiv, ceea ce s-a şi întâmplat. Sub două ore – atâta i-a trebuit lui Simon Geschke (Skil-Shimano) pentru a câştiga etapa de azi (1h 43′ 10″), aceasta reprezentând prima sa victorie din cariera de profesionist, fiind urmat de Manuel Antonio Fischer, Laurent Mangel (Saur-Sojasun) şi ceilalţi. La general nu s-au produs modificări semnificative, Cyril Gautier urcând până pe locul 6, în locul lui Serguey Lagutin. În etapa de contra-timp de sâmbătă după-amiaza nu s-au produs surprize. Deşi Frank Schleck nu excelează la acest capitol, s-a descurcat suficient cât să nu piardă prea multe secunde din ecartul faţă de Kiryenka. Andreas Kloden a câştigat ultima etapă din Criterium International, urmat de Bradley Wiggins, Jacob Fuglsang, David Zabriskie, Andrew Talansky sau noua senzaţie Jerome Coppel, un tânăr ciclist francez care a obţinut nişte rezultate foarte bune în ultimul timp. Aşadar, acesta ar fi clasamentul general:

1. Frank Schleck Leopard     7h 13′ 12″
2. Vasili Kiryienka Movistar    + 13″
3. Rein Taaramae Cofidis        + 30″
4. Alexandre Geniez Skil-Shimano    + 1’14”
5. Tiago Machado RadioShack    + 1’15”
6. Jean-Christophe Peraud Ag2r        + 1’16”
7. Ryder Hesjedal Garmin Cervelo    + 1’19”
8. Pierrick Fedrigo FDJ        + 1’23”
9. David Lopez Garcia Movistar    + 1’25”
10. Serguey Lagutin Vacansoleil    + 1’25”

GENT – WEVELGEM

Clasică ce s-a disputat duminică, la doar o zi după Prijs Vlaanderen, fapt ce a fost destul de contestat datorită faptului că unii rutieri ar fi vrut să participe şi în Prijs Vlaanderen şi în Gent – Wevelgem, dar nu au putut din cauza timpului de refacere prea scurt. Ediţia de anul trecut a fost câştigată de Bernhard Eisel, cel care a purtat anul acesta tricoul cu numărul 1. Alături de rutierul austriac, din echipa HTC-Highroad au mai făcut parte Mark Cavendish şi Mark Renshaw. Dintre toate cele 25 de echipe ce au luat startul, HTC părea să alinieze cele mai „grele” nume. Alţi ciclişti importanţi care porneau cu şanse la câştigarea acestei clasice: Tyler Farrar, Thor Hushov (ambii de la Garmin, cu menţiunea că Hushovd a participat şi în Prijs Vlaanderen, campionul mondial având un rol secundar în aceste două curse!!!), Romain Feillu (Vacansoleil), Tom Boonen, Gerald Cioek (ambii Quick Step), Philippe Gilbert, Andre Greipel (ambii Omega Pharma-Lotto), Daniele Bennati, Stuart O’Grady (ambii Leopard-Trek), Juan Antonio Flecha (Team Sky) sau unul dintre favoriţii mei în materie de sprinteri, Denis Galimzyanov (Tean Katusha).

Cursa având ca punct de pornire Deinze şi care s-a terminat la Wevelgem (205 km) a avut un profil care promitea un final în sprint, fapt ce s-a şi întâmplat în ciudat faptului că Ian Stannard (Team Sky) şi Philippe Gilbert (Omega Pharma-Lotto) au încercat să atace pe final. Soarta competiţiei s-a decis la sprint, iar Tom Boonen a reuşit să câştige etapa la mai puţin de o bicicletă distanţă de Daniele Bennati (Leopard). De notat faptul că pe ultima sută de metri (la propriu vorbind) a avut loc un accident în care au fost impicaţi Yoann Offredo şi Leonard Duque (ambii FDJ). Tot de un accident a avut parte şi Mark Cavendish. La final, Boonen a declarat: „E adevărat că aş fi preferat să particip în E3 Prijs Vlaanderen – Harelbeke, dar echipa a decis să concurez aici”. Legat de duelul său cu Fabian Cancellara din Turul Flandrei de duminică, a ţinut să precizeze: „Fabia a câştigat sâmbătă şi e într-o formă bună, dar eu am câştigat astăzi iar forma mea e din ce în ce mai bună. Sunt pregătit pentru Turul Flandrei”.

