Overview: Tirreno-Adriatico, 2011

Nu cred că sunt singurul amator de ciclism care crede că în ultima vreme cursele din Italia au crescut cu mult în calitate (nu că ar fi fost proaste înainte). De exemplu, această ediţie de Tirreno-Adriatico mi s-a părut mult mai atractică decât Paris-Nisa. Poate şi prezenţa marilor nume a dat mai mult farmec acestei curse. Dacă în „Cursa Soarelui” cei mai importanţi ciclişti care au luat startul au fost Tony Martin, Frank Schleck, Luis Leon Sanchez, Levi Leipheimer, Andreas Kloden sau Peter Sagan, în Tirreno-Adriatico i-am avut pe Giovanni Visconti, Ivan Basso, Vincenzo Nibali, Damiano Cunego, Michele Scarponi, David Arroyo, Cadel Evans, Andy Schleck sau Philippe Gilbert. Alte nume interesante propuse de organizatorii italieni ar fi şi cele ale lui Mark Cavendish, Alessandro Petacchi, Tyler Farrar, Thor Hushovd, Andre Greipel sau Oscar Freire (deşi acesta a devenit mai degrabă un om de clasice) – de departe „crema” sprinterilor.

Spre deosebire de cursa desfăşurată în paralel în Franţa, Tirreno-Adriatico a început în 9 martie şi s-a terminat în 15. Aşadar, am avut doar şapte etape, faţă de cele opt din Paris-Nisa. Totodată, în Italia am avut două etape de contra-timp (în prima şi ultima etapă – unul pe echipe, altul individual), spre deosebire de singurul contra-timp al francezilor, cel care s-a dovedit a fi decisiv în cele din urmă. Practic, organizatorii cursei Tirreno-Adriatico au „oferit” cicliştilor 1,049 km de plat în doar cinci zile, făcute „sandviş” de cele două etape de contra-timp.

Prima etapă a constat într-un contra-timp individual pe echipe, în Marina di Carrara, astfel că cele 20 de echipe au avut de parcurs, rând pe rând, 16.8 kilometri. Un incindent neplăcut s-a produs chiar înainte ca formaţia Omega Pharma-Lotto să pornească. În timp ce se antrena, ciclistul Andre Greipel a suferit un neplăcut accident care i-a lăsat nişte urme extrem de urâte pe faţă. Chiar şi aşa, neamţul a preferat să îşi ajute echipa şi a luat startul în contra-timp. Ziua următoare, însă, observând că efectiv nu-şi poate deschide ochiul rănit în urma accidentului, a decis să abandoneze. Practic acest abandon s-a produs înainte ca „Tirreno-Adriatico” să înceapă. Revenind la prima etapă, Rabobank (foto) a avut cel mai bun timp. Astfel, Lars Boom a condus clasamentul general după prima etapă, urmat de colegii săi Langeveld, Gesink, Tankink, Freire şi Leezer. Pe 7 s-a poziţionat Tyler Farrar la o diferenţă de nouă secunde, atâta cât le-a lipsit celor de la Sky pentru a egala timpul lui Rabobank. Desigur, nu au existat bonificaţii întrucât a fost o etapă de contra-timp.

Etapa a doua s-a întins pe parcursul a 202 km. Cicliştii au pornit din Carrara, ajungând în urma a 4h 56′ 06″ la Indicatore într-o etapă ce s-a dorit a fi una de sprint. Şi chiar a fost :). Altfel nu ar fi câştigat americanul Tyler Farrar, învingând cei mai buni ciclişti măcar teoretic, deoarece practic nu toţi sprinterii sunt în forma lor maximă la începutul lunii martie. Practic, Farrar a fost „creme de la creme”, luându-le faţa urmăritorilor Alessandro Petacchi (Lampre), Juan Jose Haedo (Saxo Bank-Sungard), Mark Renshaw (HTC-Highroad), Marcel Seiberg (Omega Pharma-Lotto), Greg van Avermaet (BMC), Marco Lorenzetto (Astana). De notat absenţa lui Mark Cavendish din poziţiile fruntaşe şi, totodată, clasarea locotenentului său, Renshaw, pe locul 4. La general conduce Tyler Farrar, graţie secundelor de bonificaţie, urmat la două secunde de toată echipa Rabobank.

Etapa cu numărul trei avea să fie cam ultima dedicată sprinterilor. Aceştia nu au avut probleme în a parcurge cei 189 kilometri, distanţa dintre Terranuova Bracciolini şi Perugia, traseul zilei de azi. Din punctul meu de vedere, înaintea etapelor de sprint nu poţi să găseşti vreun favorit cert, aşa cum, de exemplu, ne-am putea aştepta ca Fabian Cancellara să câştige un contra-timp individual. Orice greşeală (fie că vorbim despre un atac prematur sau despre o eroare de poziţionare), te poate face să pierzi o cursă în care ai fost conectat 100% dar nu ai putut stăpâni finalul. Din punctul meu de vedere, câştigătorul acestei etape a beneficiat de eroarea unui alt rutier (mai mult ca sigur că aceasta se găseşte undeva în rândurile de mai sus). Juan Jose Haedo a câştigat sprintul de astăzi în urma unei lupte extrem de acerbe. A fost urmat de Tyler Farrar (foto), cel care a arătat o formă bună în acest debut de sezon, dar care a GREŞIT. În spatele omului de la Garmin au mai venit Daniel Oss, Alessandro Petacchi, Mark Renishaw, Robbie McEwen (acum la RadioShack), Lloyd Mondory. La general, lider a rămas acelaşi Farrar, urmat la cinci secunde de Juan Jose Haedo. Este de aşteptat ca aceasta să fie ultima zi în care să-i mai vedem pe toţi oamenii de la Rabobank în fruntea cursei.

Etapa a patra a consemnat primele căţărări şi coborâri notabile, într-o lungă şi istovitoare cursă, şi anume de 240 de kilometri, din Narni până la Chiveti. Merită menţionat faptul că înaintea startului s-a ţinut un moment de reculegere pentru victimile cutremurului din Japonia, plutonul pedalând împreună primii 25 de km. Evadarea zilei i-a avut în prim plan pe Mickael Cherel (AG2R), Sebastian Lang (Omega) şi Gorazd Stangelj (Astana). După 75 de km din momentul evadării, ecartul a atins cota de 15′ 25″. Aşa cum era de aşteptat, căţărările le-au dat mari bătăi de cap evadaţilor, aceştia pierzând impresionantul ecart pe măsură ce procentajul căţărărilor creştea. Plutonul nu avea cum să stea cu mâinile în sân, astfel că atacurile nu au întârziat să apară Basso, Cunego, Di Luca, Evans, Gilbert şi Scarponi presărând sare şi piper în finalul etapei. Ultimii kilometri au fost într-adevăr extrem de interesanţi, italianul Michele Scarponi câştigând o luptă în trei contra lui Cunego (ajuns al doilea) şi Evans, aceştia fiind urmaţi la două secunde de Ivan Baso. La general, lucrurile s-au mai schimbat. Robert Gesink se află în frunte, urmat de Cadel Evans (10″), Basso (12″), Scarponi (15″) sau Cunego (19″).

Etapa cu numărul cinci a avut 240 km – exact atât cât a măsurat şi ziua de ieri. Chiar şi profilul, oarecum, a semănat cu cel precendent. Şi de această dată am avut parte de o bătălie între oamenii de clasament general, care nu s-au menajat deloc. Evadarea zilei de azi s-a format după doar şapte kilometri, aceasta fiind iniţiată de către Andrei Amador Bipkazacova (Movistar), Davide Malacarne (Quick Step), Matthew Hayman (Sky), Fabian Wegmann (Leopard) şi Jens Mouris (Vacansoleil). Un aspect interesant al evadării a fost faptul că pe durata primei ore, evadaţii au pedalat chiar şi cu 45 km/h. Un alt lucru interesant îl constituie ecartul de 11′ 25″, format în urma parcurgerii primilor 100 km. Evadarea s-a mai triat, numai doi ciclişti reuşind să se menţină în frunte până spre final, trecând cu bine peste căţărarea de la Sasso Tetto. Vorbesc despre Amador şi Malacarne, protagoniştii unor scene de-a dreptul savuroase în cele ce aveau să urmeze. În timp ce plutonul creştea viteza pentru a-i prinde pe cei doi evadaţi, aceştia îşi reproşau unul altuia de ce nu-şi duc trena. Gesturile au fost chiar haioase, precum momentul în care l-au văzut pe Wouter Poels (Vacansoleil) întrecându-i, alături de Damiano Cunego, Danilo Di Luca şi Philippe Gilbert (foto), acesta din urmă având să iasă învingător. La „general” conduce Cadel Evans, un om care, deşi nu a câştigat nicio etapă până în acest moment, a ştiut să sosească suficient de rapid încât să nu piardă prea mult timp în lupta pentru tricoul albastru. Acesta a fost urmat de Basso (2″), Cunego (3″), Scarponi (5″) şi Gesink (5″).

Etapa a şasea avea să fie ultima pe şosea, măsurând 178 km cu multiple porţiuni deluroase şi urmând ruta Ussita – Macerata. Întrucât în afara acestei zile mai aveam doar contra-timpul individual de la San Benedotto de Tronto, era logic să-i vedem pe oamenii cu probleme la contra-timp atacând astăzi, pentru a-i surclasa pe cei cu şanse mai mari la victorie mâine şi care stau bine în clasamentul general. Mai exact, ne gândeam că Basso, Cunego sau Scarponi vor face tot ceea ce e posibil în special pentru a-l lăsa în urmă pe purtătorul tricoului albastru, Cadel Evans. Desigur, şi Gesink era socotit drept un potenţial pericol întrucât stătea bine la „general” şi e un bun contra-timpist. Însă – ca să vezi! – cursa de astăzi a fost câştigată de către un om ce stă bine şi la contra-timp, dar mai ales în clasamentul general. Da, este vorba despre Cadel Evans, cel care a fost ajutat mult de către colegii săi de la BMC Alessandro Ballan şi George Hincapie, acesta din urmă ducându-i trena lui Cadel pe ultimii doi kilometri. Practic, ceea ce a făcut Cadel Evans s-a numit „demonstraţie de forţă”, demonstrându-ne tuturor că un eventual succes în Tirreno-Adriatico ar fi unul pe deplin meritat. Visconti, Scarponi, Nibali şi Basso l-au urmat în clasamentul de etapă, iar la „general” şi-a întărit puţin statutul de lider, ajungând la 9 secunde de Scarponi şi la 12 de Basso. Cunego a coborât până pe 6, iar ţinând cont de faptul că nu e un contra-timpist prea grozav, practic astăzi şi-a luat adio de la o posibilă clasare măcar pe podium în Tirreno-Adriatico.

Etapa a şaptea, ultima a acestui tur, s-a încheiat printr-un contra-timp individual de 9.3 km în San Benedotto de Tronto. Desigur, principalul favorit era elveţianul Fabian Cancellara – de departe cel mai bun contra-timpist al epocii noastre – cu toate că acesta nu se afla în cea mai bună formă. Desigur, rutierul echipei Leopard Trek s-a impus, având un avans de nouă secunde faţă de locul secund ocupat de Lars Boom, nimeni altul decât cel care l-a învins pe Cancellara în prologul din Turul Qatarului 2011. În rest, nu au fost mari surprize. Robert Gesink a fost suficient de rapid cât să urce la „general” până pe locul 2, în spatele învingătorului CADEL EVANS (foto). Podiumul a fost completat de Michele Scarponi.

Situaţia în clasamentul general (tricoul albastru) a stat în felul următor:

1      Cadel Evans (Aus) BMC Racing Team      27:37:37
2     Robert Gesink (Ned) Rabobank Cycling Team     0:00:11
3    Michele Scarponi (Ita) Lampre – ISD     0:00:15
4     Ivan Basso (Ita) Liquigas-Cannondale     0:00:24
5     Vincenzo Nibali (Ita) Liquigas-Cannondale     0:00:30
6     Marco Pinotti (Ita) HTC-Highroad     0:00:39
7    Tiago Machado (Por) Team RadioShack     0:00:42
8    Damiano Cunego (Ita) Lampre – ISD     0:00:50
9     Philippe Gilbert (Bel) Omega Pharma-Lotto     0:00:57
10     Thomas Lövkvist (Swe) Sky Procycling     0:00:58

În clasamentul pe puncte (tricoul roşu), Scarponi şi Farrar au avut acelaşi punctaj. Italianul a primit, în cele din urmă, tricoul:

1      Michele Scarponi (Ita) Lampre – ISD      26       pts
2     Tyler Farrar (USA) Team Garmin-Cervelo     26
3     Cadel Evans (Aus) BMC Racing Team     20
4    Juan José Haedo (Arg) Saxo Bank Sungard     20
5     Damiano Cunego (Ita) Lampre – ISD     19
6 Philippe Gilbert (Bel) Omega Pharma-Lotto     15
7     Wout Poels (Ned) Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team     15
8     Lars Boom (Ned) Rabobank Cycling Team     13
9     Ivan Basso (Ita) Liquigas-Cannondale     13
10     Vincenzo Nibali (Ita) Liquigas-Cannondale     13

