Overview: România – Luxemburg

Încep articolul prin a afirma pe propria răspundere că suporterii nemţeni (şi în general, moldovenii) sunt cei mai idioţi oameni din spaţiul carpato-danubiano-pontic (notă redacţională pentru Torje: m-am referit la ţara noastră, România). Undeva pe la finalul primei reprize i-am văzut pe spectatorii din tribună făcând „valuri”. Pentru cei care nu s-au uitat la meci, scorul era 1-1, împotriva selecţionatei Marelui Ducat al Luxemburgului. Fie că era ironie, fie că nu era, V-AŢI FĂCUT DE RÂS! Tocmai eram pe cale să apelez „moldoveni idioţi”, dar mi-am dat seama că era un veritabil pleonasm.

Înainte de a trece la overview-ul propriu-zis, menţionez că am pozat în şovin şi am pariat X2 (adică nu trebuia să câştige România). Asta că tot m-am făcut Răzvan Lucescu nepatriot… 😦

Nu ştiu cât de sarcastic era Mucescu junior când vorbea despre luxemburghezi ca despre nişte jucători care se apără nu ştiu cât de bine şi au o forţă ofensivă nu ştiu cât de mare. Băi tată, desculţii ăştia care au job-uri (da mă, află că lumea mai şi lucrează, nu beleşte pula-ntruna ca patriotu’ de tine) AU AVUT PRIMA OCAZIE ADEVĂRATĂ MECIULUI. Da, asistentul social şi barmanul ăla de la mijlocul terenului au conlucrat pentru deschiderea scorului! Ba chiar au avut şi o altă imensă ocazie la nici un minut după. Ai auzit, Răzvane, când aproape întreg stadionul scanda „Demisia”? Noroc că a venit Mutu cu golul suficient de rapid, că altfel răguşeau naibii toţi spectatorii. Cam asta a fost istoria meciului. Golurile următoare au fost de duzină.

Concluzie: Lucrurile se îmbunătăţesc din ce în ce mai mult pentru Răzvan. Speranţele lui cresc. Dacă după meciul contra Bosniei, Răzvan considera că şansele noastre de calificare sunt „foarte mari”, în cazul în care zvonurile privind dezafilierea bosniacilor sunt veridice, şansele noastre sunt imense! La modul cel mai serios vorbind, părerea mea este că şansele noastre de calificare pentru Cupa Mondială din 2014 sunt de pe acum infime. Fără să ştim adversarii. Ajunge că ne ştim jucătorii şi faptul că Răzvan se bucură de sprijinul Federaţiei…….

ROMÂNIA (Răzvan Lucescu): Tătăruşanu 5 – Săpunaru 4, Tamaş 5 (’65, Goian 6), Gardoş 5, Raţ 5 – Mureşan 6, Ropotan 3 – Stancu 3 (’45, Torje), Mutu 8 (’84, Alexe), Zicu 6 – Marica 5.

LUXEMBURG (contează numele selecţionerului?): Joubert 5 – Mutsch 6, Hoffmann 6, Blaise 6, Schnell (’90, Martino) 7 – Leweck 6, Bettner 5 (’81 Laterza), Payal 6 – Joachim 7, Peters 6, Gerson 8 (’59, da Motta 5).

Aaa da. Era să nu notez declaraţia lui Mutu de la finalul partidei cu Luxemburg (citez din minte): „La Zenica am jucat fără sistem de joc. De-abia dacă am atins mingea”. Nu te-ai prins că atâta ştii, să marchezi contra luxemburghezilor?!

Reclame
Published in: on martie 30, 2011 at 12:02 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Românii au tupeu. Preview: România – Luxemburg

În viaţă e bine să ai tupeu. E bine să te naşti cu „cojones”, să te impui. DAR NUMAI ATUNCI CÂND E CAZUL. Luni, domnul Gabriel Torje a fost nesimţit. În primul rând pentru că s-a adresat la persoana a doua pe durata întregii conferinţe unor persoane mai în vârstă şi mai INSTRUITE decât domnul al cărui nume a fost mai sus amintit. În al doilea rând, pentru că s-a adresat nepoliticos unei amărâte de jurnaliste, care şi-a permis grosolănia de a întreba dacă suntem în stare să-i batem pe luxemburghezi.

De multă vreme am studiat încercările de oratorie ale lui Torje pe la conferinţele de presă. Pe baza celor următire, mi-am permis să notez următoarele observaţii:

  • nouă din zece fraze ce ies din gura mijlocaşului dinamovist conţin expresia „Problemele de acest gen mă depăşesc”;
  • în nouă din zece fraze, exprimarea este una cel puţin precară. Nemaibăgând de seamă faptul că pronunţă „este” aşa cum se scrie (oamenii care au mai fost pe la orele de română prin gimnaziu ar şti că la pronunţie se adaugă şi un „i” înaintea cuvântului);
  • în zece din zece fraze, se chinuie să scoată pe gură cuvintele potrivite. Mai pe româneşte, se cacă pe el.

Sumarizând (e un altfel de a spune „pe scurt”, „deci”, „în concluzie”, Găbiţă), domnul Torje ăsta e un nesimţit. Habar nu are pe ce lume trăieşte, se crede mare şi tare când îi ies nişte driblinguri amărâte cu Buleică şi Trtovac deşi Lulic l-a (atenţie Gabi!, se scrie cu liniuţă) făcut praf şi pulbere sâmbătă. Ar fi altceva dacă am vorbi despre un jucător care ar avea măcar un titlu de campion în palmares, dacă am vorbi despre un om cu mai mult de cinci selecţii la naţională. Găbiţă ăsta a ţinut să compleze „Putem bate Luxemburgul, aşa cum putem bate orice echipă”. Pe cine bateţi voi, mă, de doi ani? Vă zic eu. Pe nimeni. Ultima victoria a voastră într-un meci oficial datează de la meciul cu Insulele Feroe. Dar eu vă cred pe cuvânt. Puteţi să bateţi orice echipă. Fizic. La fotbal, nu m-aş baza pe voi nici contra Luxemburgului. Cât despre lipsa de respect cu care ai tratat toţi acei băieţi şi toate acele fete cu nişte facultăţi la activ, vezi că nu vorbeşti cu Ioana Popescu. Realizezi?

Şi selecţionerul e nesimţit. A spus că noi, românii, nu sutem patrioţi. DECI NOI SUNTEM DE VINĂ. El e cel mai bun selecţioner. Dar nu poate să câştige un meci oficial de ani de zile pentru că nu suntem noi (eu şi tu, dragă cititorule) patrioţu. De asemeni (ştiu, Gabi, ai crede că forma corectă este „de asemenea”, dar se acceptă şi forma asta; şi da, se scrie cu spaţiu), Răzvan e sensibil. A interzis accesul oamenilor la antrenamentele oficiale. Dar declaraţia lui Lucescu cel mic (şi nu o spun pentru că e fiul lui nea Mircea sau pentru că ar fi scund) care m-a surprins prin tupeul de care a dat dovadă selecţionerul, a fost „Şansele de calificare sunt intacte”. Să mori tu!? Băi Răzvane, ai ajuns tu, un mucos în această breaslă a tehnicienilor, să îmi jigneşti cunoştinţele în matematică? Hai să-ţi zic ceva. Şansele noastre tind spre zero. Exact cum era treaba cu limitele, prin clasa a XI-a. Nu mă bazez că mai ştii tu ce ai învăţat la liceu, dar îţi garantez că e aşa. Ţi-o spune un băiat care le cam are cu matematica…

Legat de meciul cu Luxemburg, nu pot să spun decât că mi-e frică. De câştigat, nu ar trebui să câştigăm. Cel puţin nu în condiţii normale. Pronostic: X2. Şi, din păcate, NU EXAGEREZ ABSOLUT DELOC!!!!!

Aşa va arăta Găbiţă la 35 ani

Aşa va arăta Găbiţă la 35 ani

 

Published in: on martie 29, 2011 at 12:03 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Răzvan Lucescu: GAME OVER! Overview: Bosnia 2-1 România

Optimism excesiv. Aceasta a fost deviza cu care ne-am dus la Zenica. Ne bazam pe revenirea lui Mutu, pe forma bună a lui Zicu, pe foamea de performanţă a „tricolorilor”. Primul a fost extrem de şters, al doilea a fost băgat abia cu cinci minute înainte de final, iar foamea (de performanţă) ne roade şi ne va mai roade mult şi bine.

În cele din urmă Chivu n-a mai luat loc nici măcar pe banca de rezerve. Săpunaru a fost înlocuit in extremis de Cornel Râpă, tot din motive medicale. Eu unul mi-am notat primele două nume, plus cel al lui Ştefan Radu, care din start n-a vrut să fie forţat. Vreau să verific în week-endul viitor cât de „accidentaţi” vor fi ei la echipele de club. Deja îl văd pe Chivu mâncând pământul pentru Inter, iar pe Săpunaru uitând de temperatura 37.4. MĂ ÎNDOIESC că toţi aceşti trei jucători s-au lovit ÎN ACELAŞI TIMP, fix înainte de meciurile României…

CUM A DECURS JOCUL: Aşadar, cu optimism în suflet dar fără Chivu pe teren, începem meciul. Pierdem mingea din primele secunde, iar când cronomentrul indica secunda 30 am notat primul şut al Bosniei, autor Dzeko. După alte două şuturi expediate în blocaj, răspundem prin Marica, cel care scapă spre poartă dar e blocat în ultimul moment. Aşadar, avem joc pe contre. Cel puţin până atunci, deoarece au urmat minute bune de dominare a gazdelor. Rând pe rând, Dzeko şi Misimovic au irosit şanse bune de a deschide scorul. În minutul 29, după ce am reuşit să mai liniştim jocul, o centrare expediată de Raţ a lovit un adversat, iar mingea ajunsă la Marica a fost preluată cu mare stil şi reluată din vole sub bara transversală a porţii lui Hasagic. Până la final putem consmena doar un şut al lui Pjanic, scos de Pantilimon.

Repriza a doua a debutat cum nu se putea mai prost pentru noi, cu Dzeko et comp în careul nostru. În minutul 50, mingea îl loveşte în mână pe Goian, cel care a evoluat atât de bine până în acel moment (dar şi până la finele meciului) în urma unui carambol. Putem spune că au existat circumstanţe de penalty, însă arbitrii au ţinut cu noi. Parcă terenul era înclinat spre poarta lui Pantilimon. Ne apărăm, dar totuşi rezistăm. Norocul n-a mai ţinut cu noi în minutul 63, atunci când Ibisevic a fructificat o eroare de marcaj la un corner şi a egalat. Din acel moment era clar că Răzvan trebuia să mute ceva pentru a rămâne măcar cu un punct de pe urma acestui meci. Răzvan a făcut unele modificări, însă nu le-a „ginit”. Cociş intră în locul unui Torje obosit, Ropotan intră în locul unui Florescu lamentabil. Până la final nu am putut consemna nicio schimbare pe teren la nivel de joc. Doar pe tabelă. Bosnia a trecut în avantaj graţie reuşitei lui Dzeko, cel care a împins practic mingea în poartă. Intră şi Zicu, de parcă ar mai conta. Posesie: 64%-36%. Fluier final. Calificarea e pierdută.

BOSNIA: Hagasic 7 – Mujzda 8, Spahic 7, Mravac 7, Lulic 8 – Pjanic 7, Rahimic 7, Medujanin 7 (’71,Maletic 7), Misimovic 8 (’81, Ibricic) – Dzeko 9, Ibisevic 8 (’76, Muslimovic).

ROMÂNIA (Răzvan Lucescu): Pantilimon 6 – Râpă 6, Tamaş 7, Goian 8, Raţ 6 – Torje 5 (’71, Cociş), Florescu 3 (’76, Ropotan), Alexa 4, Deac 5 (’85, Zicu) – Mutu 6, Marica 7.

CONCLUZIE: Pe parcursul meciului Bosnia 2-1 România mi-am dat seama ce selecţioner slab e Răzvan. Ca antrenor de echipe de club, jos pălăria. Dar ca selecţioner, nici nu mai vreau să aud de el. Sau cel puţin nu la România, Italia sau Argentina.

De doi ani, de când a fost instalat în funcţia de selecţioner, Răzvan a tot construit şi recontstruit echipa naţională până a dărâmat-o de tot. De doi ani ni-l bagă pe gât pe Florescu. Ia mai scuteşte-ne! Ai ajuns pe un drum blocat. Spuneai că vei demisiona în momentul în care şansele de calificare la Euro 2012 vor fi zero. Ei bine? Nu vezi că pe ecran scrie „Game Over”?

La modul în care văd eu lucrurile, mai avem o singură soluţie. Cosmin Olăroiu. Antrenor valoros, care a demonstrat, nu s-ar plânge ca Răzvan de lipsa de valoare a fotbaliştilor, şi întâmplător e liber de contract. E mai mult decât antrenorul potrivit.

Published in: on martie 27, 2011 at 12:00 am  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Ultima speranţă a generaţiei Mutu & Chivu. Preview: Bosnia – România.

Remember: Euro 2000. Ultimul turneu final din carierele lui Gică Hagi, Gică Popescu, Dorinel Munteanu, Dan Petrescu şi multe alte nume importante din istoria recentă a „naţionalei” României. Erau îmbătrâniţi. Deşi au avut evoluţii foarte bune contra Germaniei, Angliei şi chiar Italiei, „tricolorii” ne-au arătat că au trecut şase ani de la Mondialul American şi implicit peste ei. Iar prin faptul că i-am văzut pentru prima dată la un turneu final de seniori pe mulţi tineri „tricolori”, dornici de afirmare, putem vorbi despre un schimb de generaţii.

De fapt, dacă stăm să gândim mai profund, În Belgia şi Olanda a avut loc mai mult decât un schimb de generaţii. A avut loc un schimb de mentalitate. Datorită retragerilor în masă ale lui Hagi, Petrescu, Lupescu sau Belodedici – piese de bază în angrenajul „Generaţiei de Aur” – toată presiunea suporterilor echipei naţionalei, care nu-s deloc puţini, avea să apese pe umerii „debutanţilor” Mutu, Chivu, Lobonţ, Contra şi ceva mai târziu, Mirel Rădoi. Practic, dacă pornim de la premisa că Hagi şi Mutu au fost liderii propriilor generaţii, putem cataloga Euro 200 drept „Ultimul turneu final cu Hagi, primul turneu final cu Mutu”.

Revenim în prezent. Final de martie, 2011. Au trecut unsprezece ani. S-au schimbat patru selecţioneri. Zeci de jucători au fost convocaţi. Unii au profitat de acest prilej şi au rezistat. Alţii, hai să zicem mai ghinionişti, au rămas doar la statutul de „convocaţi”. Contra s-a retras, Rădoi s-a retras până ce pleacă Ionuţ Lupescu din staff-ul administrativ, Lobonţ prinde rar postul de titular la AS Roma, neacceptând deviza „Decât codaş la oraş, mai bine-n satul tău fruntaş”. Mutu şi Chivu au rămas. Ambii joacă la nivel înalt. Chiar dacă unul este campion al Olandei şi Italiei şi câştigător al UEFA Champions League, pe când celălalt este lider doar în patul Ioanei Popescu.

Sâmbătă jucăm ultima carte. Oricum şansele sunt infime, dar cică e bine să credem în orice firmitură. Nu spun că e ridicol să fii optimist. Ridicol e să fii optimist când nu e cazul. Nu poţi să mai speri la o victorie la Zenica contra Bosniei când tu nu eşti capabil să baţi Albania la tine acasă. Corolar, nu e prea ok nici să fii pesimist. Pesimisul îţi garantează, de cele mai multe ori, eşecul. Ideal e să fii realist. Să fii cu picioarele pe pământ. Fii optimist când trebuie să fii optimist. Iar când trebuie să fii pesimist, fii realist, raţional. În momentul de faţă suntem mai optimişti decât permite legea, ceea ce nu e bine deloc.

Nu pricep motivul pentru care noi, românii, nu acceptăm faptul că formaţia Bosniei e cu mult peste cea a noastră. Este trist, ştiu, şi mie mi se par prea „umflaţi” Dzeko et comp, dar tot rămân valoric peste noi. Nu-i putem compara pe Deac cu Pjanic, pe Florescu cu Ibisevic, nici pe Mutu cu decarul lui Manchester City, Edin Dzeko. Momentan suntem mai slabi decât ei, iar dacă vom susţine cu aceeaşi vehemenţă contrariul, uitând de partidele dezastruoase de anul trecut (fie că ne raportăm la meciurile oficiale sau la cele amicale, România a arătat mereu acelaşi lucru – NIMIC), vom căuta scuze pentru o nouă umilinţă, la un an şi jumătate de când o altă naţie ex-iugoslavă, sârbii, au lăsat o mare pată de sânge în istoria naţionalei României.