1. Tom Boonen Quick Step
2. Daniele Bennati Leopard
3. Tyler Farrar Garmin Cervelo
4. Andre Greipel Omega Pharma-Lotto
5. Jurgen van de Walle Omega Pharma-Lotto
6. Dries Devenyns Quick Step
7. Bernhardt Eisel HTC-Highroad
8. Kristof Goddaert Ag2r
9. Lars Boom Rabobank
10. Baden Cooke Saxo Bank

Preview: Ronde van Vlaanderen (Turul Flandrei)

800.000 de oameni. Cam atâţia vor fi prezenţi pe marginea şoselei duminică în Turul Flandrei. Sau cel puţin aşa pronostichează organizatorii. Deşi la primă vedere ar părea un număr imens pentru un sport ca ciclismul, trebuie să ţinem cont de locul unde se dispută cursa. Belgia este o ţară cu o tradiţie bogată în ciclism, care ofertă mulţi ciclişti valoroşi şi multe curse interesante. Iar dacă stăm să se gândim că Turul Flandrei se înscrie în seria celor cinci monumente, ajungem să dăm crezare celor spuse de organizatorii competiţiei.

Fanii ciclismului îşi aduc aminte de victoria de anul trecut a lui Fabian Cancellara, atunci când marele favorit al localnicilor dar şi al cursei înaintea luării startului, Tom Boonen, a fost realmente zdrobit de către elveţian. Cancellara, cel care pe atunci evolua pentru Saxo Bank, venea după o victorie în Prijs Vlaanderen Harelbeke. Trebuie ştiut faptul că şi în acest an elveţianul s-a impus în Prijs Vlaanderen Harelbeke. Să fie un semn?

Philippe Gilbert este un alt rutier cu şanse reale de a se impune în Flandra. Anul trecut a terminat pe locul 3, însă acesta s-a impus în Amstel Gold Race şi Giro di Lombardia. Cotat drept mare favorit în Milano – San Remo, belgianul s-a clasat abia pe ultimul loc de pe podium, după ce a atacat puţin prea devreme. Garmin mizează pe trei oameni. Heinrich Haussler, Thor Hushovd şi Tyler Farrar – aceştia sunt oamenii aruncaţi în luptă pentru Turul Flandrei. Sunt nume interesante, însă la cum văd eu lucrurile, niciunul dintre aceşti trei oameni de la Garmin-Cervelo nu are şanse reale să câştige acest monument, decât dacă ceilalţi doi oameni pe care i-am amintit mai sus vor avea probleme serioase, fie tehnice, fie fizice.

Alessandro Ballan de la BMC Racing pare un alt nume demn de luat în seamă. Ciclistului italian pare să-i convină profilul acestei clasice. Acesta a părut în formă în acest start de sezon. A ocupat un onorabil loc patru în Milano – San Remo, plus alte clasări bune în restul curselor la care a luat startul. Alte nume care se pot impune: Filippo Pozzato (Team Katusha), Juan Antonio Flecha (Team Sky), Peter Sagan (Liquigas), Stijn Devolder (Vacansoliel).

Ediţia de anul acesta a Turului Flandrei are un profil care promite o cursă cu totul şi cu totul nebună. Prima căţărare (Tiegemberg) este plasată la kilometrul 68. Primele probleme pentru ciclişti vor apărea odată cu cea de-a şaptea căţărare (Oude Kwaremont – 170km), urmată de Paterberg şi Koppenberg.