Overview: Paris-Nisa, 2011


Ediţia cu numărul 69 a „Cursei Soarelui”, aşa cum este denumită Paris-Nisa, a avut loc în perioada 6-13 martie. Cursa a luat startul la Houdan, un orăşel din vecinătatea Parisului, şi s-a încheiat la Nisa, însumând 1,307 kilometri pe parcursul a opt etape. Precedenta ediţie a fost câştigată de Alberto Contador, urmat de Luis Leon Sanchez (cel care, în lipsa lui Contador, a purtat pe spate numărul 1) şi Roman Kreuziger. Anul acesta organizatorii au propus etape variate, cu sprinturi, căţărări, plus o etapă de contra-timp individual (cea cu numărul şase) care s-a dovedit a fi, în cele din urmă, decisivă în lupta pentru tricoul galben.

În absenţa marilor nume din ciclismul actual care fie au spus „pas” competiţiilor pentru această perioadă, fie au ales să pedaleze Tirreno Adriatico, principalii favoriţi păreau a fi Nicholas Roche (Ag2r-La Mondiale), Tony Martin (HTC-Highroad), Frank Schleck (Leopard Trek), Luis Leon Sanchez (Rabobank), Levi Leipheimer (RadioShack) şi Peter Sagan (Liquigas).

Prima etapă a fost una a sprinterilor. O uşoară căţărare la kilometrul 24.5 urmate de două sprinturi repertoriate – acesta a fost profilul primei etape, una destul de plată pe parcursul celor 154.5 km. Evident, vorbim şi despre o evadare. Din câte se pare aceasta a reuşit întrucât cel care a câştigat etapa s-a numărat printre evadaţi, fiind secondat de un alt membru al evadării. Jeremy Roy de la Francaise de Jeux, Jens Voigt de la Leopard Trek şi Thomas De Gendt de la Vacansoleil au fost cei care au decis să iasă din pluton. Matthew Goss, aflat în pluton şi considerat înaintea cursei a fi unul dintre favoriţii primei etape, a declarat la finalul zilei că membrii plutonului au acţionat destul de târziu, astfel că evadaţii nu au putut fi „înghiţiţi”. THOMAS DE GENDT (foto) a trecut primul linia de finiş cu un timp de 4h 05′ 06″, din care au fost scăzute treisprezece secunde graţie bonificaţiilor. Belgianul a fost urmat de Jeremy Roy, în vreme ce al treilea evadat, Jens Voigt, a sosit abia al şaselea.

A doua etapă a fost una dedicată exclusiv oamenilor de sprint, traseul măsurând 199 de kilometri cât se poate de plaţi. Am avut ocazia de a-l vedea pe de Gent purtând tricoul de lider în clasamentul general. Totodată, el conducea şi clasamentul pe puncte respectiv cel pentru tricoul alb, decernat celui mai bun tânăr. Acelaşi Thomas De Gendt a fost cel care a încercat un atac decisiv cu 1.5 km înainte de final, însă a fost prins în timp util, acesta terminând pe locul 41 această etapă. Lupta pentru victoria de etapă s-a dat între Greg Henderson, Matthew Goss şi toţi ceilalţi sprinteri aflaţi în faţă. Dintre toţi aceştia, omul echipei Sky a ieşit câştigător, cu un timp de 5h 00′ 56″. La finalul zilei, Greg Henderson a ţinut să-l felicite şi să-i mulţumească lui Geraint Thomas pentru ajutorul acordat în ultimul kilometru, atunci când au loc acele adevărate bătălii. În altă ordine de idei, astăzi am putut vedea primele căzături mai serioase. Printre ghinioniştii etapei din acest punct de vedere s-au numărat Haussler şi Tony Martin.

