Overview: Paris-Roubaix 2011

Dacă la finalul Turului Flandrei am rămas uşor surprins de rezultatul cursei, după Paris-Roubaix am rămas de-a binelea şocat. Comparând cu Nick Nuyens, cel care s-a impus duminica trecută, învingătorul din „Cursa Infernului” de anul acesta nu era nici măcar liderul echipei…

Paris-Roubaix a început cu o evadare de şase oameni. Bradley Wiggins (Sky), Marco Bandiera (Quick Step), Mirko Selvaggi (Vacansoleil), Anthony Ravard (Ag2r), Bert de Backer (Skil-Shimano), Luis Pasamontes (Movistar) au fost primii evadaţi ai zilei, însă aceştia n-au rezistat prea mult în fruntea cursei, fiind prinşi destul de rapid de către pluton.

Ceva mai târziu a fost iniţiată o nouă evadare, una mult mai „serioasă” decât precedenta, de această dată fiind angrenaţi opt ciclişti în primă instanţă, însă aceştia aveau să fie urmaţi de încă doi rutieri. Martin Elmiger (Ag2r), Timon Seuber (Netapp), Jimmy Engoulvent (Saur-Sojasun), Mitchell Docker (Skil-Shimano), Nelson Oliveira (RadioShack), David Boucher (Omega Pharma-Lotto), Maarten Tjallingii (Rabobank), David Veilleux (Europcar). De ei s-au mai alăturat Andre Greipel (Omega Pharma-Lotto) şi Koen de Kort (Skil-Shimano).

Alte date de ordin statistic: Robert Kluge (Skil-Shimano) a fost printe primii răniţi ai acestei curse, fiind implicat într-o căzătură (aş zice că a făcut-o cam devreme). După primele două ore de pedalat, cei mai „grei” ciclişti care au abandonat sunt Vitaly Buts (Lampre), Arnaud Coyot (Saur-Sojasun) şi, cel mai important, Vladimir Gusev (Katusha – un om important pentru Filippo Pozzato).

După 164km parcurşi am intrat în Trouee d’Arenberg, a doua porţiune de pavate de cinci stele din cele patru (a mai fost înainte Aulnoy-lez-Valenciennes – Famars). Se spune că aici nu se decide câştigătorul cursei, însă se pot stabili pierzătorii. Înainte de Arenberg am avut trei căzături în care au fost implicate nume importante. Prima dată l-am putut vedea la pământ pe George Hincapie (BMC Racing), urmat de Roger Hammond şi Heinrich Haussler (ambii Garmin-Cervelo). Aşadar, motive serioase de îngrijorare pentru Thor Hushovd.

În momentul intrării plutonul pe Tranşeul Arenberg am putut remarca viteza de-a dreptul impresionantă, care l-a desprins pentru câteva zeci de secunde pe Lars Boom. Dar cel mai important eveniment petrecut în acest sector de pavate l-a avut în prim-plan pe Tom Boonen. Belgianul a spart tocmai pe mijlocul drumului cu pietre cubice iar până a fost ajutat de către maşina de asistenţă, au mai trecut vreo două minute. Acesta a continuat cursa, chiar dacă se afla cu mult în urma plutonului în care se aflau Cancellara, Hushovd, Flecha sau Ballan. Aşadar, pe Trouee d’Arenberg am aflat primul dintre pierzători.

Imediat din pluton s-a desprins un grup numeros de rutieri, graţie vitezei mărite (poate şi după ce a „transpirat” vestea că Boonen a rămas în urmă). Ceva mai târziu l-am văzut şi pe Sylvain Chavanel (Quick Step) – iniţial aflat în pluton – cu unele probleme tehnice. Glumind puţin, e posibil ca francezul să-l fi aşteptat pe Tom Boonen, nu trebuie amintită povestea de săptămâna trecută. Cu 69km înainte de final, o căzătură provocată de un om de la Rabobank l-a „prins” şi pe nefericitul zilei, Tom Boonen, cel care a şi abandonat după ce s-a lovit serios la genunchi. Peste nici zece kilometri l-am văzut şi pe Chavanel „muşcând” dintr-o bordură. Prin urmare, mult ghinion pentru Quick Step, care a rămas de căruţă pentru finalul zilei. Tot din categoria cicliştilor care au căzut de mai multe ori a făcut parte şi Bjorn Leukemans (Vacansoleil), un om cotat cu şanse importante pentru victorie.

Cu 47km înainte de final Thor Hushovd încearcă primul său atac, însă Cancellara, în primă instanţă, doar l-a „potolit”, după care a încercat să accelereze. Această ultimă mişcare a produs unele modificări în pluton. Elveţianul a fost urmat de Flecha şi Hushovd (podiumul de anul trecut), din cauza faptului că niciunul dintre ei n-a vrut să ducă o trenă serioasă, au fost ajunşi de Ballan şi Vaitkus, plus Docker, Engolvent, Greipel şi Stangelj, desprinşi din grupul fruntaş. Zece kilometri mai târziu, acelaşi Cancellara a încercat în două rânduri să atace pe Cysoing a Bourghelles, ajungând alături de Hushovd, Ballan şi de Guesdon ceva mai târziu, principalul grup urmăritor. Dar nici această mişcare nu a dat roade, elveţianul fiind ajuns din nou, revărsându-şi frustările pe managerul celor de la Garmin aflat în maşină, pe care l-a urecheat din mers pentru cele declarate săptămâna trecută. 🙂

Aşadar, situaţia cursei cu 30km înainte de final: în frunte se află Lars Bak, Johan van Summeren, Maarten Tjallingii şi Gregory Rast, urmaţi de un al doilea grup format din cei care nu au mai putut ţine pasul cu cei patru (printre aceştia – Leezer, Rasch, Roelandts, Degenkolb, Cooke, Quinzato), iar mai în spate avea să se afle grupul lui Cancellara, Hushovd şi Ballan.

Cu 15km înainte de finiş, pe Carrefour de l’Arbre, Cancellara încercat să atace (desigur, Hushovd şi Ballan l-au urmat instant), însă aceştia n-au putut avansa din cauza unei motociclete care le-a cam blocat drumul. Disperaţi, au repetat procedura peste un minut, însă doar Cancellara şi Hushovd au reuşit să se desprindă, Ballan fiind îndepărtat. De notat şi un conflict între Lars Boom şi Juan Antonio Flecha, care s-au hârjonit de pe biciclete.

Cu doar câţiva kilometri înainte de finiş, Fabian Cancellara îşi joacă ultima şansă. Măreşte drastic viteza, chiar ajunge din postura de a-i întrece pe Bak, Tjallingii şi Rast, însă van Summeren se afla la o distanţă mult prea mare să fie ajuns. Astfel, Belgia îşi poate contoriza un nou succes în „Infernul Nordului”, graţie ciclistului ajuns la 30 de ani de la Garmin-Cervelo.

1. Johan van Summeren (Garmin) 6h07’28”
2. Fabian Cancellara (Leopard) +19″
3. Maarten Tjallingii (Rabobank) + 19″
4. Gregory Rast (RADIOSHACK) + 19″
5. Lars Bak (RABOBANK) +21″
6. Alessandro Ballan (BMC) + 36″
7. Bernhard Eisel (HTC-HIGHROAD) +47″
8. Thor Hushovd (GARMIN-CERVELO) +47″
9. Juan Antonio Flecha (SKY) +47″
10. Mathew Hayman (SKY) +47″

Aşadar, am avut o cursă extrem de interesantă, animată. Încă odată s-a dovedit faptul că Tranşeul Arenberg tranşează cu adevărat şansele unor ciclişti. Ghinionistul zilei a fost de departe Tom Boonen, cel care putea să fie al doilea „Monsieur Roubaix”, după Roger De Flaeminck, cu patru curse Paris-Roubaix câştigate.

Podiumul Paris-Roubaix 2011. Maarten Tjallingii, JOHAN VAN SUMMEREN, Fabian Cancellara (de la stânga la dreapta)

 

Preview: Paris-Roubaix 2011

Aşa cum spunea Bernard Hinault, Paris-Roubaix est une connerie. Pentru cei care nu le aveţi cu limba franceză, vă voi traduce în limba engleză (doar nu vă aşteptaţi să vă dau mură-n gură?!): Paris-Roubaix is a bullshit. ŞI ARE PERFECTĂ DREPTATE!

De ce? E simplu. Din totalul de 258km avem nici mai mult nici mai puţin de 52km de pavaj, divizaţi în 27 de secţiuni. Iar dacă mai prinzi şi o vreme ploioasă, ajungi la vorbele fostului mare ciclist francez. Pe ciclişti îi va aştepta un traseu lung şi dificil, iar în cazul în care vom avea o vreme ploioasă, drumurile prăfuite din piatră cubică te pot umple de noroi, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în trecut. Finalul va fi la Roubaix, pe velodrom. E puţin probabil ca acolo să avem lupta decisivă, dacă ţinem cont de traseu.

Fabian Cancellara

Principalul favorit al acestei curse Fabian Cancellara, nimeni altul decât ultimul câştigător al cursei Paris-Roubaix. A început acest sezon al clasicelor cu o victorie în E3 Prijs Harelbeke, precum anul trecut, atunci când şi-a mai trecut în cont două Monumente – Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Era de aşteptat să păstreze tradiţia şi anul acesta, însă a trebuit să se mulţumească doar cu locul trei duminica trecută în Flandra. În cazul în care se va impune şi de data aceasta în „Regina Clasicelor”, îl va egala pe Tom Boonen la numărul de victorii – trei.

Tom Boonen (prim-plan), pe velodromul din Roubaix

Din nou, principalul adversar al lui Cancellara va fi Tom Boonen, belgianul pe care l-a învins în Turul Flandrei şi Paris-Roubaix în cel mai drastic mod. Pe asta se bazează cei care îl dau drept favorit pe elveţian, gândindu-se că istoria se poate repeta. Duminica trecută Boonen a părut lipsit de inspiraţie (şi chiar de vlagă pe final), astfel că îşi va dori să spele ruşinea astăzi, printr-o victorie ce l-ar propulsa pe primul loc în ierarhia câştigătorilor de Paris-Roubaix cu patru curse, la egalitate cu Roger De Vlaeminck.

Hushovd şi a sa medalie de campion mondial

Un alt favorit al ediţiei de anul acesta din „Iadul Nordului” este actualul campion mondial Thor Hushovd. Cu toate că anul acesta n-a reuşit niciun succes notabil la noua sa echipă, Garmin-Cervelo, norvegianul rămâne demn de luat în seamă, un foarte bun om de clasice. Anul trecut s-a clasat pe locul doi, după o luptă la sprint pe velodrom cu un alt favorit de anul acesta din Paris-Roubaix, Juan Antonio Flecha. Spaniolul de la Team Sky este, la rându-i, un ciclist bun de clasice. În istoria Paris-Roubaix, s-a clasat de trei ori pe podium (2005, 2007, 2010).

Chavanel, pe o porţiune de pavate

Pe lista contracandidaţilor se află şi francezul Sylvain Chavanel, cel care a lăsat o impresie extrem de plăcută în urmă cu o săptămână, terminând pe locul doi în Turul Flandrei, în faţa favoriţilor Fabian Cancellara şi Tom Boonen. Aşadar, forma bună a francezului de la Quick Step îl recomandă pentru o figură frumoasă şi în Paris-Roubaix.

Alessandro Ballan

Echipa BMC Racing ne propune doi rutieri interesanţi pentru această cursă. În primul rând vorbesc despre Alessandro Ballan, cel care anul acesta n-a reuşit decât o clasare pe locul 4 în Milano-San Remo, însă e de aşteptat să îl vedem extrem de activ, aşa cum a fost şi în Paris-Roubaix, asta deşi are unele probleme legate de dopaj, fiind suspectat de transfuzii sangvine. Al doilea nume propus de BMC este George Hincapie, un alt om cu rezultate bune în clasice de-a lungul timpului.

Mai jos aveţi cele 27 de secţiuni de pavate. Semnele de plus reprezintă nivelul de dificultate al fiecărei secţiuni în parte. Între paranteze găsiţi kilometrul la care se află secţiunea respectivă, respectiv lungimea.

27. Troisvilles (km 98 – 2200m) +++
26. Viesly (km 104.5 – 1800m) +++
25. Quievy (km 107 – 3700m) ++++
24. Saint-Python (km 115.5 – 1500m) ++
23. Vertain (km 119.5 – 2300m) +++
22. Capelle-sur-Ecaillon – Le Buat (km 126.5 – 1700m) +++
21. Aulnoy-lez-Valenciennes – Famars (km 142.5 – 2600m) +++++
20. Famars – Quérénaing (km 146 – 1200m) ++
19. Quérénaing – Maing (km 149 – 2500m) +++
18. Monchaux-sur-Ecaillon (km 152 – 1600m) +++
17. Haveluy (km 164 – 2500m) ++++
16. Trouée d’Arenberg (km 172 – 2400m) +++++
15. Millonfosse – Bousiginies (km 178.5- 1400m) +++
14. Brillon à Tilloy-lez-Marchiennes (km 183.5 – 1100m) ++
Tilloy – Sars-et-Rosières (km 186 – 2400m) +++
13. Beuvry-la-Forêt – Orchies (km 192.5 – 1400m) +++
12. Orchies (km 197.5 – 1700m) +++
11. Auchy-lez-Orchies – Bersée (km 203.5 – 2600m) +++
10. Mons-en-Pévèle (km 209 – 3000m) +++++
9. Mérignies – Avelin (km 215 – 700m) ++
8. Pont-Thibaut (km 218.5 – 1400m) +++
7. Templeuve l’Epinette (km 224 – 200m) +
Le Moulin de Vertain (km 224.5 – 500m) ++
6. Cysoing – Bourghelles (km 231 – 1300m) ++++
Bourghelles – Wannehain (km 233.5 – 1100m) +++
5. Camphin-en-Pévèle (km 238 – 1800m) ++++
4. Le Carrefour de l’Arbre (km 241 – 2100m) +++++
3. Gruson (km 243 – 1100m) ++
2. Hem (km 250 – 1400m) ++
1. Roubaix (km 258 – 300m) +

Acest articol apare si pe Jurnal de Pariu, probabil cel mai bun blog dedicat pariurilor sportive din România!

Preview: Ronde van Vlaanderen (Turul Flandrei)

800.000 de oameni. Cam atâţia vor fi prezenţi pe marginea şoselei duminică în Turul Flandrei. Sau cel puţin aşa pronostichează organizatorii. Deşi la primă vedere ar părea un număr imens pentru un sport ca ciclismul, trebuie să ţinem cont de locul unde se dispută cursa. Belgia este o ţară cu o tradiţie bogată în ciclism, care ofertă mulţi ciclişti valoroşi şi multe curse interesante. Iar dacă stăm să se gândim că Turul Flandrei se înscrie în seria celor cinci monumente, ajungem să dăm crezare celor spuse de organizatorii competiţiei.

Fanii ciclismului îşi aduc aminte de victoria de anul trecut a lui Fabian Cancellara, atunci când marele favorit al localnicilor dar şi al cursei înaintea luării startului, Tom Boonen, a fost realmente zdrobit de către elveţian. Cancellara, cel care pe atunci evolua pentru Saxo Bank, venea după o victorie în Prijs Vlaanderen Harelbeke. Trebuie ştiut faptul că şi în acest an elveţianul s-a impus în Prijs Vlaanderen Harelbeke. Să fie un semn?

Philippe Gilbert este un alt rutier cu şanse reale de a se impune în Flandra. Anul trecut a terminat pe locul 3, însă acesta s-a impus în Amstel Gold Race şi Giro di Lombardia. Cotat drept mare favorit în Milano – San Remo, belgianul s-a clasat abia pe ultimul loc de pe podium, după ce a atacat puţin prea devreme. Garmin mizează pe trei oameni. Heinrich Haussler, Thor Hushovd şi Tyler Farrar – aceştia sunt oamenii aruncaţi în luptă pentru Turul Flandrei. Sunt nume interesante, însă la cum văd eu lucrurile, niciunul dintre aceşti trei oameni de la Garmin-Cervelo nu are şanse reale să câştige acest monument, decât dacă ceilalţi doi oameni pe care i-am amintit mai sus vor avea probleme serioase, fie tehnice, fie fizice.

Alessandro Ballan de la BMC Racing pare un alt nume demn de luat în seamă. Ciclistului italian pare să-i convină profilul acestei clasice. Acesta a părut în formă în acest start de sezon. A ocupat un onorabil loc patru în Milano – San Remo, plus alte clasări bune în restul curselor la care a luat startul. Alte nume care se pot impune: Filippo Pozzato (Team Katusha), Juan Antonio Flecha (Team Sky), Peter Sagan (Liquigas), Stijn Devolder (Vacansoliel).

Ediţia de anul acesta a Turului Flandrei are un profil care promite o cursă cu totul şi cu totul nebună. Prima căţărare (Tiegemberg) este plasată la kilometrul 68. Primele probleme pentru ciclişti vor apărea odată cu cea de-a şaptea căţărare (Oude Kwaremont – 170km), urmată de Paterberg şi Koppenberg.

Overview: Turul Qatarului

După cum unii dintre voi ştiţi, în perioada 6 – 11 februarie a avut loc a zecea ediţie a Turului Qatarului. Este vorba despre un tur dedicat spriterilor, care însumează 714 kilometri, inclusiv prin zonele de deşert ale Qatarului. Faţă de celelalte tururi dedicate sprinterilor, acesta le pune unele piedici cicliştilor prin vântul care bate destul de tare, astfel că poate da mari bătăi de cap plutonului.

Favoriţii principali ai acestui tur înaintea luării startului erau Tom Boonen (triplu câştigător al acestei competiţii), Mark Cavendish (probabil cel mai valoros sprinter al ultimilor ani; şi eu l-aş fi văzut pe el favoritul Turului, conştient că riscul e mare) şi Heinrich Haussler (un om mai degrabă de clasice, dar care nu e de neglijat la sprinturi; însetat de victorii după un sezon 2010 dezamăgitor). Ideea e că niciunul dintre aceştia trei nu a câştigat Turul Qatarului, deşi doi au ajuns chiar să poarte tricoul auriu.

Primul care şi-a luat adio de la orice şansă pentru câştigarea Turului a fost Mark Cavendish. Acesta a căzut şi chiar s-a accidentat destul de urât în cadrul prologului. Sprinterul celor de la HTC a pierdut astfel timp preţios, iar şansele ca el să revină pe o poziţie fruntaşă în clasamentul general erau minime. Astfel, mâna sa dreaptă în cele mai multe curse, Mark Renshaw, a devenit omul de sprint numărul 1 al celor de la HTC.

În cadrul primei etape, Tom Boonen a intrat în posesia tricoului auriu după ce a câştigat sprintul final. Renshaw l-a urmat în clasamentul general, alături de Cancellara, Flecha, Haussler, Bennati sau Klier. Ziua următoare am avut un nou câştigător de etapă, în persoana lui Heinrich Haussler (care concurează pentru Australia, după ce în anii precedeţi pedala pentru nemţi), dar acelaşi lider la general, Boonen. Haussler avea să urce până pe locul secund în clasamentul pentru tricoul auriu, urmat de Renshaw şi aceiaşi Cancellara, Flecha, Bennati, Klier.

Etapa a treia avea să producă poate cele mai mari surprize până la acel moment. Faţă de ziua precedentă, am avut acelaşi câştigător de etapă, Heinrich Haussler (care a arătat o formă excelentă până acum), dar un nou lider în clasamentul general (desigur, pe Haussler), secondat de Renshaw, Bennati, Flecha, Hunt, Rollin, Hammond. Aşadar, nici urmă de Tom Boonen pe primele poziţii, după ce acesta a întâmpinat probleme de ordin tehnic. În cadrul etapei următoare, Renshaw a ieşit la iveală, sprintând pentru victoria de etapă, dar şi pentru prima poziţie în clasamentul general, acolo unde era urmat de Haussler la doar şase secunde.

Astfel, bătălia din ultima zi avea să se dea între Renshaw şi Haussler. Dacă Haussler ar fi câştigat spritul final, iar Renshaw n-ar fi prins una din primele cinci poziţii, omul lui Garmin avea să reîmbrace tricoul auriu. Din fericire pentru Renshaw, nu s-a mai întâmplat nimic deosebit care să-l împiedice din drumul spre victorie. Etapa a fost câştigată de tânărul Andrea Guardini, un sprinter de 21 de ani al echipei Farense Vini-Neri Sottoli.

Aşadar, acesta este clasamentul general:
1      Mark Renshaw (Aus) HTC-Highroad      15:31:04
2     Heinrich Haussler (Ger) Team Garmin-Cervelo     0:00:08
3     Daniele Bennati (Ita) Leopard Trek     0:00:17
4     Juan Antonio Flecha Giannoni (Spa) Sky Procycling     0:00:26
5     Roger Hammond (GBr) Team Garmin-Cervelo     0:00:38
6     Jeremy Hunt (GBr) Sky Procycling     0:00:39
7     Gabriel Rasch (Nor) Team Garmin-Cervelo     0:00:42
8     Bernhard Eisel (Aut) HTC-Highroad     0:01:05
9     Marcus Burghardt (Ger) BMC Racing Team     0:01:33
10     Gert Steegmans (Bel) Quickstep Cycling Team     0:01:35

Clasamentul pe puncte:

1      Heinrich Haussler (Ger) Team Garmin-Cervelo      52       pts
2     Mark Renshaw (Aus) HTC-Highroad     46
3     Daniele Bennati (Ita) Leopard Trek     41
4     Tom Boonen (Bel) Quickstep Cycling Team     33
5     Lars Boom (Ned) Rabobank Cycling Team     23
6     Denis Galimzyanov (Rus) Katusha Team     21
7     Juan Antonio Flecha Giannoni (Spa) Sky Procycling     19
8     Dominique Rollin (Can) FDJ     18
9     Roger Kluge (Ger) Skil – Shimano     17
10     Theo Bos (Ned) Rabobank Cycling Team     16

Clasamentul tinerilor:

1      Nikolas Maes (Bel) Quickstep Cycling Team      15:33:00
2     Roger Kluge (Ger) Skil – Shimano     0:03:40
3     Denis Galimzyanov (Rus) Katusha Team     0:04:04
4     Simon Clarke (Aus) Pro Team Astana     0:06:14
5     Ian Stannard (GBr) Sky Procycling     0:06:32
6     Yoann Offredo (Fra) FDJ     0:08:30
7     Alexander Kristoff (Nor) BMC Racing Team     0:18:59
8     Frederique Robert (Bel) Quickstep Cycling Team     0:21:15
9     Dennis Van Winden (Ned) Rabobank Cycling Team     0:23:37
10     Tanel Kangert (Est) Pro Team Astana     0:25:31

Clasamentul pe echipe:

1      Team Garmin – Cervelo      46:34:58
2     Team Leopard-Trek     0:00:56
3     Quick Step Cycling Team     0:04:53
4     Sky Procycling     0:06:54
5     HTC – Highroad     0:07:38
6     Rabobank Cycling Team     0:11:19
7     Katusha Team     0:20:23
8     Pro Team Astana     0:28:00
9     Skil-Shimano     0:31:40
10     FDJ     0:34:45

Luna aprilie in ciclism

Fabian Cancellara, omul lunii aprilie in ciclism

Sa incepem cu inceputul lunii aprilie. Pe data de 4 aprilie a avut loc Turul Flandrei, a doua cursa de tip „monument” din 2010, dupa Milano – San Remo (20 martie, cursa castigata de Oscar Freire). Turul Flandrei (Ronde van Vlaanderen) ne-a oferit 15 catarari, iar inaintea startului favoriti pareau Tom Boonen, Fabian Cancellara, Juan Antonio Flecha, Philippe Gilbert, Stijn Devolder sau Bernhard Eisel. Alte nume grele care au alergat in aceasta clasica: Lance Armstrong, Mark Cavendish, Thor Hushovd, Lars Boom, George Hincapie, Daniele Benatti, David Millar, Mikhail Ignatiev. Cu patru catarari inainte de final, marii favoriti ai caselor de pariuri, Boonen si Cancellara au reusit o evadare iar intr-o clipa de neatentie a belgianului, omul lui Saxo Bank s-a desprins, iar dupa cateva pedale sanatoase, s-a desprins, asigurandu-si un avans sanatos fata de Boonen, acesta din urma ocupand locul doi si la prima clasica a anului. Victoria lui Cancellara a fost inevitabila, chiar a avut timp sa arate cameramanilor o figurina purtata de el in timpul cursei, simbolizand un ingeras. Sa nu uitam, cursa a avut loc in prima zi de Pasti, cand multi dintre noi feliam panettone si ciocneam oua rosii.