Overview: Cyprus Cup

Turneul desfăşurat undeva prin Insula Afroditei a fost un test bun pentru naţioanla României, test pe care Răzvan et comp l-au trecut cu brio. Ideea e că l-ar fi trecut cu brio chiar şi dacă ne băteau ucrainienii şi ciprioţii la scor de forfait, însă asta contează mai puţin.

Nu cred că spun un mare secret în momentul în care rostesc propoziţia „Naţionala lui Răzvan nu a arătat grozav”. Acum vin argumentele alea „A fost un turneu amical”, „Au lipsit mulţi fotbalişti care, în mod normal, fac parte din lotul naţionalei”, „Ne-au furat arbitrii” şamd. Ok, dar nu vi se pare că auzim într-una aceste scuze de când a venit Răzvan la cârma naţionalei? Nu vi se pare că ne lamentăm de atâta amar de timp?

În primul meci, cel contra Ucrainei, Lucescu junior a aliniat un prim 11 mai mult decât inedit. Mihai Roman şi Sabrin Sburlea au fost „surprizele” pentru acest meci (cel puţin la nivelul titularilor). Desigur, niciunul dintre aceştia doi n-a rupt gura târgului într-un fel sau altul, însă e bine că li se acordă încredere. Totodată, cuplul de fundaşi centrali al naţionalei „mici” a fost promovat la prima reprezentativă (Gardoş – Papp). Eu unul cred că ambii s-au descurcat binişor, deşi e clar că în meciurile oficiale nu ei vor fi titulari în centrul defensivei, acolo unde avem destule alte soluţii (Chivu, Tamaş, Radu). Chiar şi Liviu Ganea a fost introdus ceva mai târziu, un lucru foarte bun. De notat că dinamovistul a şi marcat de la punctul cu var. În rest, un meci în media celorlalte. Nu ne-a spus mai nimic acest meci. Pe de o parte ne putem mândri că am revenit de la 0-2 pentru ucrainieni (şi chiar din faze fixe – capitol la care echipele româneşti nu excelează). Pe de altă parte, am constatat din nou că suntem papă-lapte în momentele cheie ale unei partide, ratând primele două lovituri de la 11 metri.

Meciul cu naţionala Ciprului a arătat mai bine din punctul nostru de vedere, deşi am întâlnit un adversar submediocru. Nemaivorbind că superexecuţia lui Torje cu care „tricolorii” au deschis scorul a venit în urma unei grave erori defensive a ciprioţilor. Acest test nu ar trebui să fie o referinţă în vederea meciului cu Bosnia. Dar chiar şi aşa, ne face bine la moral. Păcat că Stancu nu a arătat mai nimic, se vede că mintea lui pe noul „Turk Telekom” din Istanbul, acolo unde joacă meciurile de acasă Galatasaray. Nici Marica n-a părut mai vioi, poate că ar trebui să-l scuzăm datorită certurilor cu Bruno Labadia, antrenorul lui VfB Stuttgart. Tătăruşanu a făcut un adevărat cadou pe final de meci, cu ajutorul lui Dragoş Grigore. Totodată, mi se pare o idee bună faptul că Râpă a transformat penaltyul decisiv. Prea multe însemnări nu mai am de făcut, nu aveai alte chestii de dedus dintr-un asemenea meci.

În altă ordine de idei, singurul român care s-a ales cu ceva mai mult decât o selecţie de pe urma acestui mare turneu e Dan Alexa, cel care s-a ales şi cu două goluri marcate (ba chiar în acelaşi meci).

Published in: on februarie 10, 2011 at 12:00 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Analiza echipelor de pe locurile 6-1

6. Dinamo Bucuresti. „Cainii” au fost la doar un pas de a rata participarea in cupele europene, asta datorita lui Marian Iancu si al memoriului acestuia prin care au castigat cele trei puncte la masa verde, puncte fara de care Rapidul ar fi ocupat locul 6 in clasament, facand „rocada” cu Dinamo, practic. Daca in urma cu un an dinamovistii au avut de suferit in urma unei decii a TAS, iata ca de data aceasta dinamovistii si-au rezervat locul de Europa League. Sezonul a fost inceput cu neexperimentatul italian Dario Bonetti pe banca tehnica. Va amintiti desigur, decizia conducerii dinamoviste a fost indelung contestata  . Un alt episod important al primei jumatati a campionatului a fost dubla mansa din play-off-ul Europa League, atunci cand „ros-albii” i-au infruntat pe cehii de la Slovan Liberec. Partida tur, disputata pe stadionul „Stefan cel Mare”, a fost una de pomina si de uitat pentru toata lumea. In minutul 87 Slovan conducea cu 0-2, moment in care fanii au intrat pe teren. Meciul s-a incheiat printr-o victorie la masa verde pentru Liberec, astfel ca dinamovistii au mers in Cehia cu sanse de calificare precum cele ale porcului de Craciun. Golul lui Andrei Cristea din minutul 2 a facut toti banii, facandu-i pe „caini” sa spere totusi la o calificare aproape imposibila. Pana la final, dubla lui Marius Niculae a dus meciul in prelungiri, niciuna dintre echipa n-a mai punctat, astfel ca partida a ajuns la loviturile de departajare, acolo unde romanii au castigat. Pentru dinamovisti, ingerul pazitor a fost portarul Matache, iar demonul a fost Zicu, cel care a ratat al doilea penalty. Tot sezonul a fost unul de cosmar pentru Zicu, cel ale carui evolutii au fost penibile, iar fanii l-au taxat mereu pentru lipsa de daruire. Un alt fotbalist contestat a fost Adrian Cristea, cel care in plin retur ii ceruse o vacanta lui Talnar. Pe final de campionat, gandul i-a fost mai mult la Bianca Dragusanu decat la fotbal, insa curios e faptul ca la Dinamo nu s-a facut pic de curatenie in lot (doar plecarea lui Bratu ar fi de notat), asta desi Borcea anunta ca mai multe de jumatate de echipa va parasi „Stefan cel Mare”. Un alt jucator de duzina care a fost in centrul atentiei prin iesirile sale nocturne a fost Ousmane N’Doye, cel care a intrat si intr-un conflict cu Florin Bratu si cel din cauza caruia cinci fotbalisti au parasit cantonamentul echipei. Cel mai important fotbalist al „cainilor” mi s-a parut Andrei Cristea (foto), golgeterul Romaniei in sezonul recent incheiat. PS: Haideti sa il urmarim in continuare pe Alexe!

5. FC Timisoara. Banatenii mi-au lasat impresia unei echipe cu un plan serios dar care nu a stiut sa isi aleaga oamenii potriviti pentru obiectivul lor (castigarea titlului). Asta in ciuda faptului ca Ioan Ovidiu Sabau a fost adus cu mare fast in Banat (se stie ca refuzase o oferta din „Stefan cel Mare” chiar inainte sa discute cu Marian Iancu), incepandu-si angajamentul cu formatia „viola” prin calificarea in turul patru preliminar al UEFA Champions League, asta dupa ce a eliminat castigatoarea Cupei UEFA, Sahtior Donetsk, nimeni alta decat echipa lui Mircea Lucescu! Banatenii pareau a fi printre principalii contracandidati la castigarea campionatului, avand un lot aproape complet pentru a rezista pe mai multe planuri (campionat, cupa si Europa), insa, din nefericire pentru ei, nu au reusit nimic deosebit pe nicin plan. Dupa ce terminasera turul campionatului pe locul 4, la doar trei puncte in spatele trio-ului din fruntea clasamentului cu acelasi numar de puncte, timisorenii si-au adus intariri – Iancu i-a repatriat pe Cosmin Contra, Laszlo Sepsi, l-a cumparat pe vice-capitanul nationalei Slovaciei, Jan Kozak + Hristu Chiacu, Christian Mejia, Pablo Velasquez (care au cam dezamagit). Desi a anuntat cu doar cateva etape ca-si prezinta demisia (din pricina suporterilor, in primul rand), „Motul” a fost convins de Marian Iancu sa nu paraseasca proiectul inceput in vara. Sabau a respectat dorinta patronului timisorean, insa dupa finele campionatului, a „rupt-o” cu Poli. Desigur, formatia de pe malurie Begai nu a stat cu mainile in san, gasind un inlocuitor – sarbul Vladimir Petrovic. Dupa parerea mea, Dorin Goga a fost surpriza placuta a acestui sezon, punctand de 12 ori in 30 de partide in tricoul alb-violet.

4. Steaua Bucuresti. In primul rand, eu sunt de parere ca antrenorul Mihai Stoichita a stors maximul din ce putea obtine in „Ghencea”, mai ales dupa un retur in care Steaua parea pur si simplu fara aparare. Plecarile in masa ale lui Goian, Ghionea, Rada au lasat echipa fara fundasi centrali de valoare, tehnicianul stelist bazandu-se pe jucatori talentati, dar nu suficient de valorosi pentru pretentiile Stelei. Jelev, Baciu, Tudose si Parpas au incercat sa faca uitate plecarile celor trei stopperi ai Stelei, insa echipa a gafait meci de meci cu acestia pe teren. Pe langa apararea plina de gauri, o alta problema a formatiei din Ghencea a fost relatia publicului cu patronul Gigi Becali. Pe parcursul intregului sezon, fanii Stelei au scandat lozinci impotriva lui Becali, insa nici acesta nu le-a ramas dator, inchizand una din peluzele cu „probleme”. Sezonul a inceput bine pentru Steaua, avand un parcurs excelent in preliminariile Europa League, bifand 6 victorii din tot atatea posibile (cea mai importanta victorie a fost cea impotriva ungurilor de la Ujpest, va amintiti bine de acel banner rasist, urat, penibil dar pe care bozgorii il meritau din plin). Un alt episod celebru a fost cel de la inceputul returului, atunci cand „ros-albastrii” au infruntat Ceahlaul Piatra-Neamt condus de Gigi Multescu, partida pe parcursul careia fanii stelisti au aruncat cu bulgari de zapada pe teren. De la acel meci, toate au luat-o in vale pentru Steaua. Esecurile din retur cu Ceahlaul si Alba-Iulia au contat enorm in economia titlului chiar, daca baietii lui Stoichita invingeau (totusi, vorbim de ultimele doua locuri din clasamentul Ligii I), Steaua ar fi iesit campioana. Cel mai important om al Stelei mi s-a parut a fi Pantelis Kapetanos (foto), grecul fiind la o reusita de a fi golgeterul campionatului (ceea ce ar fi fost o premiera in Romania). Alti jucatori care au impresioat atata cat au jucat: Janos Szekely, Mihai Onicas (in tur) si chiar Bogdan Stancu spre final. Dezamagiri: ambii portari (Tatarusanu si Zapata), intreaga aparare, Banel si mai ales Cristi Tanase. Este stiut faptul ca Piturca este noul antrenor (sau manager, ce Dumnezeu o fi) al Stelei, fiind ajutat de Neagoe si Boldici (Florin Marin intarzie sa apara). Sunt curios ce rezultate va aduce instalarea lui Piti pe banca ros-albastrilor. Nu doar ca duce un mare plus de valoare (din punctul meu de vedere e unul din marii antrenori romani care activeaza), dar si relatia cu suporterii va fi reparata.

3. SC Vaslui. Clasarea moldavilor pe o pozitie atat de fruntasa este, dupa mine, supriza placuta a acestei editii de campionat. Desi sezonul fusese inceput cu tanarul Cristi Dulca pe banca tehnica, Adrian Porumboiu n-a putut rezista prea mult vazand echipa sa cum pierde puncte la inceputul campionatului (infrangeri cu Pandurii si Timisoara, egal cu Brasov si alte victorii la limita), asa ca a mutat in acest sens, numindu-l in functie pe Marius Lacatus, aflat liber de contract in urma despartirii de Steaua Bucuresti. „Fiara” a schimbat cu mult in sens pozitiv lucrurile la Vaslui, astfel ca de la venirea sa echipa a avut un lant de victorii impresionant, pana in momentul in care Lacatus s-a vazut nevoit sa revina in „Ghencea”, de aceasta data in calitate de adversar. Cu totii stim ce a reprezentat acesta pentru Steaua, asa ca nu i-a fost greu sa pregateasca acest meci, cu atat mai mult cu cat, privind la ultimele meciuri, era parca obligat sa castige. Vasluiul a deschis scorul in acea partida prin Gerlem, insa stelistii au revenit prin golul egalizator al lui Kapetanos. Pe final, o reusita venita parca de nicaieri a lui Janos Szekely (aflat pe val in acea perioada) face ca grupa ros-albastra sa treaca in avantaj, asta in ultimul minut al meciului, astfel ca Lacatus pleaca invins din Ghencea, insa aplaudat de un intreg stadion. A urmat perioada de pauza competitionala din iarna, atunci cand la Vaslui au aterizat Lucian Sanmartean (asta dupa ce a fost aproape de a semna cu Steaua) sau hondurianul Carlos Costly (un atacant ce s-a dovedit a fi providential pentru selectionata tarii sale, insa care n-a mai prins turneul final din Africa de Sud datorita unei accidentari in ultimul moment). Pe final de campionat, brazilianul Wesley Lopez a declarat ca nu mai doreste sa ramana la formatia moldava, asta dupa ce fusese intr-un conflict cu antrenorul Marius Lacatus, conflict pe care acestia il neaga, ba chiar fotbalistul a declarat ca „Fiara” a avut un rol important in cariera sa. Wesley (foto) mi s-a parut a fi omul cel mai important al Vasluiului in acest sezon, dovedindu-se a fi unul dintre fotbalistii straini cu adevarat valorosi ai Ligii I. Suturile sale de mare efect, pasele extrem de inspirate si mai ales finetea loviturilor libere au salvat de multe ori formatia lui Porumboiu de la necaz. In alta ordine de idei, mi-au mai placut si Jivko Milanov, Paul Papp, William Gerlem, Roberto Delgado (un alt jucator interesant) si Carlos Costly, unul dintre favoritii mei.

2. Unirea Urziceni. Pentru mine ialomitenii au castigat tot respectul si, din aceasta cauza, merita sa ne inclinam in fata lor. Asadar, nu mi-a mai ramas altceva de spus decat „Chapeau bas!” lui MM Stoica si tuturor celor care au participat la acest proiect ce dureaza mai mult decat m-as fi asteptat sa dureze. De ce laud aceasta formatie? Raspunsul e simplu. Spre deosebire de restul echipelor, acesti baieti au mai jucat si in GRUPELE UEFA CHAMPIONS LEAGUE. „Bine-bine” veti zice, „dar si in anii precedenti Steaua si CFR Cluj au jucat in UCL”. Dar, dar spre deosebire de acestea doua, Unirea a reusit o performanta nemaipomenita, acumuland 8 puncte (ce-i drept, intr-o grupa relativ accesibila – daca exista asa ceva in fotbal – contra unor echipe ca Sevilla, Stuttgart si Glasgow Rangers), permitandu-le ialomitenilor accesul in primavara europeana (singura echipa romaneasca ajunsa pana la acest nivel in sezonul recent incheiat), mai precis in Europa League, acolo unde au dat nas in nas cu Liverpool, formatie care a scos Urziceniul din cupele europene. A urmat batalia pentru campionat, acolo unde situatia se anunta a fi una extrem de dificila in iarna din mai multe considerente. Unul ar fi plecarea lui Dan Petrescu in liga secunda rusa, la Kuban Krasnodar. Altul ar fi lipsa de achizitii (Unirea n-a facut niciun transfer notabil in perioada iernii, ba chiar s-a renuntat la Dacian Varga & Tiberiu Balan, doi oameni de baza pentru ialomiteni). Asadar, cu un lot subtire numeric, Uriziceniul a reusit sa faca fata in Liga I, bazandu-se pe o forta colectiva incredibila (fenomenala as zice eu), fiind condusi din spate pe parcursul returului de un tehnician care a inchis gura tuturor contestatarilor, reusind sa termine pe locul 2 acest campionat mai nebun ca niciodata. Ramane de vazut daca aceasta unitate din sanul echipei se va pastra si pe viitor in conditiile in care in aceasta vara vor pleca de la Unirea fotbalisti esentiali precum „capitanul” George Galamaz (foto) sau Marius Bilasco, cel care a impresionat in campionat dar si in Liga Campionilor prin controlul balonului in duelurile aeriene, fapt ce l-au propulsat pana spre nationala Romaniei.

1. CFR CLUJ. Ardelenii au inceput sezonul cu Antonio Conceicao pe banca tehnica, acelasi antrenor cu care castigasera Cupa si Supercupa Romania cu doar un sezon in urma. Din pacate pentru portughez, rezultatele nesatisfacatoare din campionat si mai ales cele din Europa League l-au impins pe Iuliu Muresan sa faca o schimbare, iar aceasta a constat in numirea italianului Andrea Mandorlini ca antrenor principal. Daca e sa glumim, formatia clujeana este „ateneul fotbalului romanesc”, unde trompeta si mandorlina au rasunat in ultimul an, aducand ceva trofee in vitrina clubului. Desi in vara nu au facut transferuri prea rasunatoare (cu exceptia sosorii lui Emil Dica si a altor cativa straini), fotbalistul care a impresionat cel mai mult in turul campionatului a fost ivorianul Lacina Traore, care a atras privirile multor cluburi mari europene (Arsenal Londra si Napoli sunt doar cateva dintre acestea). In pauza de iarna, Muresan a facut mai multe transferuri, recrutandu-i la CFR pe fostul decar al Stelei, Nicolae Dica, italienii de Zerbi, Bottone si Piccolo, plus atacantul lui Gaz Metan Medias, Cristi Bud (jucator ce semnase cu Clujul inca din turul sezonului). Ardelenii au confirmat vechile superstitii ale Ligii I, astfel ca formatia care a iesit „campioana de toamna” si a fost in noapte de Inviere pe primul loc, a castigat titlul in cele din urma. Desigur, CFR-ul nu a iesit campioana fara emotii, a stiut doar cu o etapa inainte de incheierea sezonului ca a iesit matematic campioana. Finalul a fost unul incendiar, ba chiar Iuliu Muresan a fost acuzat mai pe ocolis, mai pe fata, de lucruri neortodoxe in meciurile contra Curtii de Arges si Universitatii Craiova. Clujenii au rezistat presiunii, au facut eventul si e de asteptat sa se bata pe ambele planuri iar (tinand cont de transferurile facute in aceasta vara), desi va fi foarte greu, nu doar pentru ca si restul echipelor s-au intarit considerabil (mai ales „granzii” din Bucuresti), dar ceferistii urmeaza sa joace si in Liga Campionilor. Toata echipa a impresionat, insa eu prefer sa prezint o poza cu Bud (foto), cel care a marcat numeroase goluri decisive in retur.

Regele are dreptate

Desi Hagi exagereaza atunci cand pronunta cuvantul „concept” din 30 in 30 de secunde. In esenta, el are dreptate! Razvan Lucescu nu-si permite sa vorbeasca despre poporul roman! Cum isi permite sa spuna ca noi, romanii, facem parte din randul popoarelor din lumea a treia?! BAI TIGANULE, habar nu ai ce inseamna sa fi popor din lumea a treia. Popoarele din lumea a treia sunt acele tari subdezvoltate din mai multe puncte de vedere. Nu spun nici ca suntem din prima lume. Acelea sunt marile forte. Dar suntem din lumea a doua, categorie din care fac parte fostele tari comuniste. Poate nu ti-a spus tac’tu nimic despre istorie, dar sa stii ca suntem mai dezvoltati decat ai crede tu. Nu suntem din lumea a treia, Rrazvane, ca sa stii si tu…

Legat de partea cu „Toti romanii sunt labili pshici”, trebuie sa spun ca mama ta e labila atunci cand e violata de tiganii tai. DACA NU ERAM NOI LABILI PSIHICI, AVEM ACUM 9 PUNCTE ACUMULATE? ESTI TU UN ANTRENOR PREA BUN PENTRU LABILII DE NOI? Hai da-te-n pula mea de jigodie ordinara. Sa-mi sugi pula cu sare!

Avem si jucatori, doar ca tu esti un fraier incapatanat care continua sa ii bage pe Radoi, Florescu si Cocis. Cocis a facut un singur meci reusit din n-spe mii de selectii, atatea cate are el. Florescu e atat de util in sistemul tau cat e util sfarcul unui barbat. Iar Radoi, cu tot respectul pe care l-am purtat, il port si il voi purta mereu pentru caracterul sau, si-a pierdut stralucirea odata cu transferul la Al Hilal.

Poftim si tactica. Daca nu bati pe Bosnia (echipa aflata momentan intr-o perioada cel putin nefasta) cu echipa asta, te ridic in slavi.

Legat de Mircea Lucescu, va propun sa nu-l mai bagam in seama. Da-l in pula mea cu tot cu echipele construite de el, cu tot cu trofeele castigate de el singur, fara ajutorul niciunui jucator sau conducator, cu tot cu arbitrajele mereu defavorabile.

Published in: on octombrie 16, 2010 at 11:22 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Prelungirea starii de prelungire

E limpede ca Razvan Lucescu, oricat de elegant si simpatic ar parea, nu face sau cel putin nu a facut pana in acest moment o treaba prea buna la echipa nationala. I-a rechemat pe cei „refuzati” de catre Piturca, a adus jucatori noi la nationala, i-a mai tot invartit si pe „preferatii” lui pana ce a ajuns tot la echipa lui Piturca. Semn ca „perioada de gratie”, asa cum prefer sa cataloghez inceputul erei lui Razvan Lucescu (practic de la meciul cu Lituania pana la meciul cu Albania), nu a fost folosita cu cap. In loc sa RECONSTRUIM, ne-am facut ca muncim si am ajuns de unde am pornit.