Etapa a treia se presupunea a fi una în care aveau să apară şi oamenii de clasament general, cicliştii având să întâmpline porţiuni denivelate. Evadarea de astăi a fost lansată de atacul lui Cedric Pineau (FDJ), acesta fiind urmat de Blel Kadri (Ag2r), Jussi Veikkanen (Omega Pharma-Lotto), Cyril Gautier (Europcar) şi Romain Hardy (Bretagne-Schuller). 180 de km a durat „libertatea” evadaţilor, aceştia fiind ajunşi şi practic „înghiţiţi” de pluton, astfel că am avut a treia etapă la rând terminată printr-un sprint masiv. Lupta a fost una acerbă, cicliştii mărind drastic viteza în ultimul kilometru, aşa cum se procedează în etapele de sprint. Din păcate pentru Peter Sagan, acesta a suferit o căzătură tocmai cu 300 de metri înainte de linia de finiş, acroşând şi alte nume care urmăreau o clasare cât mai bună. Din fericire pentru MATTHEW GOSS (foto), căzătura s-a produs undeva în spatele lui, astfel că nu a avut nicio piedică în a câştiga etapa. Locul secund din Turul Down Under a preluat şi şefia clasamentului general.

Etapa cu numărul patru . La o zi după ce Thomas De Gendt şi-a pierdut tricoul galben, belgianul a şi încercat să pună din nou mâna pe el, evadând alături de Remi Pauriol (FDJ), Remy Di Gregorio (Astana), Francis De Greef (Omega-Pharma Lotto) respectiv Thomas Voeckler (Europcar) într-o etapă de 185 de km (de la Creches-sur-Saone până la Belville), cu un final în uşoară coborâre. Profilul etapei, cea mai deluroasă din totalul de opt, a fost unul ce anunţa că vom avea evadări, însă la cele întâmplate şi în ziua de ieri, nu era de exclus şi un sprint final masiv. Ecartul maxim înregistrat între evadaţi şi pluton a fost de 5′ 15″, însă prezenţa lui De Gendt în „tete de la course” (îmi cer scuze pentru absenţa accentelor) ne garanta agitaţia în rândul plutonului care, în cele din urmă, avea să-i piradă pe cei aflaţi în evadare. Cu aproximativ 17 km înainte de finiş, grupul din frunte şi-a pierdut un om, De Greef nefiind în stare să ţină pasul cu ceilalţi patru rutieri. Asigurându-şi sprintul intermediar şi un loc trei în această etapă (aşadar a primit şi bonificaţie), Thomas De Gendt a pus mâna pe treisprezece secunde de bonificaţie, cu ajutorul cărora a trecut iarăşi în fruntea clasamentului general, acolo unde avea să fie urmat tocmai de către câştigătorul de etapă Thomas Voeckler, cu un avans de zece secunde.

Etapa a cincea avea să producă primele modificări serioase în clasamentul general, modificări atât de aşteptate de pasionaţii de ciclism, şi totodată o mare surpriză în privinţa celui care a câştigat cursa şi a preluat şefia clasamentului general. Cursa de azi s-a întins pe o lungime de 194 kilometri, pe ruta Saint-Symphorien-sur-Coise – Vernoux-en-Vivarais. O evadare iniţială de 25 de oameni s-a mai triat pe parcursul caţărărilor, astfel că în ultimii nouă kilometri grupul evadaţilor a fost format din Rein Taaramae (Cofidis), Andreas Kloden (foto) respectiv Janez Brajkovic (ambii de la RadioShack), Tony Martin (HTC-Highroad), Xavier Tondo (Movistar), Robert Kiserlovski (Astana), Matteo Carrara (Vacansoleil) şi Sami Sanchez (Euskaltel). Această etapă s-a decis la sprint – Andreas Kloden a ieşit învigător, fiind urmat cu acelaşi timp de Sanchez, Carrara, Martin, Taaramae, Kiserlovski, Brajkovic şi Tondo, următorii rutieri venind la o distanţă de 18 secunde şi mai mult. La finalul zilei, marele învingător Andreas Kloden a declarat că nici nu mai ştia de când datează ultimul său succes. Ciclistul echipei RadioShack a ţinut să ne mai spună că Janez Brajkovic l-a sfătuit să stea în roata sa. Aşadar, la general avea să conducă Andreas Kloden, urmat la patru secunde de Samuel Sanchez şi Matteo Carrara la şase secunde.

Etapa a şasea a constat într-un contra-timp individual de 27 de km, pe ruta Rognes – Aix-en-Provence. Favoriţii de azi erau bătuţi în cuie – în primul rând Tony Martin, urmat cu şanse ceva mai mici de Bradley Wiggins, Levi Leipheimer şi Andreas Kloden (aşadar, putem spune că ar fi fost de aşteptat ca liderul clasamentului general să nu piardă tricoul galben sau cel puţin să nu dispară din peisajul luptei pentru „titlu”, cum am spune în termeni fotbalistici). Rezultatul final nu a fost unul surprinzător, cursa de astăzi fiind câştigată de favoritul zilei, surprinzătoare fiind clasarea faţă de locul secund, cu ajutorul căreia a reuşit să urce în ierarhie. Da, vorbesc despre neamţul Tony Martin de la Team HTC-Highroad, acesta înregistrând un timp de 33′ 24″, urmat de Wiggins la 20 de secunde, apo de Porte, Kloden, Peraud, Westra, Talansky, Taaramae, Leipheimer, van Garderen. Astfel, Kloden a căzut pe doi la „general”, în spatele lui Martin la 36 de secunde, după care vine Wiggins la alte trei secunde.

Etapa cu numărul şapte a fost, măcar din punct de vedere al lungimii traseului, cea mai dificilă. Pe ciclişti i-a aşteptat 215 kilometri cu două căţărari de categoria I la mijlocul cursei, astfel că destui rutieri au ales să abandoneze această ediţie de Paris-Nisa. Făcând abstracţie de cei care nu au dorit să se înfunte cu pantele de azi, alte două nume importante care au abandonat competiţia ar fi Romain Feillu (Vacansoliel) şi Sylvain Chavanel (Quick Step), ambii acuzând diverse probleme de sănătate. Precum în ultimele zile, şi înaintea acestei etape am vorbit despre o probabilă evadare câştigătoare. Pe parcursul acestei etape, nu mai puţin de nouăsprezece rutieri au decis să o „termine” cu Paris-Nisa. Nicolas Roche (Ag2r), Sandy Casar (FDJ), Peter Sagan şi Eros Capecchi (ambii de la Liquigas) sau Frank Schleck – toţi aceştia au fost invocat dureri stomacale şi uşoare răceli. Pe undeva era de aşteptat să se întâmple asta întrucât cerul era destul de înnorat iar stropii de ploaie nu s-au sfiit să-i încurce pe ciclişti, cursa fiind condimentată cu destule căzături (printre ghinioniştii de astăzi se numără Lieuwe Westra şi Heinrich Haussler). Aşadar, vreme nu tocmai prielnică în ceea ce trebuia să fie „Cursa Soarelui”… Cursa de astăzi a fost câştigat de Remy Di Gregorio, graţie unui atac pe final. Neavând un ecart mai mare de 25 de secunde în ultimii doi kilometri, omul Astanei a trebuit să-şi „măsoare” foarte bine pedalele şi chiar a reuşit s-o facă. A fost urmat la cinci secunde de Sami Sanchez şi Rigoberto Uran. În clasamentul general nu s-au procesat modificări.

Ultima etapă avea să fie teoretic una lejeră pentru pluton. După cum se ştie, ultima zi dintr-un tur nu ar trebui să fie decisivă, doar dacă nu vorbim despre o cursă de contra-timp, fie individual, fie pe echipe. 124 de kilometri a cutreierat plutonul prin Nisa, acea zonă care reuşeşte să îmbine muntele cu marea… După cum era de aşteptat, atacurile finale (şi totodată disperate) ale lui Sami Sanchez şi Matteo Carrara au fost stinse, astfel că podiumul în clasamentul general a rămas acelaşi  – Tony Martin (foto), Andreas Kloden la 36″ şi Bradley Wiggins la 41″. Victoria de astăzi i-a aparţinut lui Thomas Voeckler (Europcar), acesta aflându-se la a doua victorie de etapă în această ediţie de Paris-Nisa, un rutier francez ce merită tot respectul nostru şi care face cinste ciclismului din „Hexagon”. A fost urmat la 23 de secunde de Diego Ulissi (Lampre), la 1’06” de Julien El Fares (Cofidis), Sami Sanchez (Euskaltel) şi Diego Lopez Garcia (Movistar), la 1’08” de Matteo Carrara (Vacansoleil), la 1’22” de Gorka Izaguirre (Eukaltel) iar la 1’22” de grupul plutonului, unul mai restrâns. Singura modificare sesizabilă în clasamentul general îl vizează pe Sami Sanchez, spaniolul urcând până pe locul 5 (aşadar, o poziţie în sus). Aşadar, acesta este clasamentul general:

1      Tony Martin (Ger) HTC-Highroad      34:03:37
2     Andreas Klöden (Ger) Team RadioShack     0:00:36
3     Bradley Wiggins (GBr) Sky Procycling     0:00:41
4     Rein Taaramae (Est) Cofidis, Le Credit En Ligne     0:01:10
5     Samuel Sanchez Gonzalez (Spa) Euskaltel-Euskadi     0:01:13
6     Jean-Christophe Peraud (Fra) AG2R La Mondiale     0:01:24
7     Janez Brajkovic (Slo) Team RadioShack     0:01:34
8     Levi Leipheimer (USA) Team RadioShack     0:01:36
9     Bauke Mollema (Ned) Rabobank Cycling Team     0:02:04
10   Maxime Monfort (Bel) Leopard Trek     0:02:26

În clasamentul pe puncte (pentru tricoul verde), situaţia a fost astfel:

1      Heinrich Haussler (Aus) Team Garmin-Cervelo      84       pts
2     Andreas Klöden (Ger) Team RadioShack     70
3     Samuel Sanchez Gonzalez (Spa) Euskaltel-Euskadi     67
4     Tony Martin (Ger) HTC-Highroad     64
5     Thomas De Gendt (Bel) Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team     61
6     Thomas Voeckler (Fra) Team Europcar     56
7     Matthew Harley Goss (Aus) HTC-Highroad     55
8     Jose Joaquin Rojas Gil (Spa) Movistar Team     54
9     Rein Taaramae (Est) Cofidis, Le Credit En Ligne     47
10   Bradley Wiggins (GBr) Sky Procycling     46

În clasamentul căţărătorilor (pentru tricoul alb cu buline roşii), Rémi Pauriol a cam făcut legea. Aşadar:

1      Rémi Pauriol (Fra) FDJ      56       pts
2     Thomas Voeckler (Fra) Team Europcar     29
3     David Lopez Garcia (Spa) Movistar Team     28
4     Eric Berthou (Fra) Bretagne – Schuller     27
5     Diego Ulissi (Ita) Lampre – ISD     21
6     Rémy Di Gregorio (Fra) Pro Team Astana     21
7     Karsten Kroon (Ned) BMC Racing Team     21
8     Hubert Dupont (Fra) AG2R La Mondiale     18
9     Matteo Carrara (Ita) Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team     17
10     Thomas De Gendt (Bel) Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team     15

În clasamentul tinerilor (pentru tricoul alb), Rein Taaramae a fost cel mai bine clasat:

1      Rein Taaramae (Est) Cofidis, Le Credit En Ligne      34:04:47
2     Bauke Mollema (Ned) Rabobank Cycling Team     0:00:54
3     Simon Spilak (Slo) Lampre – ISD     0:02:14
4     Blel Kadri (Fra) AG2R La Mondiale     0:05:09
5     Roman Kreuziger (Cze) Pro Team Astana     0:06:00
6     Diego Ulissi (Ita) Lampre – ISD     0:07:04
7     Rigoberto Uran Uran (Col) Sky Procycling     0:15:18
8     Tejay Van Garderen (USA) HTC-Highroad     0:17:50
9     Thomas De Gendt (Bel) Vacansoleil-DCM Pro Cycling Team     0:25:25
10     Arnold Jeannesson (Fra) FDJ     0:25:35

La echipe, RadioShack a triumfat. Să fi fost de bun augur retragerea lui Lance Armstrong?

1      Team Radioshack 102:14:47
2     Sky Procycling 0:03:04
3     Movistar Team 0:09:37
4     Pro Team Astana 0:14:25
5     HTC – Highroad 0:14:31
6     Ag2R La Mondiale 0:15:04
7     Team Leopard-Trek 0:17:51
8     Vacansoleil-DCM 0:19:53
9     Cofidis Le Credit En Ligne 0:28:55
10     Rabobank Cycling Team 0:35:12

The URI to TrackBack this entry is: https://pedigree77.wordpress.com/2011/03/16/overview-paris-nisa-2011/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: