Analiza echipelor de pe locurile 12-7


12. International Curtea-de-Arges. Sezonul a inceput cu Stefan Stoica pe banca argesenilor, insa acesta a fost inlocuit in timpul vacantei de iarna cu nimeni altul decat Ionut Badea. Acesta din urma gasise echipa pe locul 15 (loc retrogradabil), insa in cele din urma a reusit sa ii salveze pe cei de la International, invatandu-i pe elevii sai sa joace inteligent, asa cum a facut-o si la FC Arges. La inceputul campionatului ma indoiam ca orice antrenor ar putea sa-i salveze pe cei de la International. Indoielile mele se legau in special de subtirimea lotului, si acesta format in special din jucatori „refuzati” din alte parti. Aici ma refer la Marius Popa (cel care nu prea isi mai gasea echipa de ceva vreme, insa si-a gasit locul la International, acolo unde a facut o treaba destul de buna), Ramses Gado (n-a terminat sezonul la Curtea-de-Arges; daca nu ma insel e arestat prin Ungaria pentru organizarea de lupte ilegale cu caini), Cornel Frasineanu (cel despre care nu mai auzisem in ultima vreme decat unele acuzatii cum ca ar avea alte orientari), Daniel Stan (fostul jucator al lui FC Bihor, al Otelului Galati si chiar al Unirii Urziceni, accidentat grav in urma cu ceva vreme). Si, pe langa acestia trebuiesc notati si tinerii Vlad Chiriches (convocat chiar si la „nationala” de tineret antrenata de Emil Sandoi), Mihai Radut (recent convocat la „nationala” mare a lui Razvan) sau Catalin Lazar (criticat ca ar fi baiatul patronului, insa mie mi-a placut prestatia sa in unele meciuri). Cel mai important jucator al Curtii-de-Arges a fost Cosmin Bacila (foto), fotbalist care la Farul Constanta evolua pe post de fundas dreapta, iar la International a fost folosit mijlocas, dovedind un apetit ofensiv extrem de dezvoltat.

11. Gloria Bistrita. Toata lumea a botezat Gloria drept „revelatia returului”. Eu prefer sa spun doar ca e cea mai ciudata echipa. Cum altfel am putea numi o formatie ce acumuleaza in a doua jumatate a sezonului dublui punctelor stranse in tur? Dar sa o luam cu inceputul. Sezonul i-a gasit pe bistriteni cu un antrenor nou, interesant pe banca tehnica. Se numea Sandu Tabarca si se auzeau numai lucruri frumoase despre el – ca e scolit prin Austria, ca are o viziune de joc inovativa – si chiar asa mi s-a parut si mie, in multe partide am vazut o Glorie Bistrita care incerca sa joace spectaculos, dar era neatenta in aparare (iar asta o costa mult). A fost inlocuit in plin tur cu nimeni altul decat Florin Halagian, cel care avea sa redreseze echipa asa cum nimeni nu s-ar mai fi asteptat, insistand cu promovarea lui Souleymane Keita, un jucator de culoare cu viteza impresionanta, care a facut meciuri mari contra Stelei si lui Dinamo. Bistrita a iernat pe penultimul loc, cu 14 puncte, insa viata ardelenilor se anunta cu atat mai grea cu cat „Armeanul” avea sa paraseasca Gloria. Inlocuitorul sau a fost Marius Sumudica, un tehnician tanar, care a promovat actuala Astra Ploiesti in Liga I si care a mai activat pe la Farul si Progresul in liga secunda – asadar aceasta a fost prima experienta a lui „Sumi-gol” in Liga I. O alta plecare importanta a fost si cea a lui Lucian Sanmartean, playmaker-ul Bistritei din turul campionatului, insa si pentru acesta s-a gasit inlocuitor – Moraes, brazilianul-minune, o gaselnita a lui Sumudica dovedindu-se a fi unul dintre cei mai buni stranieri din Liga I in retur. Din punctul meu de vedere, Moraes (foto) a fost clar un om determinant pentru bistriteni in acest sezon desi a jucat doar in a doua jumatate a campionatului. Ramane de vazut ce se va intampla de la anul cu echipa lui Jean Padureanu, cel care a anuntat ca intentioneaza sa paraseasca Gloria (nu definitiv). In plus, si Sumudica e intens curtat de Rapid Bucuresti, echipa lui de suflet, si pare tentat sa plece.

10. Gaz Metan Medias. Putem spune fara nicio urma de indoiala ca Mediasul din acest sezon n-a mai semanat cu Mediasul de acum un an si ceva, echipa care a ocupat un loc retrogradabil, insa FC Arges a picat in liga secunda in locul gazarilor, datorita lui Penescu. In ciudat faptului ca trebuiau sa retrogradeze, jucau un fotbal extrem de frumos, spectaculos, atacau iar meciurile lor erau partide cu un ritm de joc alert, de la o poarta la alta. Ei bine, in acest campionat nu prea am mai vazut acea echipa a Gazului. Nu am mai vazut acel risc pe care echipa lui Cristi Pustai si-l asuma meci de meci. In acest sezon am vazut o echipa a Mediasului destul de pragmatica, fara sa iasa prea mult la joc, insa care se apara destul de bine. E la fel de drept ca in urma cu un an Mediasul se baza pe Cristi Bud, un atacant aflat in mare forma care, prin reusitele sale, a adus multe puncte gazarilor. In sezonul recent incheiat Bud semnase in plin tur cu CFR Cluj, gandul i-a fost mai mult la gruparea din Gruia decat la echipa lui Pustai. Neavand un alt goleador in sanul echipei, antrenorul a fost nevoit sa joace ceva mai cumpatat si asta s-a vazut pe parcursul intregului sezon – Mediasul e campioana rezultatelor de egalitate (nu mai putin de 15 remize – atatea au strans baietii lui Pustai de-a lungul celor 34 de etape!). Nu am reusit sa disting un omul de baza de-a lungul sezonului, insa la aceasta categorie i-as putea nominaliza pe Eric de Oliveira (un brazilian ce a dat drumul la goluri pe final de retur), Zarko Markovic (un fundas curtat de „grazii” Ligii) sau Paul Parvulescu (cel care la mijlocul lunii aprilie 2010 a semnat un contract pe 5 ani cu Hoffenheim, echipa ce a platit 1.8 milioane euro pentru mijlocasul stanga). Si totusi, cel mai important mi s-a parut Markovic (foto), fotbalist pe care l-as pastra cu orice pret la Medias, nu as incerca sa-l vand, desi vor fi oferte…

9. FC Brasov. Sezonul nici nu incepuse bine ca la Brasov deja s-a si schimbat antrenorul. In vara, Nicolo Napoli fusese anuntat drept succesorul lui Razvan la FC Brasov. Italianul n-a pregatit echipa nici doua saptamani, ca a si plecat, fiind inlocuit cu Viorel Moldovan, cel care a reusit sa termine sezonul pe banca brasovenilor, insa dupa un retur in care echipa a gafait teribil. Din punctul meu de vedere, sansa lui „Moldo-gol” a fost faptul ca echipa a atins faza semifinalelor Cupei Romaniei, altfel Dinu Gheorghe l-ar fi demis in secunda urmatoare (sa ne amintim ce inceput de retur a avut Brasovul). Ar mai fi de spus ca la finalul turului, echipa a terminat pe locul 7, in fata dinamovistilor, insa la iarna, datorita campaniei de transferuri aproape inexistente (ba chiar erau sa il piarda pe Rui Duarte, cel care a uitat sa se intoarca la reunirea lotului) lumea nu le dadea nicio sansa la ocuparea unui loc de Europa League. Iar lumea a avut dreptate. Brasovul s-a prezentat extrem de mediocru din toate punctele de vedere, jucand deplorabil in prima parte a turului, salvand doar pe final ce mai ramasese de salvat. Asadar, si in acest an au terminat tot pe locul 9, ca si anul trecut, de unde vine si constatarea mea – de la plecarea lui Razvan, echipa nu se afla nici in progres, dar nici in regres, asa cum era de asteptat. Omul decisiv al brasovenilor – Robert Ilyes (foto), cel care mi se pare ca tine toata echipa. Alaturi de el, alti fotbalisti care au contat enorm mult au fost Mihai Roman (cel care a cunoscut un progres imens, fiind propulsat de Razvan Lucescu pana la nationala Romaniei), Nuno Diogo (unul dintre cei mai buni stopperi din Liga I; recent a semnat cu CFR Cluj) sau Sabrin Sburlea (un tanar atacant de mare perspectiva care totusi mai trebuie sa creasca putin la Brasov).

8. Otelul Galati. Din punctul meu de vedere, moldovenii au reprezentat revelatia returului. Practicand un joc fluent, bazat pe o faza ofensiva inteligenta (in ciuda saraciei de vedete), echipa antrenata de Dorinel Munteanu a reusit sa evite retrogradarea (obiectivul propus la inceputul campionatului), ba chiar se batea cu sanse reale sa-i ajunga din urma pe dinamovisti pentru a prinde locul 6 ce duce in preliminariile Europa League. Nu s-a mai intamplat asta, insa nici departe n-au fost galatenii sa produca o supriza pe acest final de sezon, mai nebun ca niciodata. Daca la inceput mai nimeni nu avea incredere in acest proiect al Galatiului, prin care se renunta la transferuri pe bani multi, finantele fiind investite cu cap si pe sume mici in fotbalisti romani tineri, de viitor. Dorinel a promovat destui astfel de fotbalisti, si nu doar ca acestia au jucat in tricoul Otelului, dar acestia au facut-o foarte bine, captand atentia selectionerului de „seniori” Razvan Lucescu, nu doar cea a lui Sandoi. Astfel s-a ajuns ca Otelul sa aibe nu mai putin de 9 fotbalisti convocati la echipa de tineret a Romaniei – echipa ce ar trebui sa fie principala sursa de jucatori pentru nationala mare. Sunt curios cum va evolua situatia la Galati. Sper ca acest proiect sa continue, fotbalistii de valoare sa nu fie vanduti, sa mai creasca putin sub bagheta lui „Munti” si, cine stie, sa vedem intr-o buna zi Otelul luptand in numele Provinciei impotriva echipelor din Capitala in aceasta lupta in care Bucurestiul pierde la foc continuu de cativa ani. Cel mai important om al galatenilor din acest sezon mi s-a parut Gabriel Giurgiu (foto). Mijlocasul in varsta de 27 de ani, campion in Rusia cu Rubin Kazan, a fost unul dintre cei mai constanti fotbalisti galateni, inscriind cateva goluri importante pentru echipa sa. Alti jucatori ce merita sa ii urmarim pe viitor: Samuel Cojoc, Cornel Rapa, Cristian Sarghi, Liviu Antal, Razvan Ochirosii, Silviu Ilie, Laurentiu Iorga.

7. Rapid Bucuresti. Este al doilea sezon la rand in care giulestenii nu reusesc clasarea pe un loc care sa ii duca spre cupele europene. Asadar, pentru Rapid urmeaza un nou an de munca, asta dupa ce s-a incercat din rasputeri clasarea pe locul 6, in dauna „cainilor”, mai ales dupa scandalul de la inceputul returului (va aduceti aminte de acel Rapid 1-0 Timisoara, partida pierduta de feroviari la masa verde). Meciul a fost de pomina, disputandu-se pe un teren deszapezit de fanii rapidisti inainte de startul meciului. Transferati (mai bine zis imprumutati) pe ultima suta de metri de la Sportul Studentesc, Dacian Varga si Tiberiu Balan au fost introdusi pe teren de antrenorul de atunci, Nae Manea, acesta nestiind ca nu au drept de joc (data la care au fost inregistrate transferurile celor doi depasise termenul impus de LPF). Desi au castigat meciul cu 1-0, in urma unei reusite superbe a slovenului Darijan Matic, rapidistii s-au vazut cu cele trei puncte luate in urma apelului facut de Marian Iancu. Va aduceti aminte ca scandalul a luat amploare – George Copos a contestat victoria la masa verde a Timisoarei, sarind la gatul lui Mitica Dragomir, sprijinit fiind de Gigi Becali. Iata ca acele trei puncte ar fi ajutat enorm Rapidul, insa TAS-ul a decis nu cu foarte mult timp in urma ca punctele apartin banatenilor. Daca la finele turului Rapdiul se afla pe locul 5, avandu-l pe Alexandru Ionita in forma maxima (motiv pentru care nemtii de la Koln au pus pe masa 2.5 milioane de euro, lasandu-l in Giulesti sa mai creasca pana in vara). Din punctul meu de vedere, Copos ar trebui sa-i pupe mana lui Viorel Hizo, antrenorul care practic l-a promovat pe Ionita la prima echipa, alaturi de Raduta, Straton si alti tineri fotbalisti. Desigur, Hizo nu i-a promovat pentru ca politica sa era de asa natura, ci din cauza faptului ca patronul rapidist i-a aratat degetul mijlociu (la figurat, desigur) cand a venit vorba de bani investiti in transferuri. Dupa plecarea lui Hizo, a venit randul unui alt mare rapidist sa vina la echipa, este vorba de Nae Manea. Nici acesta n-a mai rezistat presiunii mult, iar pe data de 1 aprilie 2010 a fost prezentat Ioan Andone pe banca tehnica a Rapidului. In conditiile in care Rapidul n-a mai prins Europa League, „Falcosul” si-a facut bagajele, asta dupa ce a umilit Steaua, scor 5-1. Omul cel mai important al Rapidului? Daca e dupa mine, l-as numi pe Ionita (foto), nu datorita golurilor sale cat din punct de vedere financiar (fara mutarea sa in Bundesliga, nu stiu daca George Copos i-ar mai fi promis lui Sumudica un buget de 6 milioane de euro).

VINERI, 16 IULIE 2010, VA AVEA LOC LANSAREA „JURNALULUI DE MONDIAL”- 100 de pagini despre Mondialul african: prezentarea echipelor, dar mai ales a favoritelor inainte de startul competitiei, cele 64 de meciuri disputate, impresii de pe urma fiecarei faze parcurse, dar si informatii utile despre stadioane, Zakumi, Jabulani; nu am uitat nici de Paul! Asadar, Cupa Mondiala povestita intr-un format electronic, usor de citit. STAY TUNED!

The URI to TrackBack this entry is: https://pedigree77.wordpress.com/2010/07/15/analiza-echipelor-de-pe-locurile-12-7/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: