Preview: Liga I, 2010-11

DATI CLICK AICI PENTRU A CITI CARTEA MEA IN VARIANTA ELECTRONICA INTITULATA „JURNAL DE MONDIAL„. 100 DE PAGINI DESPRE CUPA MONDIALA RECENT INCHEIATA, RASFOIBILE DIRECT PE JURNAL DE PARIU, CEL MAI BUN BLOG DE PARIURI DIN ROMANIA!

Nu voi mai face ca datile trecute un soi de „clasament virtual”, cum ar putea sa arate situatia in viitorul sezon deoarece nu ma pricep la asa ceva… Doar voi prezenta situatia fiecarei echipe inaintea inceperii noului sezon, unul care se anunta a fi extrem de dezastruos cel putin din punct de vedere economic, insa eu cred ca spectacolul pe care ni-l va oferi echipele din plutonul Ligii I ne va face sa uitam de ultima parte a clasamentului.

U CLUJ este ultima echipa ce a promovat in Liga I, luandu-le fata unor echipe ca UTA sau Dacia Mioveni chiar in ultimele etape. Se stie ca „sepcile rosii” deruleaza un proiect extrem de serios, avandu-l ca finantor pe ex-dinamovistul Florian Walter (foto), cel care a si adus cu el cativa jucatori din „Stefan cel Mare”. Ar fi de spus ca ardelenii o duc destul de bine cu portarii -Sebastian Hutan (fost international de tineret), Florin Matache (eroul principal al „minunii de la Liberec”) sau Ionut Bosneag (fost goalkeeper al FC Arges – reflexe umitoare in situatii 1-la-1, dar si la penaltyuri) pot asigura cu succes poarta clujenilor. In aparare, antrenorul Cristi Dulca mai are de lucrat (e drept ca trebuie sa testeze cei patru aparatori sarbi transferati in aceasta vara), in vreme ce mijlocul si atacul echipei par a fi punctele forte. Gabriel Bostina, Sebastian Cojocnean,  Bogdan Dolha, Reinaldo, Machado sau Valentin Lemnaru sunt doar cateva nume. Din punctul meu de vedere, Universitatea va avea un sezon greu, insa daca vor avea stabilitate financiara, eu cred ca au sanse mari sa evite retrogradarea.

FCM TARGU MURES este o alta echipa noua in campionatul nostru, acest oras nemaioferind o echipa in prima divizie de la ASA. Iata ca munca de aproximativ doi ani a lui Cosmin Bodea, terminata de Adrian Falub, cel care se afla pe banca tehnica a ardelenilor in momentul de fata, a dat roade, iar aceasta echipa are un plan serios. Desi a promovat fara mari nume in lotul largit (Mihai Stere – foto –  este vedeta echipei, alaturi de Stetca, Sfarlea sau Miclaus), conducerea lui FCM Targu Mures a reusit in aceasta vara achizitionarea a patru fotbalisti numai buni pentru Liga I. Este vorba despre Florin Dan, fostul playmaker al Unirii Alba-Iulia (si totodata, unul dintre cei mai buni fotbalisti din Liga I pe ultima portiune de campionat), Mihai Onicas (viitorul inchizator al Stelei, echipa de unde a venit sub forma de imprumut; adesea comparat cu Mirel Radoi), Andrei Cordos (nu sunt sigur daca a venit tot sub forma de imprumut, insa stiu ca e om de baza la echipa de tineret a Romaniei) si Florin Stanga (repatriat din Grecia, de la Xanthi; un mijlocas foarte bun, care a mai jucat la Pandurii). Daca nu vor avea probleme economice prea mari, baietii lui Falub n-ar trebui sa aibe probleme prea mari.

VICTORIA BRANESTI seamana destul de mult cu Targu Muresul – a promovat fara nume prea sonore, insa in aceasta vara a reusit sa puna mana pe o mana de jucatori care vor pune umarul la mentinerea echipei in prima divizie de fotbal a Romaniei. Oficial, Branestiul este cea mai mica localitate care a jucat vreodata in Liga I, semanand din acest punct de vedere cu o alta formatie de provenienta dintr-o localitate minuscula, dar care a reusit sa castige titlul si sa faca 8 puncte in Grupele Ligii ;). Antrenor este Ilie Stan, cel care a promovat echipa din Liga a III-a in cea secunda; asadar, in doar doi ani a facut saltul de la Silistea Gumesti la Steaua, CFR sau Dinamo. Iar acum ma simt dator sa enumar achizitiile Victoriei – este vorba de Marian Aliuta (fostul playmaker al Stelei, Rapidului, Timisoarei si Vasluiului), Valentin Simion, Ciprian Prodan si nu in ultimul rand, Vali Negru (jucator ce a impresionat in prima parte a returului, atunci cand marca foarte des pentru Poli Iasi – el evolueaza ca mijlocas). Desigur, Branestiul este sustinut si de fostul jurnalist Alin Buzarin (foto), actualmente angajat al Victoriei, acolo unde munceste si Marin Duna.

SPORTUL STUDENTESC a fost, este si va ramane o enigma pentru mine. „O gasca nebuna” o numiti voi, eu prefer sa ii zic „gasca ciudata” din multe considerente. In primul rand, pentru ca au doi fotbalisti de mare valoare pe care patronul Vasile Siman (seful ciudatilor din Romania) refuza sa ii tranfere, in schimb prefera sa nu ii imprumute la alte echipe decat pe ultima suta de metri (acestia doi fiind doi jucatori ce intra in vederile lui Razvan Lucescu). Din sursele mele, Siman n-a mutat absolut nimic la capitolul „transferuri”. Desigur, doar Tiberiu Balan si Dacian Varga au revenit de la Rapid III, in rest nu s-a produs nicio modificare in cadrul lotului. Nici macar „gemenii golului” Curelea & Ferfelea (foto) n-au parasit gruparea studenteasca, iar daca Varga si Balan vor ramane si ei, eu cred ca Sportul ar putea avea pretentii mai mari decat evitarea retrogradarii! Deasemenea, ar mai fi de spus ca fostul component al „Generatiei de Aur”, Tibor Selymes, se afla pe banca tehnica a „gastii ciudate”.

ASTRA PLOIESTI este, din punctul meu de vedere, una dintre echipele din Romania care s-au intarit cel mai bine. Desigur, au pierdut mult prin expirarea imprumutului lui Liviu Ganea (un om decisiv in numeroase randuri pentru prahoveni), insa patronul Ion Neculae (cel mai bogat investitor din fotbalul romanesc, peste Gigi Becali!), l-a transferat pe Raymond Lukacs (foto) de la FC Bihor. Ei bine, eu l-am urmarit in cateva randuri pe acest baiat si va pot spune ca e un jucator talentat in sensul ca are ceva lipici la minge, isi stie crea ocazii, insa le rateaza cu o mare usurinta (cel putin asa o facea pana prin returul campionatului trecut, atunci cand a inceput sa mai dea drumul la goluri). Transferul trebuia sa fie parafat din iarna, insa din nu-se-stie-ce motive, mutarea a picat. Tot la Astra a mai sosit si capitanul lui FC Arges, Balasa + fostul varf dinamovist Adrian Mihalcea + Kehinde Fatai (un jucator excelent de la Farul, care nu a prea fost bagat in seama in Romania, cel putin pana acum) + Ben Tekloh + Alexandru Matel (ultimii trei sunt de la Constanta, insa acesta din urma pare sa promita cel mai mult, evolueaza pe postul de fundas dreapta). Desigur, Astra si-a pastrat in mare, echipa de anul trecut, oamenii de baza (Oprsal, Takayuki, Mihalache, Stratila), iar pe langa toate aceste achizitii, cel mai important om venit in aceasta vara este Mihai Stoichita.

UNIVERSITATEA CRAIOVA a fost formatia cea mai blestemata in sezonul trecut, avand numeroase probleme la toate capitolele. Grava accidentare suferita de Florin Costea in plin campionat, probleme de pe banca tehnica la care s-au adaugat si cele cu administratia orasului (Mititelu a fost nevoit sa se mute din „Banie” la Drobeta Turnu Severin, acolo unde va evolua si in acest sezon) au dus echipa la sapa de lemn, „juvetii” fiind nevoiti sa lupte pana in ultima etapa pentru a evita retrogradarea. In aceasta vara Mititelu l-a adus din Golf pe Aurica Ticleanu (foto), fostul component al „Craiovei Maxima”. Eu cred ca era nevoie de o fosta glorie pe banca oltenilor, desi relatia cu publicul e in continuare stransa (va aduceti aminte de acele meciuri in care stadionul din Turnu Severin era arhiplin). Nu s-au produs plecari foarte notabile la „Universitatea” (Balace la Vaslui, Badoi la Brasov), in vreme ce principalele achizitii sunt Gargarov (adus liber de contract de la Strasbourg), Wobay (revenit in urma imprumutul la Aris Limassol), respectiv „batranii” Ovidiu Stoianof si Dumitru Hotoboc (don’t ask :D). Sa speram ca Florin Costea isi va reveni cat de curand – nu ca as fi fanul Craiovei sau al jucatorului, dar e un atacant cu reale calitati, s-a vazut in ultimii ani, si e pacat sa i se iroseasca talentul, mai ales ca ducem o criza destul de acuta pe plan ofensiv la nationala.

INTERNATIONAL CURTEA DE ARGES si-a pierdut un om important din angrenajul echipei in aceasta vara. Este vorba de internationalul de tineret Mihai Radut, transferat in „Ghencea” in schimbul a 750.000 de euro + un procent dintr-un viitor transfer. Se pare ca Benone Lazar, patronul formatiei argesene, a reusit sa se inteleaga cu Iuliu Muresan in privinta transferului definitiv al lui Ousmane Viera (adus doar sub forma de imprumut in sezonul trecut). In rest, ar fi de remarcat achizitionarea lui Cristian Zimmeramann, Alin Filip (adus de la FC Bihor – un pusti de perspectiva, insa caruia ii va lua ceva pana se acomodeze) si cam atat… Antrenor a ramas acelasi Ionut Badea (f0to), acelasi ganditor, acelasi salvator, dar nu cred ca ii va mai tine mult faza, deoarece e un lot mult prea subtire pentru a scapa de retrogradare. Insa, daca Lazar va avea putere financiara, eu cred ca argesenii au totusi sanse de a termina cu bine si acest an desi le va fi foarte greu.

GLORIA BISTRITA a contabilizat pierderea a doar trei fotbalisti, si din aceia, doi au revenit la echipele lor de provenienta dupa expirarea imprumutului (Homei la Dinamo, Latovlevici la Timisoara, apoi la Steaua), in vreme ce Hora s-a dus sa joace la CFR. Insa reala pierdere este cea de pe banca tehnica – Marius Sumudica (foto) a parasit gruparea ardeleana in favoarea Rapidului. Desi perioada de transferuri n-a expirat, telenovela „Moraes” pare a fi rezolvata, in sensul ca nu va mai pleca de la Gloria, sau cel putin asta cred eu. Ma indoiesc ca vreuna dintre echipe ar fi de acord sa accepte mofturile „Lordului” doar pentru a-l transfera pe acest Moraes cand sezonul bate la usa… Sincer, nici nu sunt un fan al acestui brazilian, nu mi se pare ca ar merita 2 milioane de euro. Desigur, daca e pana acolo, merita mai mult decat Dayro Moreno (aceeasi suma a fost platita si pentru columbian, dar atunci nu era criza financiara), insa eu raman la ideea mea – cumparati fotbalisti romani, doar cu ei putem face performante! In rest, ar fi de notat transferurile lui Predescu respectiv Tudose. Surpriza sau nu, noul antrenor al Gloriei e Laurentiu Reghecampf, fostul manager de o zi al Universitatii Craiova. Repet, el a fost manager!

GAZ METAN MEDIAS a rezistat in ultimii doi ani in Liga I (desi in primul lor an au ocupat un loc retrogradabil, insa gratie nastrusniciei lui Penescu, Argesul a „salvat” involunar Gazul), sunt curios daca antrenorul Cristi Pustai (foto) va reusi acelasi lucru in acest sezon. Nu s-au cheltuit prea multi bani nici de aceasta data. Singurele achizitii de marca sunt cele ale lui Razvan Plesca si Romulus Miclea de la Politehnica Iasi, insa e drept ca nici n-au plecat prea multi fotbalisti. E bine ca se doreste pastrarea omogenitatii, si totodata e bine ca s-a reusit pastrarea serviciilor lui Eric, brazilianul de la mijlocul Mediasului, care a explodat pe final de campionat in editia recent incheiata. Va fi de urmarit si jocul prestat de ardeleni, deoarece in ultimele doua sezoane s-a jucat diferit. In primul an, Gazul trebuia sa retrogradeze jucand frumos, spectaculos, ofensiv, in vreme ce in al doilea an a terminat pe locul 10 (si-au depasit conditia asadar) facandu-ne sa cascam indelung, jucand cel putin modest in atac, e drept ca le-a lipsit mult Bud in a doua jumatate de sezon.

FC BRASOV este echipa care s-a schimbat cel mai mult in aceasta iarna. In primul rand si dupa cum era de asteptat, Viorel Moldovan a parasit banca tehnica, reprosandu-i lui Ion Neculaie ca nu l-a platit absolut deloc pentru cat a pregatit formatia ardeleana. Dupa o lunga perioada in care secunzii Daniel Isaila si Robert Ilyes (foto) au pregatit echipa, patronul brasovean l-a adus pe italianul Giuseppe Materazzi (nu e o simpla coincidenta de nume, e chiar tatal lui Marco Materazzi), cel care n-a rezistat decat trei zile, ca a si fost demis. Nu se cunosc prea bine motivele, se spune ca jucatorii nu erau multumiti de metodele de pregatire, insa e cert ca italianul a ramas cu un gust amar in urma experientei sale din Romania. Dupa cateva zile, s-a anuntat ca Marian Rada va pregati Brasovul pentru noul sezon, insa si acesta s-a speriat de fanii brasoveni, iar Isaila a ramas sa conduca echipa. De ce? Mai bine de jumatate de echipa a plecat (inapoi) la Rapid – Ezequias, Rui Duarte, Nicolae Grigore, Mihai Roman, Sabrin Sburlea. Pe langa acestia,”stalpii” apararii au parasit si ei formatia – Nae Constantin s-a retras, Nino Diogo a ales CFR-ul, iar Abrudan Steaua. „Veteranul” Catalin Munteanu s-a intors la Dinamo, in vreme ce Stelian Stancu, Dorel Zaharia sau Marius Maldarasanu au fost pusi pe liber. Achizitii – Barcauan, Florea si Badoi, acestea sunt cele mai importante nume.

OTELUL GALATI o duce destul de bine, sau cel putin asta inteleg eu. Marius Stan (foto) isi permite luxul de a refuza oferte mai mult decat bune pentru niste fotablisti tineri, adusi pe sume de nimic (de altfel, Stan e maestru in afaceri de acest gen – Emil Jula si Janos Szekely sunt doar doua exemple). Asa cum ne asteptam cu totii, nici de aceasta data nu au fost adusi jucatori din prima liga, au fost preferati niste fotbalisti de mana a doua la prima vedere, insa n-ai de unde sa stii cand vor „exploda”, asa cum au facut-o Antal si restul galatenilor. La capitolul „plecari”, putem inregistra numele lui Marius Axente, reintors la FC Timisoara in urma expirarii imprumutului. In rest, brigada e aceeasi la Galati. Sunt curios cum va evolua Gabriel Paraschiv, dupa ce a CERUT micsorarea salariului (nu e greseala de tastare sau neatentie!) de buna-voie. Pentru asta, merita sa spunem „Chapeau bas”!

RAPID BUCURESTI tinteste iar cupele europene, dupa doi ani de stat pe tusa. Cu un George Copos mai activ ca niciodata (asta dupa cativa ani de cand tot incearca vanzarea Rapidului la evrei si nemti), eu cred ca Rapidul a mutat excelent pe piata transferurilor in acest an. Readucerea lui Dinu Gheorghe (foto) in functia de presedinte si instalarea lui Marius Sumudica pe banca tehnica sunt doua mutari cu care patronul rapidist se poate lauda. Deasemenea, transferurile parafate in aceasta vara sunt poate cele mai bune facute de echipele din Romania, ramane de vazut cum va reusi sa omogenizeze lotul „Sumi-gol”, acest rapidist convins. Ezequias, Rui Duarte, Nicolae Grigore, Mihai Roman, Sabrin Sburlea (toti de la Brasov) plus inca o mana de straini, nemaivorbind ca Dani Coman e singurul care n-a parasit Brasov – ma indoiesc ca nu se va intoarce la Rapid pana la startul campionatului! Cristi Sapunaru, Ilie Iordache si letonul Gaurcs s-au intors la cluburile de provenienta, in vreme ce lui Adrian Iencsi, Adrian Iordache, Diego Ciz, Ionut Stancu sau Darjan Matici nu li s-au prelungit contractele. Tot la „plecari” putem nota si mutarea lui Ionita la Koln, una banoasa (altfel nu cred ca scriam atata in acest paragraf :D).

DINAMO BUCURESTI se lauda prin vocea lui Cristi Borcea la finele campionatului ca mai bine de jumatate din lot va disparea, iar in locul jucatorilor plecati vor fi adusi intocmai ceea ce ii lipsea echipei. Da, s-au facut ceva transferuri in acest sens, insa nu acolo unde era „buba”. Au plecat Bostina si Izvoarnu la U Cluj (primul chiar incepuse sa se acomodeze in ultimul sezon), Bratu a fost imprumutat la Litex Lovech (o GRAVA EROARE a celor din staff-ul administrativ; ALTCINEVA trebuia sa plece!), in vreme ce Lobont va continua cu AS Roma, semnand pe trei ani (probabil acolo isi va incheia cariera). La „veniri”, eu zic ca discutam mai mult despre „reveniri”. Inainte de toate, e de spus ca Ioan Andone revine in „Groapa” dupa un event cu CFR si o experienta scruta la Rapid. Liviu Ganea, Georgian Paun si Hristu Chiacu si-au terminat imprumuturile, iar Catalin Munteanu este iar „caine” dupa ce gasca de la Brasov s-a spart. Nelinistit ca echipa sa n-a castigat cam niciun meci amical in aceasta vara, Andone (foto) a declarat ca mai asteapta cateva transferuri, vezi-Doamne din Argentina de la formatia campioana!

FC TIMISOARA a miscat mai mult la capitolul „plecari” decat la „sosiri”. Dupa cum ne-a obisnuit Marian Iancu, banca tehnica a fost inlocuita. Nelutu Sabau si-a respectat promisiunea de la finele sezonului trecut si a parasit „corabia”, fiind adus in locul sau un sarb, Vladimir Petrovic (foto). Odata cu el n-au venit nume prea mari, doar cativa sarbi + Iulian Tames de la FC Arges. Nu cred ca banatenii aveau nevoie de un coordonator de joc; o duc relativ bine pe acel post, cel putin din punct de vedere numeric. De cealalta parte, Tiago Costa, Florin Maxim, Claudiu Ionescu, Winston Parks si Nemanja Supic au fost pusi pe liber sau pe lista de transferuri. Tinand cont de ultimele declaratii, conform carora Marian Iancu va deveni actionar minoritar al Rapidului, parasind practic echipa crescuta de dansul, nu vad prea multa stabilitate financiara nici la Timisoara, culmea, desi banatenii o duceau cam cel mai bine in sezoanele precedente…

STEAUA BUCURESTI a miscat in aceasta vara mai mult ca in ultimii doi ani la un loc. Victor Piturca (foto) a fost adus in calitate de antrenor, cu dreptul de a se ocupa si de alte ramuri ale clubului, iar Gabriel Bolidici, Eugen Neagoe respectiv Martin Tudor au fost alesi drept colaboratori, secunzi. Initial era vorba ca nea Imi sa fie adus la randu-i in calitate de presedinte, iar Viorel Paunescu trebuia sa primeasca o functie onorifica. Nimic nu s-a concretizat, asa cum nici Florin Marin n-a mai putut fi cooptat de Piturca in stafful tehnic. In schimb, Steaua a transferat multi jucatori. Au si plecat multi, dar au si venit… Au sosit in Ghencea jucatori precum Octavian Abrudan, Razvan Stanca, Alexandru Pacurar, Mihai Radut, Iasmin Latovlevic, Cosmin Matei, Novak Martinovic, Iordan Todorov, Florin Gardos, respectiv Dorel Stoica. Despre acesta din urma se pun multe semne de intrebare, deoarece Mititelu declara ca jucatorul a semnat inainte sa plece de la Craiova in Arabia Saudita un soi de contract conform caruia nu are dreptul sa joace altundeva in Liga I decat la Craiova, iar daca aceasta intelegere va fi incalcata, Stoica trebuie sa achite suma de un milion de euro. Din cate se pare, sunt numai baliverne, ramane de vazut ce se va intampla. Revenind la subiect, de la Steaua au plecat fratii Karamyan, Golanski, Plesan, Ovidiu Petre, Parpas, Tall, Onicas, Tudose, Vatca, Pedriel si „capitanul” Petre Marin. Banderola a primit-o Banel si cu totii suntem curiosi ce va reusi sa faca Steaua in noul sezon.

SC VASLUI n-a facut prea multe transferuri in randul jucatorilor, insa a facut o alta achizitie ce cantareste mai mult decat orice fotbalist – este vorba de noul antrenor, Juan Ramon Lopez Caro (foto), fostul tehnician al Realului. Spaniolul l-a inlocuit pe Marius Lacatus, cel care s-a mutat alaturi de familia sa in Spania. Totusi, inainte de a pleca, a lasat echipa lui Porumboiu pe locul 3, clasandu-se pentru a doua oara consecutiv in fata Stelei – semn ca la Vaslui chiar se „coace” ceva! Alaturi de Lopez Caro, a mai fost adus Rodolfo Bodipo (sub forma de imprumut de la Deportivo la Coruna), un atacant in care vasluienii par sa-si puna destul de multe sperante, desi are 32 de ani. El ar trebui sa-l faca uitat pe Wesley, cel care si-a exprimat in numeroase randuri dorinta de a parasi gruparea moldava, dar si pe hondurianul Carlos Costly s-a plictisit dupa doar un retur (e drept ca tot aici a fost accidentat atat de grav incat a pierdut Cupa Mondiala – el era golgeterul echipei, deci urma sa joace titular in Africa de Sud, insa o accidentare venit pe final de sezon i-a ingropat visele). Totusi, eu il inteleg pe Costly… Vom vedea daca acestia doi vor pati ca Marko Ljubinkovic, exilat cine-stie-unde din cine-stie-ce motive :|. Deasemenea, Porumboiu i-a mai adus Sorin Radoi si Daniel Pancu.

UNIREA URZICENI a reusit inainte de toate sa ii pastreze in loc pe George Galamaz respectiv Marius Bilasco, doi oameni extrem de utili echipei, care si-au anuntat plecarea la finele sezonului. Eu zic ca ar fi fost pacat de toata munca depusa de capitanul echipei respectiv atacantul cu cel mai bun joc aerian din Liga I, sa plece tocmai acum, la doar sase luni de cand si Dan Petrescu avea sa paraseasca Unirea. Si nu doar ca „Bila” si „Gala” au ramas – MM Stoica (foto) a batut palma cu Petre Marin si Rica Neaga, fostii jucatori ai Stelei, plus jucatorul francez alintat „noul Drogba”, Maurice Junior Dale. La plecari, putem vorbi doar despre mutarea lui Daniel Munteanu la U Cluj. Asadar, Unirea continua cu Rony Levy pe banca, Mihai Stoica a fost multumit de israelianul si probabil ca va mai sta o bucata buna de timp.

CFR CLUJ a dus o campanie de transferuri destul de buna, n-a adus decat jucatorii de care avea nevoie Andrea Mandorlini (foto)  pentru a se bate iarasi la titlu si pentru a-l cuceri pana la urma. A venit Ioan Hora de la Gloria Bistrita (pentru care s-a platit aproximativ un milion de euro – o suma destul de mare, zic eu, raportat la ceea ce iti poate oferi Hora, un mijlocas ofensiv destul de fraged inca, avand o talie cam mica in raport cu restul echipei), a fost transferat definitiv Fabrizio Piccolo, si au mai fost adusi atacantul Kivuvu, Ionut Rada si Nuno Diogo. In schimb, au plecat o serie de jucatori care au jucat mai mult sau mai putin in „Gruia”. Este vorba despre Nicolae Dica, Nei si Cabrera – tustrei au revenit dupa imprumutul la CFR, iar Sixto Peralta, Sanchez Prette, Diego Ruiz, Dario Flores sau Didy s-au dus care incotro. Va reusi oare CFR-ul sa repete „isprava” de anul trecut? Ce va face Clujul in Liga? Va depasi performantele Unirii Urziceni de anul trecut? Va rezista Andrea Mandorlini pana la finele sezonului?

Anunțuri

Analiza echipelor de pe locurile 12-7

12. International Curtea-de-Arges. Sezonul a inceput cu Stefan Stoica pe banca argesenilor, insa acesta a fost inlocuit in timpul vacantei de iarna cu nimeni altul decat Ionut Badea. Acesta din urma gasise echipa pe locul 15 (loc retrogradabil), insa in cele din urma a reusit sa ii salveze pe cei de la International, invatandu-i pe elevii sai sa joace inteligent, asa cum a facut-o si la FC Arges. La inceputul campionatului ma indoiam ca orice antrenor ar putea sa-i salveze pe cei de la International. Indoielile mele se legau in special de subtirimea lotului, si acesta format in special din jucatori „refuzati” din alte parti. Aici ma refer la Marius Popa (cel care nu prea isi mai gasea echipa de ceva vreme, insa si-a gasit locul la International, acolo unde a facut o treaba destul de buna), Ramses Gado (n-a terminat sezonul la Curtea-de-Arges; daca nu ma insel e arestat prin Ungaria pentru organizarea de lupte ilegale cu caini), Cornel Frasineanu (cel despre care nu mai auzisem in ultima vreme decat unele acuzatii cum ca ar avea alte orientari), Daniel Stan (fostul jucator al lui FC Bihor, al Otelului Galati si chiar al Unirii Urziceni, accidentat grav in urma cu ceva vreme). Si, pe langa acestia trebuiesc notati si tinerii Vlad Chiriches (convocat chiar si la „nationala” de tineret antrenata de Emil Sandoi), Mihai Radut (recent convocat la „nationala” mare a lui Razvan) sau Catalin Lazar (criticat ca ar fi baiatul patronului, insa mie mi-a placut prestatia sa in unele meciuri). Cel mai important jucator al Curtii-de-Arges a fost Cosmin Bacila (foto), fotbalist care la Farul Constanta evolua pe post de fundas dreapta, iar la International a fost folosit mijlocas, dovedind un apetit ofensiv extrem de dezvoltat.

11. Gloria Bistrita. Toata lumea a botezat Gloria drept „revelatia returului”. Eu prefer sa spun doar ca e cea mai ciudata echipa. Cum altfel am putea numi o formatie ce acumuleaza in a doua jumatate a sezonului dublui punctelor stranse in tur? Dar sa o luam cu inceputul. Sezonul i-a gasit pe bistriteni cu un antrenor nou, interesant pe banca tehnica. Se numea Sandu Tabarca si se auzeau numai lucruri frumoase despre el – ca e scolit prin Austria, ca are o viziune de joc inovativa – si chiar asa mi s-a parut si mie, in multe partide am vazut o Glorie Bistrita care incerca sa joace spectaculos, dar era neatenta in aparare (iar asta o costa mult). A fost inlocuit in plin tur cu nimeni altul decat Florin Halagian, cel care avea sa redreseze echipa asa cum nimeni nu s-ar mai fi asteptat, insistand cu promovarea lui Souleymane Keita, un jucator de culoare cu viteza impresionanta, care a facut meciuri mari contra Stelei si lui Dinamo. Bistrita a iernat pe penultimul loc, cu 14 puncte, insa viata ardelenilor se anunta cu atat mai grea cu cat „Armeanul” avea sa paraseasca Gloria. Inlocuitorul sau a fost Marius Sumudica, un tehnician tanar, care a promovat actuala Astra Ploiesti in Liga I si care a mai activat pe la Farul si Progresul in liga secunda – asadar aceasta a fost prima experienta a lui „Sumi-gol” in Liga I. O alta plecare importanta a fost si cea a lui Lucian Sanmartean, playmaker-ul Bistritei din turul campionatului, insa si pentru acesta s-a gasit inlocuitor – Moraes, brazilianul-minune, o gaselnita a lui Sumudica dovedindu-se a fi unul dintre cei mai buni stranieri din Liga I in retur. Din punctul meu de vedere, Moraes (foto) a fost clar un om determinant pentru bistriteni in acest sezon desi a jucat doar in a doua jumatate a campionatului. Ramane de vazut ce se va intampla de la anul cu echipa lui Jean Padureanu, cel care a anuntat ca intentioneaza sa paraseasca Gloria (nu definitiv). In plus, si Sumudica e intens curtat de Rapid Bucuresti, echipa lui de suflet, si pare tentat sa plece.

10. Gaz Metan Medias. Putem spune fara nicio urma de indoiala ca Mediasul din acest sezon n-a mai semanat cu Mediasul de acum un an si ceva, echipa care a ocupat un loc retrogradabil, insa FC Arges a picat in liga secunda in locul gazarilor, datorita lui Penescu. In ciudat faptului ca trebuiau sa retrogradeze, jucau un fotbal extrem de frumos, spectaculos, atacau iar meciurile lor erau partide cu un ritm de joc alert, de la o poarta la alta. Ei bine, in acest campionat nu prea am mai vazut acea echipa a Gazului. Nu am mai vazut acel risc pe care echipa lui Cristi Pustai si-l asuma meci de meci. In acest sezon am vazut o echipa a Mediasului destul de pragmatica, fara sa iasa prea mult la joc, insa care se apara destul de bine. E la fel de drept ca in urma cu un an Mediasul se baza pe Cristi Bud, un atacant aflat in mare forma care, prin reusitele sale, a adus multe puncte gazarilor. In sezonul recent incheiat Bud semnase in plin tur cu CFR Cluj, gandul i-a fost mai mult la gruparea din Gruia decat la echipa lui Pustai. Neavand un alt goleador in sanul echipei, antrenorul a fost nevoit sa joace ceva mai cumpatat si asta s-a vazut pe parcursul intregului sezon – Mediasul e campioana rezultatelor de egalitate (nu mai putin de 15 remize – atatea au strans baietii lui Pustai de-a lungul celor 34 de etape!). Nu am reusit sa disting un omul de baza de-a lungul sezonului, insa la aceasta categorie i-as putea nominaliza pe Eric de Oliveira (un brazilian ce a dat drumul la goluri pe final de retur), Zarko Markovic (un fundas curtat de „grazii” Ligii) sau Paul Parvulescu (cel care la mijlocul lunii aprilie 2010 a semnat un contract pe 5 ani cu Hoffenheim, echipa ce a platit 1.8 milioane euro pentru mijlocasul stanga). Si totusi, cel mai important mi s-a parut Markovic (foto), fotbalist pe care l-as pastra cu orice pret la Medias, nu as incerca sa-l vand, desi vor fi oferte…

9. FC Brasov. Sezonul nici nu incepuse bine ca la Brasov deja s-a si schimbat antrenorul. In vara, Nicolo Napoli fusese anuntat drept succesorul lui Razvan la FC Brasov. Italianul n-a pregatit echipa nici doua saptamani, ca a si plecat, fiind inlocuit cu Viorel Moldovan, cel care a reusit sa termine sezonul pe banca brasovenilor, insa dupa un retur in care echipa a gafait teribil. Din punctul meu de vedere, sansa lui „Moldo-gol” a fost faptul ca echipa a atins faza semifinalelor Cupei Romaniei, altfel Dinu Gheorghe l-ar fi demis in secunda urmatoare (sa ne amintim ce inceput de retur a avut Brasovul). Ar mai fi de spus ca la finalul turului, echipa a terminat pe locul 7, in fata dinamovistilor, insa la iarna, datorita campaniei de transferuri aproape inexistente (ba chiar erau sa il piarda pe Rui Duarte, cel care a uitat sa se intoarca la reunirea lotului) lumea nu le dadea nicio sansa la ocuparea unui loc de Europa League. Iar lumea a avut dreptate. Brasovul s-a prezentat extrem de mediocru din toate punctele de vedere, jucand deplorabil in prima parte a turului, salvand doar pe final ce mai ramasese de salvat. Asadar, si in acest an au terminat tot pe locul 9, ca si anul trecut, de unde vine si constatarea mea – de la plecarea lui Razvan, echipa nu se afla nici in progres, dar nici in regres, asa cum era de asteptat. Omul decisiv al brasovenilor – Robert Ilyes (foto), cel care mi se pare ca tine toata echipa. Alaturi de el, alti fotbalisti care au contat enorm mult au fost Mihai Roman (cel care a cunoscut un progres imens, fiind propulsat de Razvan Lucescu pana la nationala Romaniei), Nuno Diogo (unul dintre cei mai buni stopperi din Liga I; recent a semnat cu CFR Cluj) sau Sabrin Sburlea (un tanar atacant de mare perspectiva care totusi mai trebuie sa creasca putin la Brasov).

8. Otelul Galati. Din punctul meu de vedere, moldovenii au reprezentat revelatia returului. Practicand un joc fluent, bazat pe o faza ofensiva inteligenta (in ciuda saraciei de vedete), echipa antrenata de Dorinel Munteanu a reusit sa evite retrogradarea (obiectivul propus la inceputul campionatului), ba chiar se batea cu sanse reale sa-i ajunga din urma pe dinamovisti pentru a prinde locul 6 ce duce in preliminariile Europa League. Nu s-a mai intamplat asta, insa nici departe n-au fost galatenii sa produca o supriza pe acest final de sezon, mai nebun ca niciodata. Daca la inceput mai nimeni nu avea incredere in acest proiect al Galatiului, prin care se renunta la transferuri pe bani multi, finantele fiind investite cu cap si pe sume mici in fotbalisti romani tineri, de viitor. Dorinel a promovat destui astfel de fotbalisti, si nu doar ca acestia au jucat in tricoul Otelului, dar acestia au facut-o foarte bine, captand atentia selectionerului de „seniori” Razvan Lucescu, nu doar cea a lui Sandoi. Astfel s-a ajuns ca Otelul sa aibe nu mai putin de 9 fotbalisti convocati la echipa de tineret a Romaniei – echipa ce ar trebui sa fie principala sursa de jucatori pentru nationala mare. Sunt curios cum va evolua situatia la Galati. Sper ca acest proiect sa continue, fotbalistii de valoare sa nu fie vanduti, sa mai creasca putin sub bagheta lui „Munti” si, cine stie, sa vedem intr-o buna zi Otelul luptand in numele Provinciei impotriva echipelor din Capitala in aceasta lupta in care Bucurestiul pierde la foc continuu de cativa ani. Cel mai important om al galatenilor din acest sezon mi s-a parut Gabriel Giurgiu (foto). Mijlocasul in varsta de 27 de ani, campion in Rusia cu Rubin Kazan, a fost unul dintre cei mai constanti fotbalisti galateni, inscriind cateva goluri importante pentru echipa sa. Alti jucatori ce merita sa ii urmarim pe viitor: Samuel Cojoc, Cornel Rapa, Cristian Sarghi, Liviu Antal, Razvan Ochirosii, Silviu Ilie, Laurentiu Iorga.

7. Rapid Bucuresti. Este al doilea sezon la rand in care giulestenii nu reusesc clasarea pe un loc care sa ii duca spre cupele europene. Asadar, pentru Rapid urmeaza un nou an de munca, asta dupa ce s-a incercat din rasputeri clasarea pe locul 6, in dauna „cainilor”, mai ales dupa scandalul de la inceputul returului (va aduceti aminte de acel Rapid 1-0 Timisoara, partida pierduta de feroviari la masa verde). Meciul a fost de pomina, disputandu-se pe un teren deszapezit de fanii rapidisti inainte de startul meciului. Transferati (mai bine zis imprumutati) pe ultima suta de metri de la Sportul Studentesc, Dacian Varga si Tiberiu Balan au fost introdusi pe teren de antrenorul de atunci, Nae Manea, acesta nestiind ca nu au drept de joc (data la care au fost inregistrate transferurile celor doi depasise termenul impus de LPF). Desi au castigat meciul cu 1-0, in urma unei reusite superbe a slovenului Darijan Matic, rapidistii s-au vazut cu cele trei puncte luate in urma apelului facut de Marian Iancu. Va aduceti aminte ca scandalul a luat amploare – George Copos a contestat victoria la masa verde a Timisoarei, sarind la gatul lui Mitica Dragomir, sprijinit fiind de Gigi Becali. Iata ca acele trei puncte ar fi ajutat enorm Rapidul, insa TAS-ul a decis nu cu foarte mult timp in urma ca punctele apartin banatenilor. Daca la finele turului Rapdiul se afla pe locul 5, avandu-l pe Alexandru Ionita in forma maxima (motiv pentru care nemtii de la Koln au pus pe masa 2.5 milioane de euro, lasandu-l in Giulesti sa mai creasca pana in vara). Din punctul meu de vedere, Copos ar trebui sa-i pupe mana lui Viorel Hizo, antrenorul care practic l-a promovat pe Ionita la prima echipa, alaturi de Raduta, Straton si alti tineri fotbalisti. Desigur, Hizo nu i-a promovat pentru ca politica sa era de asa natura, ci din cauza faptului ca patronul rapidist i-a aratat degetul mijlociu (la figurat, desigur) cand a venit vorba de bani investiti in transferuri. Dupa plecarea lui Hizo, a venit randul unui alt mare rapidist sa vina la echipa, este vorba de Nae Manea. Nici acesta n-a mai rezistat presiunii mult, iar pe data de 1 aprilie 2010 a fost prezentat Ioan Andone pe banca tehnica a Rapidului. In conditiile in care Rapidul n-a mai prins Europa League, „Falcosul” si-a facut bagajele, asta dupa ce a umilit Steaua, scor 5-1. Omul cel mai important al Rapidului? Daca e dupa mine, l-as numi pe Ionita (foto), nu datorita golurilor sale cat din punct de vedere financiar (fara mutarea sa in Bundesliga, nu stiu daca George Copos i-ar mai fi promis lui Sumudica un buget de 6 milioane de euro).

VINERI, 16 IULIE 2010, VA AVEA LOC LANSAREA „JURNALULUI DE MONDIAL”- 100 de pagini despre Mondialul african: prezentarea echipelor, dar mai ales a favoritelor inainte de startul competitiei, cele 64 de meciuri disputate, impresii de pe urma fiecarei faze parcurse, dar si informatii utile despre stadioane, Zakumi, Jabulani; nu am uitat nici de Paul! Asadar, Cupa Mondiala povestita intr-un format electronic, usor de citit. STAY TUNED!

TOP10 Antrenori romani

In acest articol voi prezenta un top al celor mai valorosi antrenori romani all-time. Desigur, e un top personal, insa e bazat pe performantele personale ale fiecarui antrenor in parte. Daca aveti si voi un top al vostru, lasati un comentariu.

1. STEFAN COVACI.

Si-a inceput cariera de antrenor la „U” Cluj, club unde a stat nu mai putin de 9 sezoane. Intre 1962-1967 a fost secundul echipei nationale de fotbal a Romaniei, dupa care a semnat cu Steaua Bucuresti, acolo unde a si castigat un titlu si trei Cupe ale Romaniei. Intre 1971-1973 a activat pentru Ajax Amsterdam, marele Ajax Amsterdam pentru care mai evolua in acea perioada, printre altii, si Johan Cruyff, poate cel mai talentat fotbalist european din toate timpurile (la bataie cu Zidane sau Platini). Asadar a stat doar doua sezoane pe banca „lancierilor” – suficient cat sa castige doua Cupe ale Campionilor Europeni, doua campionate ale Olandei, o Cupa a Olandei, o Supercupa a Europei si o Cupa Intercontinentala. Intre 1973 si 1975 a antrenat selectionata Frantei, dupa care si-a continuat activitatea in cadrul nationalei Romaniei (pana in 1980). Ultimele echipe antrenate de Stefan Covaci au fost Panathinaikos si Monaco. A murit in anul 1995; din pacate nu am reusit sa il urmaresc, sunt chiar extrem de curios sa vad cat de bine antrena o persoana ce in doi ani a castigat 7 trofee. Putem spune si ca e singurul antrenor roman care a fost selectionerul unei tari importante in fotbal, asa cum e cea a Frantei. Bravo lui, cinste lui – un mare antrenor care ocupa locul intai la mine in top.

2. Emeric Ienei.

O spun inca din start – sunt un mare fan al acestui tehnician care a reusit cea mai mare performanta a fotbalului romanesc – si anume castigarea Cupei Campionilor Europeni pe data de 7 mai 1986 la Seviila, contra Barcelonei. Multi spun ca fundatia a fost turnata de Florin Halagian, iar nea Imi doar a „finisat-o”; eu sunt de parere ca ambii au depus un efort imens pentru realizarea minunii, insa totusi munca cea mai grea ii apartine clar lui Ienei, care a stiut ce anume sa faca in finala de la Sevilla, devansand inainte alt colos, Anderlecht – echipa la care evolua pe atunci marele Enzo Scifo. Ca fotbalist, Ienei face parte din memorabila echipa de aur a Stelei din anii ’50. Ca antrenor a activat la Steaua, FC Bihor Oradea, CS Tirgoviste, FC Fehervar (Ungaria), Panionios sau „U” Craiova. Totodata, el a antrenat atat selectionata de fotbal a Romaniei, cat si pe cea a Ungariei. Toata stima pentru nea Imi!

3. Mircea Lucescu.

Desi acesta mai activeaza si in zilele noastre, „il Luce” si-a croit un loc in podiumul celor mai buni antrenori romani all-time. Dupa ce a reusit sa inchege una din cele mai frumoase echipe din istoria Diviziei A la Corvinul Hunedoara, a preluat fraiele echipei nationale (1981). Cu aceasta a reusit o calificare la CE din Franta, 1984. Un an mai tarziu avea sa semneze cu Dinamo, clubul care l-a format ca fotbalist si alaturi de care a castigat 6 titluri ca jucator. In perioada 1985-1990 a reusit un singur event, dupa care a plecat in Serie A, mai intai la Pisa, acolo unde a antrenat doar un sezon. Au urmat 5 ani la Brescia acolo unde a lucrat cu Hagi, Raducioiu sau Nelutu Sabau, avandu-l ca patron pe controversatul Corioni. Sezonul 1996-1997 l-a petrecut la Reggina, dupa care a revenit acasa, insa nu la Dinamo, ci la rivala locala, Rapid Bucuresti. Nici aici nu a stat prea mult, deoarece in 1998, a primit un telefon din partea lui Moratti, conducatorul Interului, o echipa ce se afla in blocaj desi evoluau jucatori renumiti, gen Ronaldo Luis Nazario de Lima. N-a reusit sa faca prea multe, iar in 1999 a revenit la Rapid, echipa unde a cucerit al doilea titlu din istorie. Au urmat aventurile din Turcia, acolo unde a antrenat mai intai Galatasaray Istanbul, acolo unde a castigat Supercupa Europei si o data campionatul Turciei – performanta egalata si la Besiktas. Din 2003 activeaza la Sahtior. In 2009 a castigat Cupa UEFA, probabil cel mai important trofeu din palmaresul sau.

4. Florin Halagian.

Daca cineva nu a auzit de Florin Halagian, fie nu are absolut nicio treaba cu acest fenomen pe care noi obisnuim sa il numim „FOTBAL”, fie se uita doar de dragul lui Cristiano Ronaldo sau Messi, si nu pentru FOTBAL. Domn’ profesor Halagian este un clasic al fotbalului romanesc, reusind printre altele sa activeze timp de 10 sezoane (consecutiv) la FC Arges, acolo unde a adus doua titluri si mai multe locuri pe podiumul final al Diviziei A. Totodata, se poate spune ca el a creat Steaua din 1986, unde a adus numerosi jucatori desi el plecase din „Ghencea” inca din 1884. A castigat un titlu si cu Dinamo Bucuresti; printre altele, a mai antrenat la „U” Craiova, Victoria Bucuresti, Inter Sibiu sau Ceahlaul Piatra-Neamt. De curand a preluat echipa Gloria Bistrita, „lanterna rosie” a campionatului curent. In alta ordine de idei, Florin Halagian e un adevarat maestru al fotbalului romanesc. In alta ordine de idei, este cunoscut pentru obiceiul sau de a purta la fiecare meci sepcuta sa norocoasa, cu emblema clubului amerian de baschet Chicago Bulls. Mult respect pentru „Armneanul”!

5. Valentin Stanescu.

Poate sa sune comic, dar Valentin Stanescu a fost selectionerul Romaniei 7 (sapte) ori! Fiecare intelege ce vrea din acest lucru. A promovat patru echipe de-a lungul carierei sale de tehnician, a castigat de trei ori titlul cu trei echipe diferite, csatigand totodata si o data trofeul „Balkan Cup” cu Rapid Bucuresti (nu ca ar avea o foarte mare relevanta in zilele de azi). Ca o curiozitate, stadionul Rapidului ii poarta numele, dupa ce in anii ’80 a incheiat probabil cea mai proasta perioada a clubului, promovandu-i in Divizia A. Din pacate, Stanescu nu mai este printre noi, a murit in anul 1994, la varsta de 72 de ani. Pentru mine ramane unul dintre cei mai buni antrenori romani, toata stima pentru domnul Valentin Stanescu.

6. Cosmin Olaroiu.

Cu toate ca e cunoscut a fi un „antrenor defensiv”, acesta a reusit o performanta ce parea ani buni ca e imposibila – sa califice o echipa romaneasca in Grupele UCL. In 2006, dupa 10 sezoane de asteptari, Olaroiu a calificat Steaua in Champions League, acolo unde nu s-a facut de ras. Ar mai fi de spus ca in sezonul premergator, 2005-2006 a reusit cea mai buna performanta europeana dupa 1989, calificand-o pe Steaua pana in semfinalele Cupei UEFA, acolo unde au intalnit pe englezii de la Middlesbrough…..In alta ordine de idei, este dublu campion al Romaniei (cu Steaua), insa a mai antrenat in Liga I si pe FC National, echipa unde a fost aproape de castigarea titlului, sudand o echipa extrem de frumoasa. Din 2007 antreneaza in Golf, la Al-Hilal (Arabia Saudita) si momentan la Al-Sadd (Qatar). Lumea spune ca e „defensiv” in gandire, eu nu sunt de aceeasi parere, deoarece nu poti castiga 2 titluri + sa ajungi in semifinalele UEFA jucand cu fundul in poarta. Jos palaria pentru Oli!

7. Ioan Andone. 

Un alt antrenor care a activat si in Golf, la echipele arabe. Chiar in prezent isi desfasoara activitatea la Al-Ahli Dubai (EAU), dupa ce sezonul trecut a antrenat Al-Ettifaq (Arabia Saudita). Desi e considerat a fi o legenda a lui Dinamo Bucuresti si printre cele mai emblematice figuri ale sportului hunedorean, Andone a activat la mai multe echipe romanesti de-a lungul carierei sale de tehncian care se intinde inca din anul 1993, pana in prezent (cand este aproape de a semna cu Dinamo). A mai antrenat Sportul Studentesc, „U” Cluj, Petrolul Ploiesti, Farul Constanta, FC Brasov, FC Oradea si CFR Cluj (echipa unde a facut „eventul” si pe care a dus-o in premiera in Grupele UCL, insa a fost demis cu putin timp inainte de debut). In strainainte a mai activat si la Omonia Nicossia (Cipru). Pot sa spun ca sunt un fan al acestui antrenor pe care il consider a fi poate printre cei mai buni care inca activeaza si chiar imi pare rau ca nu l-am vazut in postura de selectioner pana acum.

8. Anghel Iordanescu.

Ca jucator este o legenda a Stelei (in Romania a jucat numai pentru Steaua), iar ca antrenor se poate lauda ca a fost selectionerul a doua tari (Romania – in doua randuri -, si Grecia). Deasemenea, si-a petrecut o buna parte din cariera in Golf, acolo unde a lasat o impresie buna prin performantele sale ca tehnician. Este bine de stiut ca a dus nationala Romaniei pana in sferturile de finala ale Campionatului Mondial din SUA (1994). S-a retras din postura de antrenor din 2007, la un an dupa ce a terminat ultimul sau contract de antrenor, la echipa Al-Ain (Emiratele Arabe Unite). Totodata, ar mai fi de notat faptul ca pe data de 7 mai 1986, cand Steaua juca finala Cupei Campionilor Europeni (unicul trofeu CCE castigat de vreo echipa romanesca vreodata) a fost antrenor-jucator, desi se stia inaintea partidei ca e doar antrenorul secund al lui Ienei. Pe final a facut incalzirea pe margine iar in scurt timp a intrat pe teren cu numarul 13.

9. Mircea Radulescu.

Un antrenor destul de necunoscut pentru mine in sensul ca nu l-am vazut activand in Liga I/Divizia A in ultima vreme, ce-i drept are si omul o varsta. In prezent este presedinte al Comisiei Tehnice a FRF si director al Scolii Federale de Antrenori de fotbal. Deseori il vedem la tv vorbind despre situatia antrenorilor din Romania. A inceput cariera de antrenor la Sportul Studentesc, Universitatea Craiova si Rapid Bucuresti. Deasemenea, el a trecut si pe la nationala de fotbal a Romaniei, acolo unde a fost la inceput selectionerul nationalei de tineret, iar apoi secund la „nationala mare”, iar apoi principal (1990-1992). A mai antrenat nationala Egiptului, CA Tunis, nationala Siriei si nationala Algeriei. Desi nu mi-e foarte familiar, faptul ca e directorul Scolii de Antrenori si a fost pe la atatea nationale destul de importante, pentru mine este un exemplu demn de urmat pentru tinerii antrenori din zilele de azi.

10. Mircea Rednic.

Este un antrenor care inca activeaza; momentan antreneaza la Alania, in liga secunda a Rusiei, unde are ca obiectiv promovarea. Mircea Rednic are in palmares doua titluri de campion din postura de antrenor (cu Rapid Bucuresti, respectiv Dinamo Bucuresti). „Strambul”, asa cum i se spune, a mai antrenat la FCM Bacau, Al-Nasr (Arabia Saudita), „U” Craiova si FC Vaslui. Personal, imi place si imi displace antrenorul Mircea Rednic. Apreciez mult faptul ca e devotat unor echipe (Rapid si Dinamo) si nu se plimba „din stup in stup”, ceea ce denota pofta de performanta a sa. Pe de alta parte nu imi place ochiul sau pe piata transferurilor – in loc sa creasca tineri jucatori romani, prefera sa aduca stranieri. Cu bune si cu rele, Rednic ocupa locul 10 in topul meu.

Evolutia lui Dinamo in ultimii 10 ani

1) Sezonul 1999-00. Un sezon excelent pentru Dinamo, reusind „dubla”, adica a iesit castigatoare pe amblele planuri- cupa si campionat. Antrenor principal era Cornel Dinu (foto stanga), unul dintre jucatorii emblematici ai cestui club, secondat de Ion Marin, cel care urma sa ocupe la randu-i, postul de „principal”. Echipa-standard din acel sezon: Stefan Preda- Giani Kirita, Gheorghe Mihali, Vali Nastase, Daniel Florea – Florentin Petre, Ionut Lupescu , Catalin Haldan (R. I. P.), Daniel Iftodi – Adrian Mihalcea, Marius Niculae (4-4-2).

2) Sezonul 2000-01. Cu acelasi Cornel Dinu pe banca tehnica, Dinamo avea sa porneasca la drum, la capatul caruia,  trangand linie, aveau sa isi adauge in palmares o Cupa a Romaniei. Toate par a fi aproape neschimbate comparativ cu sezonul trecut, insa Dinu avea sa schimbe putin piesele, trecand de la „clasicul” 4-4-2 la un „3-5-2”, cu 3 fundasi centrali, continuat pe parcurs si de Ion Marin. Echipa-tip: Florin Prunea – Bogdan Onut, Gica Mihali, Vali Nastase- Mugur Bolohan, Giani Kirita, Ionut Lupescui, Iulian Tames, Ovidiu Talvan – Marius Niculae, Adrian Mihalcea. Acest sezon avea sa fie cel mai bun, si totodata, ultimul, al „Sagetii”, care urma traseul lui Loti Boloni, la Sporting Lisabona, facand echipa cu Cristiano Ronaldo. Din pacate, ultimul sezon al lui Catalin Haldan (foto dreapta) ca fotbalist si ca om (Rest In Peace).

3) Sezonul 2001-02. Inceput cu Cornel Dinu pe banca tehnica, insa dupa cateva etape avea sa fie schimbat de Ion Marin (foto stanga), „invatacelul” de acum 2 sezoane. Acest era primul campionat al lui Claudiu Niculescu in tricou alb-rosu, venit de la rivala Universitatea Craiova. Desi a fost contestat de publicul „alb- rosu” la inceput, treptat a castigat respectul tribunelor si admiratia fanilor in sezoanele ce urmau, devenind un simbol al clubului in ultimii ani… Tactic, lucrurile nu s-au schimbat fata de sezonul precedent, acelasi 3-5-2 (Bogdan Lobont – Giani Kirita, Marin Vatavu, Bogdan Onut – Mugur Bolohan, Florin Parvu, Iulian Tames, Ovidiu Stanga, Ovidiu Talvan – Claudiu Niculescu, Sabin Ilie). Aceasta tactica aducea un nou titlu in vitrinele dinamovistilor, tactica adoptata de Ion Marin, desi mijlocasii latelai (Bolohan si Talvan) aveau sarcina dubla, urmand a face ambele faze. Ultimul sezon pentur Adi Mihalcea si Vali Nastase, jucatori de baza in ultimii ani, luand astfel drumul Italiei, la Genoa 1893.

4) Sezonul 2002-03. August 2002 avea sa fie ultima luna din mandatul lui Marin, venind in locu-i Ion Moldovan, dar care n-a apucat mai mult de o luna. Succesorul acestuia era „Flocea” (Florin Marin), tot pentru o luna. A urmat o noua „inscaunare” a lui Cornel Dinu, terminata in „martisor” 2003 (aproape 5 luni). Ultimul tehnician dinamovist al acestui sezon, Ioan Andone, a reusit o clasare pe locul 3, dupa un campionat bulversat, insa alinarea „alb-rosilor” le-a fost Cupa Romaniei. Acest sezon avea sa fie primul al lui Ionel Danciulescu (foto dreapta), venit tocmai de la Steaua, huiduit din belsug in acest an de dinamovisti. Echipa-tip aproximativa: Cristi Munteanu – Flavius Stoican, Giani Kirita, Ciprian Danciu (NU Danciulescu!), Bogdan Onut- Mugur Bolohan, Dan Alexa, Stefan Grigorie, Cornel Frasineanu – Claudiu Niculescu, Claudiu Dragan (Ionel Danciulescu). Se poate observa o revenire tactica, de la 3-5-2 la 4-4-2.

5) Sezonul 2003-04. Sezonul inceput si terminat cu Ando (foto stanga) pe banca, fara a mai fi schimbat si, pastrand traditia ultimilor ani, Dinamo a castigat iar titlul, secondat si de Cupa Romaniei. Tactic, lucrurile se schimba putin,  „Falcosul” trecand de la 4-4-2 la 3-4-3 cu trei fundasi centrali, patru halfi si trei inaintasi. Se poate observa si o intinerire masiva a lotului, fiind promovati la prima echipa Andrei Vlad (20 de ani, portar), Alexandru Dragomir (18 ani, fundas), Szabolcs Perenyi (21 de ani, fundas/mijlocas stanga), Cristian Cigan (16 ani, atacant) si Ciprian Marica (18 ani, atacant). Evident, doar unii dintre acestia au rezistat in prima echipa. Echipa standard: Stefan Preda (Vladimir Gaev) – Cosmin Barcauan, Angelo Alistar, Adrian Iordache – Florentin Petre, Dan Alexa, Iulian Tames, Dorin Semeghin- Ionel Danciulescu, Claudiu Niculescu, Ciprian Marica. Ca o paranteza, in aceasta perioada devine celebra expresia „Iordache si Semeghin, spaima sticlelor de vin”, aluzie la cei doi petrecareti ai lui Dinamo.

6) Sezonul 2004-05. Tot cu Ando pe banca, doar Cupa Romaniei in acest an, in care intinerirea echipei a alternat cu achizitionarea „dinozaurilor” Bogdan Stelea (37 de ani la vremea aceea) si Liviu Ciubotariu (34 de ani). Aveau sa fie adusi la prima echipa Cristi Pulhac (la 20 de ani), Gabi Tamas (21 de ani), Ianiz Zicu (21 de ani) sau Adrian Cristea (21 de ani). Tactic, a fost pastrat in continuare sistemul 3-4-3: Bogdan Stelea – Gabi Tamas, Ionut Badea (antrenorul de azi al Argesului 🙂 ), Adrian Iordache- Florentin Petre, Andrei Margaritescu, Stefan Grigorie, Dorin Semeghin – Adrian Mihalcea, Claudiu Niculescu, Ianis Zicu. In acest campionat, intr-un meci contra Craiovei, „Postasul” avea sa-si faca aparitia pe teren cu un fular alb-albastru pe care l-a expediat in obrazul lui Claudiu Niculescu (foto dreapta), fostul craiovean, insa fanul nervos nu avea sa ramana „neatins”, Mihalcea carandu-i niste picioare in coaste din saritura. In acest sezon Dinamo castiga ultima Cupa a Romaniei.

7) Sezonul 2005-06. Sezonul a inceput cu achizitionarea pachetului de jucatori ai Universitatii Craiova (Adnan Guso, Mariko Daouda, Cosmin Moti, Mihaita Plesan, Ilie Iordache). Ando a trecut la 4-4-2 si, pentru a suplini golul lasat in atac de imprumutul lui Danciulescu in China, l-a adus de la FC Nantes, tot sub forma de imprumut, pe fostul rapidist, Florin Bratu (foto stanga). Acesta avea sa fie cel mai slab sezon din ultimii ani pentru „caini”, neecastigand nici Cupa, nici campionat. Pe parcursul campionatului, mai precis in iarna, Ioan Andone a trebuit sa plece, hulit de Giovani Becali, pe atunci ocupand o functie administrativa in cadrul clubului, tot acest numindu-i succesorul, spaniolul Esteban Vigo, cel care a condus doar cateva miute, nicio etapa, poate doar cateva amicale ieftine. Cel care avea sa-i ia locul, Ion Marin, parasea o echipa aflata pe primul loc in Diviza B, Seria III, care, in cele din urma, nu a mai putut promova (se incurca la baraj), FC Bihor. Dupa o luna de rezultate nemultumitoare „Flocea” ii ia „painea” lui Ion Marin, insa tot pentru o luna, Mircea Rednic terminand sezonul pe banca dinamovistilor.

8) Sezonul 2006-07. Cu „Puriul” pe banca tot sezonul, Dinamo defileaza in campionat, castigand titlul la pas, inca din tur. Totusi, dinamovstii mai aveau sa abie batai de cap in privinta portarului, insa aceasta probleme avea sa se diminueze odata cu „bomba” de pe piata transferurilor, sosirea lui Bogdan Lobont. Tot in acest sezon revenea „Corbul” si, o alta „bomba”, Catalin Munteanu, alt ex-stelist. In acest campionat, pe data de 7 aprilie 2007, Steaua avea sa traiasca una dintre cele mai mari umilinte din istoria clubului: Steaua 2-4 Dinamo, tocmai in noaptea de Inviere. Echipa-tip a sezonului: Glen Moss (Bogdan Lobont) – George Blay, Cosmin Moti, Cosmin Pascovici (Stefan Radu), Cristi Pulhac – Adrian Cristea, Andrei Margaritescu, Adrian Ropotan, Catalin Munteanu – Ionel Danciulescu , Claudiu Niculescu (Ionel Ganea).

9) Sezonul 2007-08. Sezonul incepea in Europa pentru Dinamo, in turul III preliminar al UEFA Champions League, unde o intalnea pe Lazio Roma. Dupa umilinta de pe „Stefan cel Mare”, la care a contribuit din plin si Nastase, Dinamo avea sa paraseasca competitia din nou, fapt ce i-a fost fatal lui <<Strambu’>> (Mircea Rednic – foto stanga), cel care avea sa plece la Rapid. Din septembrie 2007 la Dinamo venea italianul Walter Zenga, fost stelist, cel care, in ciuda promisiunilor mari, n-a rezistat decat 3 luni, dupa care, sezonul era terminat de tandemul Cornel Dinu – Cornel Talnar. Nici Cupa, nici campionat. Asadar, un nou sezon compromis datorita schimbarilor frecvente si bruste in randul antrenorilor. Sistem 4-4-2 (diamant). Primul 11 standard : Bogdan Lobont – George Blay, Cosmin Moti, Stefan Radu, Cristi Pulhac – Andrei Margaritescu (inchizator) – Adrian Cristea (aripa dreapta), Catalin Munteanu (aripa stanga) – Ianis Zicu (coordonator de joc) – N & D (Bratu). Un sezon slab al lui Niculescu, urmand sa plece in Germania la Duisburg, un alt „caine” care paraseste corabia fiind Stefan Radu (la Lazio) pentru 5,5 milioane de euro.

10) Sezonul 2008-09. In desfasurare. Inceput si continuat de Rednic pe banca. Este momentan campioana de toamna, desi in tur jocul a fost contestat in numeroase randuri si de conducere. Tot 4-4-2 (diamant): Bogdan Lobont (Emil Dolha) – George Blay, Gabi Tamas, Silviu Izvoranu (Cosmin Moti), Zie Diabate – Adrian Ropotan (N’Doye/Papa Malick), Gabi Torje, Adrian Cristea, Ionel Danciulescu (Ianis Zicu) – Claudiu Niculescu (Florin Bratu), Marius Niculae. Printre cei mai buni jucatori – „Sageata”, care a revenit la inceputul campionatului, din Scotia.

Punct si de la capat.

Din cate se pare, Victor Piturca nu mai este selectionerul nationalei de fotbal a Romaniei. Se pare ca toate acatistele celor anti-Piti au dat roade. Ok, a plecat. Dar cine ii va fi succesorul? Ce schimbari in lot se vor face? Dar tacticile, cat vor fi de imbunatatite fata de cele ale lui Piturca? As dori sa vad cum va arata peste un an nationala, condusa de un expert in fotbal, nici tanar, dar nici batran, cu o echipa formata 75% din Liga I, un cmapionat puternic in acele vremuri, iar restul de la echipe de clasa, gen Real Madrid, FC Liverpool sau AC Milan, aplicnad un „Bradulet” (3-2-3-1-1) cu apetit ofensiv etc., dar nu le putem avea chiar pe toate.

Grija numirii noului selectioner a cazut pe umerii lui Ionut Lupescu, cel care a facut un portret scurt al selectionerului ideal: „ieftin”, si care a mai spus ca printre favoritii principali se noteaza Ioan Andone si Razvan Lucescu. Sincer, din punct de vedere propriu si personal, Ando e mai valoros ca Razvan, „Falcosul” a lasat ceva in urma oriunde a fost – la FC Bihor a promovat niste jucatori care in final au ajuns sa faca pasul la Divizia A prin calitatea jocului; la Sportul Stundetesc a implementat spiritul jocului nebun, anti-defensiv, foarte placut ochiului; la Dinamo a lasat in urma 2 titluri, ultima oara plecand in suturile lui Giovanni Becali; iar la CFR Cluj a promovat fotbalul latino, termenul de „joga bonito” aducand un nou titlu  Provinciei dupa vreo 17 ani.

Revenind la despartirea de Victor Piturca, acest moment poate constitui un soc pentru nationala, iar acest soc nu poate fi decat de doua feluri: benefic sau „cancerigen”. Probabil ca 70% din instalarile de antrenori aduc un beneficiu echipei, ce-i drept, pe termen sucrt, din punct de vedere al rezultatelor, nu neaparat si al jocului.

Ramane de vazut cine va fi noul selectioner, ce plusuri va aduce, dar mai ales, ce minusuri a lasat la nationala plecarea lui Piturca.