În clasamentul căţărătorilor (tricoul verde), lucrurile au fost ceva mai clare:

1      Davide Malacarne (Ita) Quickstep Cycling Team      16       pts
2    Javier Francisco Aramendia Lorente (Spa) Euskaltel-Euskadi     11
3     Gorazd Stangelj (Slo) Pro Team Astana     11
4     Borut Bozic (Slo) Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team     10
5     Fabian Wegmann (Ger) Leopard Trek     8
6     Michele Scarponi (Ita) Lampre – ISD     7
7     Mikael Cherel (Fra) AG2R La Mondiale     6
8     Andrey Amador Bakkazakova (CRc) Movistar Team     6
9     Leonardo Giordani (Ita) Farnese Vini – Neri Sottoli     6
10     Angel Madrazo Ruiz (Spa) Movistar Team     5

Din clasamentul tinerilor (tricoul alb) aflăm că Robert Gesink se anunţă un ciclist de mare viitor:

1      Robert Gesink (Ned) Rabobank Cycling Team      27:37:48
2     Simon Clarke (Aus) Pro Team Astana     0:01:45
3     Wout Poels (Ned) Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team     0:01:52
4     Jonathan Castroviejo Nicolas (Spa) Euskaltel-Euskadi     0:01:59
5     Damiano Caruso (Ita) Liquigas-Cannondale     0:02:31
6   Angel Madrazo Ruiz (Spa) Movistar Team     0:02:36
7     Jon Izaguirre Insausti (Spa) Euskaltel-Euskadi     0:02:56
8     Mikael Cherel (Fra) AG2R La Mondiale     0:14:23
9     Davide Malacarne (Ita) Quickstep Cycling Team     0:16:13
10     Andrey Amador Bakkazakova (CRc) Movistar Team     0:27:32

În clasamentul pe echipe s-a impus Liquigas:

1      Liquigas-Cannondale 82:18:57
2    HTC-Highroad 0:01:21
3     Euskaltel-Euskadi 0:04:01
4     Movistar Team 0:07:05
5     Sky Procycling 0:07:06
6    BMC Racing Team 0:07:39
7     Team RadioShack 0:09:09
8     AG2R La Mondiale 0:09:28
9     Lampre – ISD 0:09:39
10 Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team 0:20:53

Reclame

Loturi ciclism, 2011

S-au făcut destule transferuri în ciclism. Am mai scris şi în alte articole mai vechi. Tocmai de aceea nu voi relua mutările şi voi posta direct loturile celor mai importante echipe de ciclism, cele cu licenţă de Pro Tour (la care se mai adaugă Team Leopard, echipa fraţilor Schleck). Pentru a le vizualiza, apăsaţi un click pe numele echipei.

AG2R-LA MONDIALE

ASTANA

TEAM MOVISTAR

EUSKALTEL-EUSKADI

GEOX-TMC

FDJ

GARMIN-CERVELO

LAMPRE-ISD

LIQUIGAS-CANNONDALE

OMEGA PHARMA-LOTTO

QUICK STEP

RABOBANK

TEAM SKY

TEAM COLUMBIA

TEAM KATUSHA

TEAM MILRAM

TEAM RADIOSHACK

TEAM SAXOBANK-SUNGARD

Transferuri in ciclism

Certitudini:

  • ALBERTO CONTADOR (Astana) => SAXO BANK
  • JESUS HERNANDEZ (Astana) => SAXO BANK
  • DANIEL NAVARRO (Astana) => SAXO BANK
  • BENJAMIN NOVAL (Astana) => SAXO BANK
  • CARLOS BARREDO (Caisse d’Epargne) =>RABOBANK
  • MATTI BRESCHEL (Saxo Bank) => RABOBANK
  • ANDRE GREIPEL (Team Columbia) => OMEGA-PHARMA
  • ROMAN KREUZIGER (Liquigas) => ASTANA
  • MATHIEU PERGET (Caisse d’Epargne) => AG2R
  • JUSSI VEIKKANEN (Francaise des Jeux) => OMEGA-PHARMA
  • CARLOS SASTRE (Cervelo) => TEAM GEOX
  • DENIS MENCHOV (Rabobank) => TEAM GEOX
  • JOHANNES FROHLINGER (Milram) => SKIL-SHIMANO

Zvonuri:

  • Se spune ca Janez Brajkovic si George Hincapie vor semna la randul lor cu Team Geox (fosta echipa Footon Servetto), insa nu avem nicio confirmare pana in momentul de fata. Totodata, se vehicula si numele lui Damiano Cunego, insa, din cate se pare, italianul a semnat deja prelungirea contractului cu Lampre.
  • Carlos Barredo, aproape de un transfer la Rabobank! Cert e ca olandezii au semnat cu danezul Matti Breschel.
  • E CLAR: Fratii Schleck isi vor forma o noua echipa, cu bazele in Luxemburg! Din cate se pare, din aceasta noua echipa vor mai face parte Jakob Fuglsand, Jens Voigt si Stuart O’Grady.

Preview: Paris-Nice

Luna martie s-a deschis in ciclism cu o cursa extrem de interesanta, Paris-Nice (sau Paris-Nisa), care va fi urmata de alte tururi sau clasice, cum ar fi Tirreno-Adriatico, Milan-San Remo, Turul Catalunyei s.a. Revenind la Paris-Nice, specialistii in ciclism considera aceasta cursa ca fiind un „preview” al Turului Frantei, majoritatea echipelor ce vor lua startul in martie vor fi prezente si in iulie.

Cele 22 echipe prezente la Paris-Nisa sunt: Ag2r-La Mondiale, Astana, Bbox Bouygues, Caisse d’Epargnes, Cervelo Test Team, Cofidis, Euskaltel-Euskadi, Francaise des Jeux, Garmin-Transitions, Team Katusha, Lampre-Farnese, Liquigas, Omega Pharma-Lotto, Quick Step, Rabobank, Saur-Sojasun, Skil-Shimano, Team Columbia, Team RadioShack, Team Saxo Bank, Team Sky, Vacansoleil. Ar fi de notat absenta Team BMC, o echipa care a investit ceva bani pentru sezonul 2010 (i-au transferat pe Cadel Evans, Alessandro Ballan, George Hincapie, Marcus Burghardt s.a.) la fel ca alte echipe noi, gen Team Sky sau Team RadioShack. Este posibil sa nu-i vedem pe cei de la BMC nici in Turul Frantei.

La finalul lunii martie se vor oficializa numele echipelor participante in „le Tour ’10”, se spune ca sansele americanilor de a primi licenta de Pro-Tour sunt mici in conditiile in care organizatorii Paris-Nisa organizeaza si Turul Frantei . Alaturi de Team BMC, mai lipsesc Footon-Servetto (fostii Fuji-Servetto) respectiv Team Milram. Liderul Team BMC, Cadel Evans a declarat ca e interesant mai mult de Turul Italiei; e de inteles pe undeva, nu a castigat Turul Frantei cand „era pe val” si lipseau unii favoriti de azi, acum a mai imbatranit, iar o victorie in „il Giro” e mai sigura decat una in Franta, acolo unde s-ar bate cu Alberto Contador, Lance Armstrong, Andy Schleck si restul.

In urma cu un an am putut asista la probabil cel mai ciudat moment al anului 2009 in ciclism. Alberto Contador se afla in fruntea cursei pana cand, din senin a incetinit ritmul, a fost lasat in urma de adversari si, in cele din urma, a pierdut primul loc in Paris-Nisa, in favoarea lui Luis Leon Sanchez, cel care anul acesta poarta tricoul cu numarul 1. Cu totii ne intrebam, stupefiati, care au fost motivele. La finalul cursei am aflat ca spaniolul a uitat sa se hidrateze respectiv sa manance in ultimii 20 de kilometri, „o greseala de amator” asa cum avea sa declare dupa cursa Lance Armstrong.

Anul acesta vor participa destui ciclisti cu nume. In afara de favoritii principali Alberto Contador (foto dreapta), Luis Leon Sanchez si Alejandro Valverde, alti contracandidati ar fi Andre Greipel, Phillippe Gilbert, Jens Voigt, Levi Leipheimer, in vreme ce Franck Schleck, Roman Kreuziger, Tony Martin, David Millar sau Christian Vandevelde pot reprezenta un pericol real, astfel ca merita urmariti etapa de etapa. Eu consider ca prima sansa la castigarea cursei o are Alberto Contador. „Pistolarul” pare in forma, astfel ca bet365 ofera o cota de 2.25 pentru un succes al acestuia.

Ieri a avut loc prologul cursei, ce a constat intr-un contra-timp individual pe o distanta de 8 kilometri (Montfort-l’Amaury). Cu un timp de 10’56”, Lars Boom (Rabobank) a iesit pe primul loc, urmat de Jens Voigt (Team Saxo Bank), Levi Leipheimer (Astana), Alberto Contador (Astana), Peter Sagan (Liquigas), Xavier Tondo (Cervelo Test Team), David Millar (Garmin), Luis Leon Sanchez (Caisse d’Epargne), Roman Kreuziger (Liquigas), Samuel Sanchez (Euskaltel) si restul.

De astazi incep etapele. Ar fi de spus ca ciclistii vor primi bonificatii. La contra-timp ciclistii au primit 3 secunde (primul clasat), 2 secunde (al doilea) respectiv 1 secunda (al treilea), in vreme ce la finalul etapei primii trei vor primi 10, 6 respectiv 4 secunde.

Impresii din „le Tour”

Turul Frantei a ajuns cam la jumatatea drumului. Au trecut 11 etape, mai sunt inca 10 pana sa stim cine va fi castigatorul tricoului galben in Franta din acest an. Inainte de luarea startului, privind castigatorului Turului Frantei, lumea era impartita in doua: cei care credeau in Alberto Contador si cei care credeau in Lance Armstrong. Favorit era doar unul – spaniolul. Nimeni nu poate spune ca Alberto Contador nu este favorit. Este cel mai in forma rutier din cei care au luat startul in „le Tour”, nu pare sa aibe rivali in afara de Lance Armstrong, colegul de la echipa Astana care ar trebui sa il ajute nu sa il detroneze. Impresiile mele de pana acum ar fi:

Favoritii nu au tras deloc. Singurul favorit care a parut sa traga a fost Lance Armstrong. Restul rutierilor care trag cu adevarat pentru tricoul galben (Alberto Contador, Cadel Evans, Bradley Wiggins, Andy Schlek – mai putin) sunt in carti pentru primul loc, insa timp mai este.

Multe cazaturi. Nu a fost o etapa in care vreun rutier sa nu-si sfasie echipamentul in urma cunostintei cu asfaltul. Boonen, Ten Dam, Andy si Franck Schleck sunt doar cativa dintre cei mai nefericiti ciclisti din acest an. Asta ma face sa cred ca organizarea Turului n-a fost bine pusa la punct, fie ca vorbim despre organizarea echipelor (poate nu si-au procurat caucicuri prea bune) fie ca vorbim despre organizatori care poate nu si-au facut bine temele (poate au fost drumuri cu gropi, desi aceasta varianta nu mi se pare plauzibila – e vorba de Franta).

Menchov – veriga slaba a echipei. Rabobank e pe linie moarta. Castigatorul Turului Italiei e pe linie moarta… Era greu de crezut ca la un interval atat de scurt, rusul sa faca fata cu brio si in Marea Bucla dupa un succes rasunator in editia centenara a Turului Italiei. Ideal pentru Menchov ar fi fost o perioada de pauza pana in „la Vuelta”, unde ar fi putut face „dubla”. N-a facut-o, iar acum culege consecintele: a cazut de numeorase ori, chiar si la contra-timpul la echipe, n-a fost deloc in carti in macar o etape pentru o victorie de o zi, si nici nu pare sa castige.

Cativa tineri – surprizele placute. Gerald Ciolek, Roman Kreuziger, Andy Schleck sunt doar cativa din rutierii tineri, de sub 25 de ani, care au facut fata Turului Frantei pana acum si care cel putin mie, mi-au lasat o impresie foarte bune privind viitorul ciclismului. Nu ar fi de uitat nici Mark Cavendish, care a castigat cele mai multe etape (3 la numar).

Intensitate slaba. Este adevarat ca inceputul Turului Frantei n-a fost prea spectaculos, n-au fost finaluri foarte tensionante cu exceptia unor dueluri interesante, dar in rest, turatia a fost cam minima. Sa speram la un final tensionant cu lupte directe foarte palpitante intre favoriti.

Mark „Copilu’ Minune” Cavendish. Dupa 11 etape, a reusit deja 4 victorii – recordul sau de anul trecut, pe care si-l poate depasi din moment in moment (mai sunt ceva etape de sprint).