Overview: KBC-Driedaagse De Panne-Koksijde & Ronde van Vlaanderen


KBC-Driedaagse De Panne-Koksijde

Această cursă cu un nume infect s-a desfăşurat în perioada 29 – 31 martie. Turul a constat în patru etape (două având loc în ultima zi, desigur una dintre etape a constat într-un contra-timp individual scurt, care avea să fie decisiv).

Nu cred că greşesc atunci când spun că e un tur al sprinterilor. Deşi traseul conţinea şi uşoare căţărări, sprinterii au ştiut cum să se descurce pentru ca fiecare etapă pe şosea să se termine la sprint masiv. Astfel, cele mai importante nume care au participat în KBC-Driedaagse De Panne-Koksijde au fost: Stijn Devolder, Romain Feillu, Borut Bozic, Lieuwe Westra (Vacansoleil), Theo Bos (Rabobank), Mark Renshaw, Alex Rasmussen (HTC-Highroad), Andre Greipel (Omega Pharma-Lotto), Danilo Hondo (Lampre), Filippo Pozzato (Katusha), Bradley Wiggins (Sky), Peter Sagan (Liquigas), Alessandro Ballan (BMC), Sylvain Chavanel (Quickstep).

Prima etapă, cea de la Middelkerke la Zottegem (194km) a fost câştigată la sprint de Andre Greipel după ce grupul evadaţilor (din care a făcut parte şi neamţul) a fost prins, la propriu vorbind, pe ultima sută de metri. De notat accidentarea destul de urâtă a lui Leif Hoste (Team Katusha), care s-a „julit” nu la cot, ci la faţă. După Greiepl au urmat Lieuwe Westra, Dmitryi Muravyev, Vladimir Gusev şi Romain Feillu. La general conduce Greipel, urmat de Bert de Backer (Skil-Shimano), cel care a prins secunde de bonificaţie graţie sprinturilor repertoriate.

Etapa a doua a fost cea mai lungă a turului, cicliştii având de parcurs 219km pe ruta Oudenaarde – Koksikde. O etapă care avea să producă o schimbare în clasamentul tricoului galben, întrucât Andre Greipel fusese distanţat la peste cinci minute faţă de pluton, pierzând astfel orice şansă de a mai câştiga KBC-Diredaagse De Panne-Koksijde. O vină pentru care s-a produs acest ecart o poartă vântul, care a pus probleme celor mai mulţi rutieri. Tot în această etapă am avut, pe lângă sprinturi, şi căţărări repertoriate. Punctele obţinute pe cele şase ascensiuni au fost împărţite frăţeşte între Mikael Delage (FDJ) şi Mikhail Ignatiev (Katusha). Etapa a fost câştigată la sprint de către Denis Galimzyanov (Katusha), tânărul ciclist rus aflându-se la prima victorie din cariera profesionistă, după ce a arătat o formă bună în primele curse ale sezonului.

Etapele a treia respectiv a patra s-au desfăşurat în aceeaşi zi. Sprintul de dimineaţă a fost câştigat de Jacolo Guarnieri (Liquigas) după ce a parcurs 111km în 2h 32′ 11″, urmat la acelaşi timp de Galimzyanov (iată cât de aproape a fost să-şi treabă în cont prima sa „dublă”), Jimmy Casper, Kenny van Hummel sau Alexander Kristoff (BMC). În urma acestui rezultat, Bert de Backer (Skil-Shimano) avea să urce pe prima poziţie în clasamentul general, detronândul pe Lieuwe Westra, care a trecut pe doi, urmat pe Arnaud van Groen. Ceva mai târziu avea să urmeze contra-timpul individual, pe care l-aş câştigat Sebastien Rosseler (RadioShack). Graţie ecartului de 14″ faţă de Lieuwe Westra, cel care a terminat al doilea această etapă, a reuşit să urce pe prima poziţie în clasamentul general final, astfel că proverbul „Când doi se ceartă, al treilea câştigă”. Alţi doi rutieri de la RadioShack au completat top ten-ul. Michal Kwiatkowski a ocupat locul trei, iar Dmitry Muravyev locul şapte. Aşadar:

1. Sebastien Rosseler RadioShack    12h 21′ 33″
2. Lieuwe Westra Vacansoleil    + 6″
3. Michal Kwiatkovski RadioShack    + 14″
4. Sylvain Chavanel QuickStep    + 18″
5. Bert Grabsch HTC        + 22″
6. Andryi Grivko Astana        + 24″
7. Dmitryi Muravyev RadioShack    + 26″
8. Rick Flens Rabobank    + 30″
9. Tomas Vaitkus Saur-Sojasun    + 34″
10. Vladimir Gusev Katusha        + 51″

TURUL FLANDREI

Al doilea monument al anului a fost unul realmente nebun, cu numeroase răsturnări de situaţie şi cel mai important, cursa n-a fost câştigată de către unul dintre favoriţi, ceea ce a făcut finalul mult mai dramatic. Un alt fapt care a animat situaţia cursei a constat în acele transmisiuni din interiorul maşinilor, prin care puteam asculta (şi vedea) ce fac managerii în maşină, ce indicaţii dau etc. Au fost destule momente simpatice în care au fost implicaţi managerii echipelor.

Ziua a început cu o evadare formată din cinci oameni: Roger Hammond (Garmin), Jeremy Hunt (Sky), Stefan van Dijck (Verdana), Mitchell Docker (Skil-Shimano) şi Sebastien Turgot (Europcar). În spatele acestora se afla un grup destul de numeros, printre care se aflau şi Cavendish, Haussler, Eisel, Boasson-Hagen, Greiepl, Gusev, Selvaggi, Steegmans, Kroon sau Tjallingii. Pe parcursul acestei zile am avut numeroase căzături. Hushovd, Burghardt, Malacarne, Posthuma sau Vanmarcke sunt doar câteva nume implicate în accindente pe parcursul acestei curse. Cu 121 km înainte de finiş, Grivko de la Astana, unul din cei mai activi oameni ai cursei, a fost cel care a încercat să atace pentru a prinde grupul din faţă, astfel că ritmul a fost unul mai alert în rândul plutonului.

Pe Paterberg (175km), din plutonul iniţial s-a rupt un grup mai mare în care se aflau cei mai mulţi favoriţi, care au ajuns grupul celor cinci din faţă. Câţiva kilometri mai târziu, pe Kopenberg, Philippe Gilbert a fost cel care a încercat un atac ce a destabilizat plutonul, astfel că în fruntea cursei au ajuns Sylvain Chavanel (Quick Step) şi Simon Clarke (Astana). Cu 60km înainte de final, Boasson Hagen şi Lars Boom se alătură primului grup, în spatele lor plasându-se Gilbert şi Leezer. Pe căţărarea de pe Molenberg (48km) l-am văzut pe Cancellara ajunând în postura de a duce trena, asta după ce oamenii săi au rămas în urmp din cauza atacurilor date (cel al lui Gilbert a cântărit cel mai mult).

Cu 45 de kilometri înainte de final, Philippe Gilbert a spart, însă din fericire pentru el, nu se afla pe o porţiune de pavate, ci pe asfalt. Doi kilometri mai târziu, Boonen a încercat un atac, unul destul de modest (poate pentru a-l lăsa şi mai în spate pe Gilbert), care a fost repliat de acţiunea lui Fabian Cancellara, cel care a ajuns chiar să se distanţeze de grupul în care se afla şi Boonen. Practic, belgianul şi-a aprins singur fitilul şi şi-a dat foc la valiză, aşa cum a spus-o şi unul dintre comentatorii cursei. De notat reacţia managerului echipei Quick Step: „It’s too strong, it’s too strong. It’s not normal”, legat de evoluţia incredibilă a lui Cancellara.

Astfel, grupul Boonen a fost ajuns de plutonul în care se afla şi Gilbert, în vreme ce Cancellara se distanţase chiar la peste un minut alături de Sylvain Chavanel, cel care nu s-a implicat deloc în trenă, astfel că elveţianul s-a văzut într-o postură care nu-i convenea deloc. De aceea, pe căţărarea de pe Muur-Kapelmuur grupul din frunte a pierdut zeci de secunde, ajungându-se la contact vizual între grupul lui Cancellara şi cel al lui Boonen şi Gilbert, acesta din urmă fiind cel care a dus trena. Cancellara s-a văzut nevoit să atace, însă a fost ajuns. Practic, în grupul lui Cancellara se aflau acum Sylvain Chavanel (cel care a dovedit că mai are rezistenţă), Filippo Pozzato, Alessandro Ballan şi Bjorn Leukemans, urmaţi la câteva secunde de Nick Nuyens, Tom Boonen, Stijn Devolder şi Philippe Gilbert, grup în care s-au mai înscris George Hincapie şi Geraint Thomas, cel care devenea unul dintre favoriţii cursei în cazul în care se ajungea la sprint!

Cu 12km înainte de final, Gilbert declanşează un atac, Fabian Cancellara rămânând aproape blocat, fără replică. Belgianul născut chiar în zona Flandrei (deci juca pe teren propriu) se distanţase, fiind urmat de Ballan şi Leukemans la 14 secunde. Omul celor de la Omega Pharma-Lotto s-a văzut ajuns cu 8km înainte de final, astfel că era de aşteptat să avem noi atacuri din partea celor care se aflau mai în spate. Acestea n-au întârziat să apară. Ballan şi Langeveld şi-au încercat norocul, însă ceilalţi rutieri au ştiut să contracareze.

La intrarea în ultimul kilometru, trei oameni au reuşit să se distanţeze – Fabian Cancellara, Nick Nuyens şi omul lui Chavanel, SYLVAIN CHAVANEL (ştiu că vă gândeaţi la Tom Boonen, un om căruia i s-ar fi potrivit perfect acest final, câştigând Gent – Wevelgem în acest mod). Cei trei s-au bătut la sprint. Chavanel părea că se află în frunte, a fost ajuns de Nuyens, iar în cele din urmă a rămas în frunte, omul lui Saxo Bank fiind cel care câştigă Turul Flandrei.

1      Nick Nuyens (Saxo Bank Sungard)              
2     Sylvain Chavanel (Quickstep Cycling Team)            
3     Fabian Cancellara (Leopard Trek)            
4     Tom Boonen (Quickstep Cycling Team)           
5     Sebastian Langeveld (Rabobank Cycling Team)           
6     George Hincapie (BMC Racing Team)           
7     Björn Leukemans (Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team)           
8     Staf Scheirlinckx (Veranda’s Willems – Accent)           
9     Philippe Gilbert (Omega Pharma-Lotto)           
10     Geraint Thomas (Sky Procycling)

Sincere felicitări pentru SYLVAIN CHAVANEL, omul-cursei după părerea mea şi a multor fani a ciclismului!!!

Published in: on Aprilie 3, 2011 at 6:39 pm  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://pedigree77.wordpress.com/2011/04/03/overview-kbc-driedaagse-de-panne-koksijde-ronde-van-vlaanderen/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: