Fabian Cancellara, omul lunii aprilie in ciclism
Sa incepem cu inceputul lunii aprilie. Pe data de 4 aprilie a avut loc Turul Flandrei, a doua cursa de tip „monument” din 2010, dupa Milano – San Remo (20 martie, cursa castigata de Oscar Freire). Turul Flandrei (Ronde van Vlaanderen) ne-a oferit 15 catarari, iar inaintea startului favoriti pareau Tom Boonen, Fabian Cancellara, Juan Antonio Flecha, Philippe Gilbert, Stijn Devolder sau Bernhard Eisel. Alte nume grele care au alergat in aceasta clasica: Lance Armstrong, Mark Cavendish, Thor Hushovd, Lars Boom, George Hincapie, Daniele Benatti, David Millar, Mikhail Ignatiev. Cu patru catarari inainte de final, marii favoriti ai caselor de pariuri, Boonen si Cancellara au reusit o evadare iar intr-o clipa de neatentie a belgianului, omul lui Saxo Bank s-a desprins, iar dupa cateva pedale sanatoase, s-a desprins, asigurandu-si un avans sanatos fata de Boonen, acesta din urma ocupand locul doi si la prima clasica a anului. Victoria lui Cancellara a fost inevitabila, chiar a avut timp sa arate cameramanilor o figurina purtata de el in timpul cursei, simbolizand un ingeras. Sa nu uitam, cursa a avut loc in prima zi de Pasti, cand multi dintre noi feliam panettone si ciocneam oua rosii.
Tom Boonen, doua esecuri in fata aceluiasi adversar
A urmat apoi Paris – Roubaix, un alt „monument” al ciclismului, la exact o saptamana dupa Turul Flandrei. Nu stiu ce impresie ati avut voi, insa pentru mine finalul a fost tras la indigo, si nu doar datorita faptului ca elvetianul a castigat cursa. Bucuria lui Cancellara a fost aceeasi, a aratat camerelor aceeasi amuleta norocoasa. Si, precum in Flandra, celalalt favorit al cursei era Tom Boonen, insa de data aceasta omul lui Quick Step a fost mult mai ghinionist – a terminat pe locul 5, fiind devansat de Fabian Cancellara, Thor Hushovd (poate cea mai importanta surpriza placuta a zilei), Juan Antonio Flecha si Roger Hammond. Probabil unul dintre motivele pentru care Boonen nu a aratat o forma prea grozava a fost faptul ca el castigase de trei ori aceasta competitie, iar dorinta nu era aceeasi. Paradoxal, forma excelenta a lui Cancellara din acest an vine dupa un sezon nu prea stralucitor in 2009. Aceasta cursa e recunoscuta pentru catararile pe pavate, un adevarat infern pentru rutierii necaliti cu asa ceva.
Omul clasicelor, Philippe Gilbert
Amstel Gold Race (care nu face parte din categoria celor cinci „monumente”) a fost o clasica de la care au lispit cativa rutieri datorita celebrului nor de cenusa a vulcanului islandez Eyjafjallajokull (chiar se punea problema amanarii acestei competitii, insa majoritatea rutierilor s-au descurcat, alegand deplasarea cu autocarul sau masina personala in locul avionului). De la cea de-a patruzecisicincea editie a cursei Amstel Gold cele mai notabile absente au fost: Alejandro Valverde, Luis Leon Sanchez (ambii Caisse d’Epargne), Bradley Wiggins (Garmin Transitions) si Carlos Sastre (Cervelo Test Team). Dupa cum era de asteptat, invingator a iesit belgianul Philippe Gilbert (Omega-Pharma Lotto), in urma a 6 ore, 22 minute si 54 de secunde de pedalat. De ce era de asteptat? Au trecut deja cateva clasice, n-a castigat niciuna; fiind considerat un specialist al clasicelor, trebuia sa sparga gheata si asa a si facut-o. A fost urmat de canadianul Ryder Hesjedal (Garmin – trebuie sa notez o forma tot mai buna a acestuia, ma astept si in viitor la curse reusite pentru acest rutier). Podiumul a fost completat de italianul Gasparotto (Astana).
Pe data de 25 aprilie am asistat (din fata micilor ecrane, desigur) la cel de al patrulea „monument”, Liege-Bastogne-Liege. Inaintea acestei curse a avut loc Fleche Wallone, o clasica interesanta castigata de australianul Cadel Evans (spre surprinderea multora), intr-o competitie in care au participat multi ciclisti cu nume care au pedalat si in Liege-Bastogne-Liege – Alberto Contador, Carlos Sastre, Alejandro Valverde, fratii Schleck, Philippe Gilbert s.a. Pe final, au iesit in evadare principalii favoriti – Gilbert, Valverde, Gilbert – in spatele altor doi evadati, Alexandre Vinokourov (Astana) respectiv Alexandr Kolobnev (Team Katusha). Cu totii asteptam ca grupul celor trei sa ii ajunga pe cei din fata, insa „surpriza” nu s-a mai produs. A castigat Vinokourov, care a fost ajutat de Contador sa ajunga in fata (chiar cred ca aceasta a fost o tactica a kazacilor), urmat de Kolobnev, care n-a mai rezistat pe final ritmului impus de Vinokourov. Cu 7 km inainte de final Gilbert a incercat sa forteze o ultima evadare, insa n-a mai avut atata energie pentru a-i prinde pe cei din fruntea cursei. Podiumul a fost completat de spaniolul Alejandro Valverde, cel care nu prea merita sa ajunga in fata lui Gilbert si Evans, tinand cont de faptul ca omul lui Caisse d’Epargne n-a stat niciun moment la trena…
In alta ordine de idei, sambata a inceput Turul Italiei (unde pedaleaza Cadel Evans, Bradley Wiggins, David Millar, Andre Greipel, Alessandro Petacchi si multi altii), o competitie extrem de interesanta care merita urmarita etapa de etapa, si care se suprapune cu Turul Californiei (acolo unde ii putem vedea pe Lance Armstrong, George Hincapie, David Zabriskie, Levi Leiphiemer s. a. m. d.).
Pedigree's Blog 