Preview: Paris-Roubaix 2011

Aşa cum spunea Bernard Hinault, Paris-Roubaix est une connerie. Pentru cei care nu le aveţi cu limba franceză, vă voi traduce în limba engleză (doar nu vă aşteptaţi să vă dau mură-n gură?!): Paris-Roubaix is a bullshit. ŞI ARE PERFECTĂ DREPTATE!

De ce? E simplu. Din totalul de 258km avem nici mai mult nici mai puţin de 52km de pavaj, divizaţi în 27 de secţiuni. Iar dacă mai prinzi şi o vreme ploioasă, ajungi la vorbele fostului mare ciclist francez. Pe ciclişti îi va aştepta un traseu lung şi dificil, iar în cazul în care vom avea o vreme ploioasă, drumurile prăfuite din piatră cubică te pot umple de noroi, aşa cum s-a întâmplat de multe ori în trecut. Finalul va fi la Roubaix, pe velodrom. E puţin probabil ca acolo să avem lupta decisivă, dacă ţinem cont de traseu.

Fabian Cancellara

Principalul favorit al acestei curse Fabian Cancellara, nimeni altul decât ultimul câştigător al cursei Paris-Roubaix. A început acest sezon al clasicelor cu o victorie în E3 Prijs Harelbeke, precum anul trecut, atunci când şi-a mai trecut în cont două Monumente – Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Era de aşteptat să păstreze tradiţia şi anul acesta, însă a trebuit să se mulţumească doar cu locul trei duminica trecută în Flandra. În cazul în care se va impune şi de data aceasta în „Regina Clasicelor”, îl va egala pe Tom Boonen la numărul de victorii – trei.

Tom Boonen (prim-plan), pe velodromul din Roubaix

Din nou, principalul adversar al lui Cancellara va fi Tom Boonen, belgianul pe care l-a învins în Turul Flandrei şi Paris-Roubaix în cel mai drastic mod. Pe asta se bazează cei care îl dau drept favorit pe elveţian, gândindu-se că istoria se poate repeta. Duminica trecută Boonen a părut lipsit de inspiraţie (şi chiar de vlagă pe final), astfel că îşi va dori să spele ruşinea astăzi, printr-o victorie ce l-ar propulsa pe primul loc în ierarhia câştigătorilor de Paris-Roubaix cu patru curse, la egalitate cu Roger De Vlaeminck.

Hushovd şi a sa medalie de campion mondial

Un alt favorit al ediţiei de anul acesta din „Iadul Nordului” este actualul campion mondial Thor Hushovd. Cu toate că anul acesta n-a reuşit niciun succes notabil la noua sa echipă, Garmin-Cervelo, norvegianul rămâne demn de luat în seamă, un foarte bun om de clasice. Anul trecut s-a clasat pe locul doi, după o luptă la sprint pe velodrom cu un alt favorit de anul acesta din Paris-Roubaix, Juan Antonio Flecha. Spaniolul de la Team Sky este, la rându-i, un ciclist bun de clasice. În istoria Paris-Roubaix, s-a clasat de trei ori pe podium (2005, 2007, 2010).

Chavanel, pe o porţiune de pavate

Pe lista contracandidaţilor se află şi francezul Sylvain Chavanel, cel care a lăsat o impresie extrem de plăcută în urmă cu o săptămână, terminând pe locul doi în Turul Flandrei, în faţa favoriţilor Fabian Cancellara şi Tom Boonen. Aşadar, forma bună a francezului de la Quick Step îl recomandă pentru o figură frumoasă şi în Paris-Roubaix.

Alessandro Ballan

Echipa BMC Racing ne propune doi rutieri interesanţi pentru această cursă. În primul rând vorbesc despre Alessandro Ballan, cel care anul acesta n-a reuşit decât o clasare pe locul 4 în Milano-San Remo, însă e de aşteptat să îl vedem extrem de activ, aşa cum a fost şi în Paris-Roubaix, asta deşi are unele probleme legate de dopaj, fiind suspectat de transfuzii sangvine. Al doilea nume propus de BMC este George Hincapie, un alt om cu rezultate bune în clasice de-a lungul timpului.

Mai jos aveţi cele 27 de secţiuni de pavate. Semnele de plus reprezintă nivelul de dificultate al fiecărei secţiuni în parte. Între paranteze găsiţi kilometrul la care se află secţiunea respectivă, respectiv lungimea.

27. Troisvilles (km 98 – 2200m) +++
26. Viesly (km 104.5 – 1800m) +++
25. Quievy (km 107 – 3700m) ++++
24. Saint-Python (km 115.5 – 1500m) ++
23. Vertain (km 119.5 – 2300m) +++
22. Capelle-sur-Ecaillon – Le Buat (km 126.5 – 1700m) +++
21. Aulnoy-lez-Valenciennes – Famars (km 142.5 – 2600m) +++++
20. Famars – Quérénaing (km 146 – 1200m) ++
19. Quérénaing – Maing (km 149 – 2500m) +++
18. Monchaux-sur-Ecaillon (km 152 – 1600m) +++
17. Haveluy (km 164 – 2500m) ++++
16. Trouée d’Arenberg (km 172 – 2400m) +++++
15. Millonfosse – Bousiginies (km 178.5- 1400m) +++
14. Brillon à Tilloy-lez-Marchiennes (km 183.5 – 1100m) ++
Tilloy – Sars-et-Rosières (km 186 – 2400m) +++
13. Beuvry-la-Forêt – Orchies (km 192.5 – 1400m) +++
12. Orchies (km 197.5 – 1700m) +++
11. Auchy-lez-Orchies – Bersée (km 203.5 – 2600m) +++
10. Mons-en-Pévèle (km 209 – 3000m) +++++
9. Mérignies – Avelin (km 215 – 700m) ++
8. Pont-Thibaut (km 218.5 – 1400m) +++
7. Templeuve l’Epinette (km 224 – 200m) +
Le Moulin de Vertain (km 224.5 – 500m) ++
6. Cysoing – Bourghelles (km 231 – 1300m) ++++
Bourghelles – Wannehain (km 233.5 – 1100m) +++
5. Camphin-en-Pévèle (km 238 – 1800m) ++++
4. Le Carrefour de l’Arbre (km 241 – 2100m) +++++
3. Gruson (km 243 – 1100m) ++
2. Hem (km 250 – 1400m) ++
1. Roubaix (km 258 – 300m) +

Acest articol apare si pe Jurnal de Pariu, probabil cel mai bun blog dedicat pariurilor sportive din România!

Preview: Ronde van Vlaanderen (Turul Flandrei)

800.000 de oameni. Cam atâţia vor fi prezenţi pe marginea şoselei duminică în Turul Flandrei. Sau cel puţin aşa pronostichează organizatorii. Deşi la primă vedere ar părea un număr imens pentru un sport ca ciclismul, trebuie să ţinem cont de locul unde se dispută cursa. Belgia este o ţară cu o tradiţie bogată în ciclism, care ofertă mulţi ciclişti valoroşi şi multe curse interesante. Iar dacă stăm să se gândim că Turul Flandrei se înscrie în seria celor cinci monumente, ajungem să dăm crezare celor spuse de organizatorii competiţiei.

Fanii ciclismului îşi aduc aminte de victoria de anul trecut a lui Fabian Cancellara, atunci când marele favorit al localnicilor dar şi al cursei înaintea luării startului, Tom Boonen, a fost realmente zdrobit de către elveţian. Cancellara, cel care pe atunci evolua pentru Saxo Bank, venea după o victorie în Prijs Vlaanderen Harelbeke. Trebuie ştiut faptul că şi în acest an elveţianul s-a impus în Prijs Vlaanderen Harelbeke. Să fie un semn?

Philippe Gilbert este un alt rutier cu şanse reale de a se impune în Flandra. Anul trecut a terminat pe locul 3, însă acesta s-a impus în Amstel Gold Race şi Giro di Lombardia. Cotat drept mare favorit în Milano – San Remo, belgianul s-a clasat abia pe ultimul loc de pe podium, după ce a atacat puţin prea devreme. Garmin mizează pe trei oameni. Heinrich Haussler, Thor Hushovd şi Tyler Farrar – aceştia sunt oamenii aruncaţi în luptă pentru Turul Flandrei. Sunt nume interesante, însă la cum văd eu lucrurile, niciunul dintre aceşti trei oameni de la Garmin-Cervelo nu are şanse reale să câştige acest monument, decât dacă ceilalţi doi oameni pe care i-am amintit mai sus vor avea probleme serioase, fie tehnice, fie fizice.

Alessandro Ballan de la BMC Racing pare un alt nume demn de luat în seamă. Ciclistului italian pare să-i convină profilul acestei clasice. Acesta a părut în formă în acest start de sezon. A ocupat un onorabil loc patru în Milano – San Remo, plus alte clasări bune în restul curselor la care a luat startul. Alte nume care se pot impune: Filippo Pozzato (Team Katusha), Juan Antonio Flecha (Team Sky), Peter Sagan (Liquigas), Stijn Devolder (Vacansoliel).

Ediţia de anul acesta a Turului Flandrei are un profil care promite o cursă cu totul şi cu totul nebună. Prima căţărare (Tiegemberg) este plasată la kilometrul 68. Primele probleme pentru ciclişti vor apărea odată cu cea de-a şaptea căţărare (Oude Kwaremont – 170km), urmată de Paterberg şi Koppenberg.

Overview: Oman, Algarve, Strade Bianche, Murcia

TURUL OMANULUI

Omanul este una din acele ţări aflate în dezvoltare din mai multe puncte de vedere. Un punct de vedere ar putea fi ciclismul. Anul trecut a fost înfiinţat Turul Omanului, câştigat de către elveţianul Fabian Cancellara. Ediţia din 2011 ne-a propus şase etape interesante nu doar pentru numele care au participat (Cancellara, Bennati, Boasson Hagen, Visconti, Flecha sau campionul mondial Hushovd şi mulţi alţii), cât mai ales pentru peisajele frumoase, majoritatea etapelor desfâşurându-se în apropiere de Marea Omanului. Pe scurt, primele trei etape au fost câştigat la sprit, pe rând, de către Theo Bos, Matthew Gos şi iar de către Theo Bos. Totuşi, a doua victorie de etapă în acelaşi tur nu i-a fost suficientă ciclistului olandez deoarece Matthew Gos şi-a păstrat în continuare tricoul roşu (cel de lider în clasamentul general). Etapa a patra i-a aparţinut lui Robert Gesink, cel care a încercat o evadare, care i-a şi reuşit, terminând cu un avans de 47 de secunde ce i-a garantat şi tricoul roşu. A urmat un contra-timp individual câştigat de către acelaşi Robert Gesink. Aceasta a fost o mare surpriză în condiţiile în care omul de la Rababank nu e un specialist în contra-timp. După o pauză de două zile am avut iarăşi un sprint, unul de final, câştigat de Mark Cavendish. Aşadar, cam acesta a fost podiumul final:

1      Robert Gesink (NED)          Rabobank     20h 24′ 36″
2      Edvald Boasson Hagen (NOR)    Team Sky     +1′ 13″
3      Giovanni Visconti (ITA)     Farnese     +1′ 19″

VOLTA AO ALGARVE

O competiţie ceva mai puţin cunoscută care se desfăşoară anual pe teritoriul Portugaliei. Precedentele două ediţii au fost câştigate de către spaniolul Alberto Contador, cel care avea să participe la prima cursă după scandalul în care a fost acuzat de dopaj cu clenbuterol. Ediţia din 2011 a fost una cu „de toate” pentru toţi. În prima etapă am avut nişte porţiuni destul de abrupte, care semăna cu o cursă clasică. Întâmplător sau nu, Philippe Gilbert (un foarte bun om de clasice) avea să câştige prima etapă la 9 secunde şi să poarte tricoul galben, cel pe care l-a purtat şi după etapa a doua, terminată printr-un sprint final masiv câştigat de John Degenkolb de la Topsport. A urmat o etapă extrem de dificilă, cu final în ascensiune, câştigată de Steve Cummings, cel care avea să preia tricoul de lider. Etapa a patra a fost câştigată de Andre Greipel la sprint, fără a se produce modificări la clasamentul general. Organizatorii ne-au pregătit pentru ultima etapă un contra-timp individual de 17.5 km, câştigat de Tony Martin. Această victorie de etapă i-a garantat şi tricoul galben ciclistului german.

1      Tony Martin (GER)     HTC-Highroad     18h 48′ 45″
2      Tejay Van Garderen (USA)           + 32″
3      Lieuwe Westra (NED)     Vacansoleil-DCM + 39″

STRADE BIANCHE

La fel ca şi în cazul Turului Omanului, atunci când vorbim despre Montepaschi Strade Bianche vorbim despre o cursă destul de recent înfiinţată, diferenţa eseniţială dintre cele două competiţii find faptul că Turul Omanului e un tur de şase etape, în vreme ce Strade Bianche e o cursă de o zi. Prima ediţie a avut loc în 2007, atunci când Alexander Kolobnev a reuşit să se impună. Anul următor, odată cu succesul lui Cancellara la sprint în faţa lui Alessandro Ballan, s-a născut o nouă cursă clasică. Strade Bianche ne propune numeroase suprafeţe deluroase, dar şi drumurile noroioase care ne aduc aminte de etapa a şaptea de anul trecut din Turul Italiei. Principalii favoriţi erau Fabian Cancellara, Philippe Gilbert, Alessandro Ballan, George Hincapie, Ryder Hesjedal, Damiano Cunego, Giovanni Visconti sau chiar Mark Cavendish, cel care a câştigat o cursă oarecum asemănătoare în 2009, Milano-San Remo. În cele din urmă s-a impus belgianul Gilbert, aflat la primul lui succes din acest an, după ce ultima sa victorie a fost tot în Italia, la ediţia 2010 a Turului Lombardiei. Aşadar, putem spune că Italia este un loc în care se simte foarte bine Philippe Gilbert.

1      Philippe Gilbert (BEL)     Omega Pharma-Lotto     4h 44′ 26″
2      Alessandro Ballan (ITA)     BMC Racing Team     s.t.
3      Damiano Cunego (ITA)         Lampre-ISD         s.t

TURUL MURCIEI

O competiţie poate ceva mai „mică”, dar deloc neglijabilă! Deşi are doar trei etape, Turul Murciei este un bun antrenament pentru cursele ce urmează, şi de fapt, pentru tot sezonul. În cadrul Turului Murciei am putut urmări în premieră noua echipă Geox, cea care îi are în lot doi câştigători de Mari Tururi (Dennis Mechov şi Carlos Sastre), plus un tânăr de mare perspectivă (Rafael Valls Ferri), dar care totuşi nu a primit wild card pentru Turul Franţei… Tot în Murcia i-am mai văzut pe Alberto Contador, Igor Anton, Ruben Plaza, Christian Vandevelde şi mulţi alţii. Prima etapă, cu final în coborâre, s-a terminat printr-un sprint final masiv, câştigător ieşind omul lui Rababank, Michael Matthews. De notat forma excelentă în care se află Rabobank. Numeroase victorii de etapă, una dintre ele fiind chiar la un contra-timp pe echipe în Tirreno-Adriatico, tur aflat în plină desfăşurare. Etapa a doua a avut un profil mai interesant, cu o căţărare de prima categorie chiar în ultimii kilometri, fiind câştigată de Alberto Contador, cel care s-a instalat în fruntea clasamentului general, acolo unde este urmat de tânărul Jerome Coppel de la Saur-Sojasun. În aceeaşi ordine s-a terminat şi etapa a treia (un contra-timp individual), şi implicit turul. Pe locul trei s-a clasat Menchov.

Transferuri in ciclism

As zice ca in aceasta perioada, in ciclism, avem parte de transferuri mai nebune ca in fotbal!

  • Nu mai e un zvon, e stire de cateva luni: in vara Lance Armstrong anuntase ca isi formeaza o noua echipa, cu bazele in Statele Unite ale Americii dupa un an petrecut la Team Astana, echipa ce avea sa se numeasca Team RadioShack, dupa sponsorul american de produse electrice RadioShack. Alaturi de el a semnat si Johan Bruyneel, cel care va fi team managerul formatiei.
  • Alaturi de Lance, Bruyneel i-a mai captat si pe Levi Leipheimer (SUA), Sergio Paulinho (Portugalia), Tomas Vaitkus (Lituania), Gregory Rast (Elvetia), Haimar Zubeldia (Spania) si Jose Luis Rubeira (Spania). Asadar, Armstrong si Bruyneel si-au ales cam ce e mai bun din Astana. Totodata, la Team RadioShack au mai sosit si Sebastian Rosseler, fostul membru al echipei Quick Step.
  • O alta echipa noua este Team BMC, si ea cu radacini in SUA. Daca in fotbal, echipele mai mici transfera jucatori liberi de contract si alti refuzati, in ciclism regulile sunt unpic altfel, intrucat ciclisti cu nume mare prefera noi experiente. De exemplu, Team BMC i-a tranferat recent pe italianul Alessandro Ballan (ex-Lampre NGC), experimentatul George Hincapie (ex-Team Columbia; dorit de Lance, fostul sau coechipier din trecut, la Team RadioShack) sau germanul Marcus Burghardt (ex-Team Columbia).
  • Dupa Team RadioShack si Team BMC, o alta echipa a renascut! Team Sky apare pe piata transferurilor in ciclism cu cele mai interesante nume din acest sport. Norvegianul Edvald Boasson Hagen (ex-Team Columbia), Thomas Lovkvist (ex-Team Columbia), australianul Simon Gerrans (ex-Cervelo Test Team), neo-zeelandezul Greg Henderson (ex-Team Columbia) sau spaniolul Juan Antonio Flecha (ex-Rabobank). Asadar, cum Team RadioShack a „curatat” Astana, Team BMC si Team Sky au lasat fara ciclisti Team Columbia, ramas destul de descoperita, ramanand doar in Greipel, Renshaw si vedeta Cavendish.
  • O alta mutare de notat ar fi cea a luxemurghezului Kim Kirchen de la Team Columbia la Team Katusha. Are 31 de ani, a evoluat intre 2006 si 2009 pentru Team Columbia, fiind un locotenent bun pentru sprinteri in curse.

 

Pasionatilor de ciclism le recomand cartea „Le Tour ’09”, scrisa de mine inaintea, in timpul si dupa Turul Frantei, editia 2009! Pentru a downloada varianta electronica a cartii dati click AICI. Lectura placuta!