La fel de clar e faptul ca nu mai avem nicio sansa RATIONALA sa ne calificam la Euro 2012. Speranta oficialilor sta in sansele matematice. Ca vom bate la Bosnia (urmatorul meci oficial pentru noi) iar apoi n-o vom face de oaie in restul meciurilor. Iar cand ma refer la oficiali, ma refer la persoanele care i-au propus lui Razvan prelungirea contactului. Drept pentru care, putem constata ca defapt perioada de gratie s-a prelungit pana la inceputul campaniei pentru Mundialul Brazilian din 2014.

Eu spun ca aceasta decizie ne va costa cel putin inca zece ani. Desi urasc schimbarile dese de antrenor si prefer mandatele lungi in antrenorat, de data aceasta situatia e mai delicata. Nu-mi plac persoanele care dau din colt in colt. Nu-mi plac persoanele care, atunci cand pierd, dau vina pe arbitraj sau orice alte scuze penibile. Nu-mi plac persoanele care dau vina pe un ofsaid de cativa centimetri. Nu-mi plac ANTRENORII DE ECHIPE DE CLUB imbracati in haina de SELECTIONER.

Solutia? Sa incepem cu adevarat RECONSTRUCTIA, bazata pe un mijloc schimbat 100%, cu fotbalisti de talia lui Gabriel Muresan, Ciprian Deac, Cristi Tanase (chiar si in mijloc) si Gabriel Torje in axul median. Gata cu Cocis, gata cu Florescu. E timpul sa ne trezim si noi…

In concluzie, va pun o intrebare. Raspunsul consta in mai mult decat a rosti „Da” sau „Nu”: Oare daca se numea Razvan Popescu i s-ar mai fi prelungit acordul cu Federatia Romana de Fotbal?

Published in: on octombrie 12, 2010 at 7:14 pm  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Preview: Franta – Romania

Acest week-end a inceput nesperat de bine pentru mine. Dupa ce aseara am baut in cinstea Zilelor Orasului Oradea si l-am injurat de mama pe Alex Velea, iata ca diseara vom afla cu totii daca mai are rost sa credem in echipa nationala sau nu.

Pe parcursul acestei saptamani, toate site-urile sportive au facut mare pula campanie pentru partida de pe Stade de France. Din acest punct de vedere, Razvan Lucescu NU ARE VOIE sa mai spuna ca n-are sprijinul presei. Totusi, eu sunt convins ca Juniorul va declara eterna-i sintagma „Baietii au avut mentalitate. N-am avut sprijinul presei”, mesaj pe care daca il mai aud o singura data, ma imbolnavesc grav.

Sunt curios cine va purta numarul 10. Daca numarul 10 va fi purtat in continuare de Florescu (va pot da o lista de 30 de jucatori mai eficienti decat Florescu; printre acestia ma numar si eu), e limpede ca Razvan Lucescu e un tafnos irecuperabil, un arogant irecuperabil, un smecheras care vrea sa ne arate cat de puternic este el si cat de usor ne poate da peste nas. Daca numarul 10 va fi purtat de Tamas, e clar ca Razvan Lucescu vrea sa faca pe suparaciosul, pe cel care odata ce stie ca un lucru nu l-a facut cum trebuie, isi baga picioarele in el de proiect si isi bate joc de ce a mai ramas. Daca numarul 10 va fi purtat de Bogdan Stancu sau Ianis Zicu, atunci pot declara ca Razvan mai intelege ceva din fotbal.

Presa sportiva din Romania a anuntat ca Razvan va juca la fel. Cu Cocis si Florescu. Da-o-n pula mea de treaba…

Totodata, prin presa s-a vehiculat ca Marica se va retrage de la nationala. Retrage-te. Du-te invartindu-te. Nu sunt foarte sigur, dar cred ca Dorin Goian a dat mai multe goluri ca tine la nationala.

PS: Cum de Mutu nu a fost convocat? Aaa da, E TOT SUSPENDAT! =))

Published in: on octombrie 9, 2010 at 11:06 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Fraier

Gloriile Stelei, Anghel Iordanescu si Emeric Ienei, au fost recent atacate de Mircea Lucescu, unul dintre cei mai buni antrenori din istoria fotbalului romanesc, insa totodata si cei mai frustrati.

Ienei a pus sub semnul intrebarii deciziile lui Razvan Lucescu, de a-l tine pe banca pe Daniel Niculae si de a-l schimba la pauza pe Gabi Torje. La urma urmei, nea Imi avea dreptate. Nico e unul dintre cei mai in forma atacanti romani la ora actuala, alaturi de Bogdan Stancu, in vreme ce Torje n-a jucat rau in prima repriza la Belarus (nemaivorbind cu cine a  fost schimbat…).

Frustrarea Lucestilor, in special cea a batranului, a erupt dupa meciul de marti. Mircea s-a legat de Emeric Ienei. „Ce tot vorbeşte şi Ienei? Omul ăsta nu înţelege nimic, a trecut timpul peste el!”, a declarat il Luce.

Comportamentul lui Mircea nu este unul sanatos. Il trateaza pe nea Imi, un antrenor CU REZULTATE MULT MAI BUNE DECAT AMBII LUCESTI LA UN LOC, cu un aer de superioritate. Mircea pute la faza asta. Nu trebuia sa se ia nici de Anghel Iordanescu, nici de Emeric Ienei. Si ca sa nu uiti, nea Mircea, Ienei a castigat CUPA CAMPIONILOR EUROPENI (actuala Liga a Campionilor) CU JUCATORI ROMANI, in vreme ce tu ai castigat Cupa UEFA cu jumatate de echipa brazilieni.

Hai jet, balbaitule!

Eu am castigat trofee,blblbl... am construit de unul singur echipe... blblblbl

Published in: on octombrie 7, 2010 at 12:02 am  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,