Tom Boonen, doua esecuri in fata aceluiasi adversar

A urmat apoi Paris – Roubaix, un alt „monument” al ciclismului, la exact o saptamana dupa Turul Flandrei. Nu stiu ce impresie ati avut voi, insa pentru mine finalul a fost tras la indigo, si nu doar datorita faptului ca elvetianul a castigat cursa. Bucuria lui Cancellara a fost aceeasi, a aratat camerelor aceeasi amuleta norocoasa. Si, precum in Flandra, celalalt favorit al cursei era Tom Boonen, insa de data aceasta omul lui Quick Step a fost mult mai ghinionist – a terminat pe locul 5, fiind devansat de Fabian Cancellara, Thor Hushovd (poate cea mai importanta surpriza placuta a zilei), Juan Antonio Flecha si Roger Hammond. Probabil unul dintre motivele pentru care Boonen nu a aratat o forma prea grozava a fost faptul ca el castigase de trei ori aceasta competitie, iar dorinta nu era aceeasi. Paradoxal, forma excelenta a lui Cancellara din acest an vine dupa un sezon nu prea stralucitor in 2009. Aceasta cursa e recunoscuta pentru catararile pe pavate, un adevarat infern pentru rutierii necaliti cu asa ceva.

Omul clasicelor, Philippe Gilbert

Amstel Gold Race (care nu face parte din categoria celor cinci „monumente”) a fost o clasica de la care au lispit cativa rutieri datorita celebrului nor de cenusa a vulcanului islandez Eyjafjallajokull (chiar se punea problema amanarii acestei competitii, insa majoritatea rutierilor s-au descurcat, alegand deplasarea cu autocarul sau masina personala in locul avionului). De la cea de-a patruzecisicincea editie a cursei Amstel Gold cele mai notabile absente au fost: Alejandro Valverde, Luis Leon Sanchez (ambii Caisse d’Epargne), Bradley Wiggins (Garmin Transitions) si Carlos Sastre (Cervelo Test Team). Dupa cum era de asteptat, invingator a iesit belgianul Philippe Gilbert (Omega-Pharma Lotto), in urma a 6 ore, 22 minute si 54 de secunde de pedalat. De ce era de asteptat? Au trecut deja cateva clasice, n-a castigat niciuna; fiind considerat un specialist al clasicelor, trebuia sa sparga gheata si asa a si facut-o. A fost urmat de canadianul Ryder Hesjedal (Garmin – trebuie sa notez o forma tot mai buna a acestuia, ma astept si in viitor la curse reusite pentru acest rutier). Podiumul a fost completat de italianul Gasparotto (Astana).  

Pe data de 25 aprilie am asistat (din fata micilor ecrane, desigur) la cel de al patrulea „monument”, Liege-Bastogne-Liege. Inaintea acestei curse a avut loc Fleche Wallone, o clasica interesanta castigata de australianul Cadel Evans (spre surprinderea multora), intr-o competitie in care au participat multi ciclisti cu nume care au pedalat si in Liege-Bastogne-Liege – Alberto Contador, Carlos Sastre, Alejandro Valverde, fratii Schleck, Philippe Gilbert s.a. Pe final, au iesit in evadare principalii favoriti – Gilbert, Valverde, Gilbert – in spatele altor doi evadati, Alexandre Vinokourov (Astana) respectiv Alexandr Kolobnev (Team Katusha). Cu totii asteptam ca grupul celor trei sa ii ajunga pe cei din fata, insa „surpriza” nu s-a mai produs. A castigat Vinokourov, care a fost ajutat de Contador sa ajunga in fata (chiar cred ca aceasta a fost o tactica a kazacilor), urmat de Kolobnev, care n-a mai rezistat pe final ritmului impus de Vinokourov. Cu 7 km inainte de final Gilbert a incercat sa forteze o ultima evadare, insa n-a mai avut atata energie pentru a-i prinde pe cei din fruntea cursei. Podiumul a fost completat de spaniolul Alejandro Valverde, cel care nu prea merita sa ajunga in fata lui Gilbert si Evans, tinand cont de faptul ca omul lui Caisse d’Epargne n-a stat niciun moment la trena…

In alta ordine de idei, sambata a inceput Turul Italiei (unde pedaleaza Cadel Evans, Bradley Wiggins, David Millar, Andre Greipel, Alessandro Petacchi si multi altii), o competitie extrem de interesanta care merita urmarita etapa de etapa, si care se suprapune cu Turul Californiei (acolo unde ii putem vedea pe Lance Armstrong, George Hincapie, David Zabriskie, Levi Leiphiemer s. a. m. d.).