Analiza echipelor de pe locurile 18-13


18. Unirea Alba-Iulia. Din punctul meu de vedere echipa s-a descurcat onorabil in acest sezon, in ciuda faptului ca au terminat ultimii. La inceputul turului chiar mi-au lasat impresia unei echipe foarte puternice pe teren propriu (e drept ca sufereau in aceeasi masura in deplasari). Putem spune ca a fost o echipa frumoasa, nu foarte inchegata (in urma cu doua sezoane jucau in Liga a II-a, nici n-a prea fost timp pentru omogenizarea lotului si/sau lucruri asemanatoare), asezata destul de bine in teren de Adrian Falub, tehnicianul care a promovat-o pe Unirea in Liga I. Acesta n-a rezistat tot campionatul pe banca ardelenilor, fiind schimbat pe parcursul returului cu bosniacul Blaz Sliskovic. Din pacate, lotul de fotbalisti n-a fost unul prea valoros, ba  chiar au avut noroc cu unele imprumuturi (de exemplu Rade Veljovic, Vitinha sau Galiassi), altfel ramaneau descoperiti pe acele posturi. Din punctul meu de vedere, cei de la Alba-Iulia au avut de suferit la capitolul „atac” acolo unde Veljovic, Costea, Pepenar sau veteranul Bobi Verdes au avut sarcina de a inscrie cat mai multe goluri; Verdes nu a fost singurul „veteran” din lotul Unirii, lui i s-au alaturat Ionut Balan, Cornel Cernea, Adrian Olah sau Gabriel Rotaru, acesta din urma fiind chiar cel mai in varsta fotbalist din campionatul nostru. E la fel de drept ca Falub a promovat la prima echipa destui tineri fotbalisti care au facut fata cu brio nivelului Ligii I. Spre exemplu Ioan Grozav, jucator care a fost transferat in timpul perioadei de iarna la Standard Liege, adus la insistentele lui Laszlo Boloni (care il urmarea de mai multa vreme). Alti tineri jucatori promovati de Falub: Calin Cristea, Ciprian Selegea, Fabian Himcinschi si Bogdan Bucurica – fotbalist curtat in prezent de echipe importante din Liga I (printre acestea si Dinamo Bucuresti). Cu toate acestea, cel mai bun fotbalist al Unirii mi s-a parut Florin Dan (foto), un mijlocas cu o viziune foarte buna pe teren si cu executii de-a dreptul magnifice.

17. Ceahlaul. In ciuda unui tur dezastruos (pe parcursul caruia au acumulat doar 10 puncte), moldavii s-au stiut redresa in a doua jumatate a campionatului, cand au sperat pana in ultima secunda ca vor evita retrogradarea, insa greselile din tur le-au fost fatale. Prima etapa din retur a fost una importanta pentru Ceahlaul, zic eu. Au jucat in „Ghencea” impotriva unei echipe total nemotivate, cu capul in nori. Desi stelistii au deschis scorul, baietii lui Gigi Multescu (antrenorul Ceahlaului de la acea vreme) au infruntat chiar si bulgarii de zapada aruncati de fanii ros-albastrii. Probabil ca acele trei puncte le-a dat o motivatie imensa moldavilor pe parcursul returului. Daca in tur echipa arata destul de neinchegata, avand in componenta jucatori tineri (Vitelaru, Gafita, Onciu si altii) si straini fara nume prea cunoscute, in special in atac (Fabbron), iar din retur au aparut si Mullisa, respectiv Ibrahim. Un alt strain care si-a facut treaba foarte bine a fost mijlocasul moldovean Eugen Cebotaru, care face parte si din echipa nationala condusa de Gabriel Balint. In pauza de iarna au fost transferati jucatori ca Thomas Villadsen, Habib Balde, Ciprian Vasilache sau Cosmin Barcauan. Tot in a doua jumatate de campionat a fost adus Zoran Filipovic, fostul mare atacant iugoslav. Echipa a parut mai mult mai motivata in retur, au strans destule puncte insa insuficientele puncte stranse in tur i-au „distrus”. Asadar, cel mai bun fotbalist nemtean mi s-a parut moldoveanul Cebotaru (foto), un jucator ce merita sa continue la o echipa de Liga I.

16. Poli Iasi. In urma a sase sezoane petrecute in Liga I, iesenii au capitulat la finele unui sezon dificil pentru ei, desi totul incepuse promitator prin instalarea lui Petre Grigoras pe banca tehnica. Unul dintre jucatorii de baza ai Politehnicii in prima parte a campionatului a fost Vlad Bujor, un tanar fotbalist care a prins cu aceasta ocazie si echipa de tineret a Romaniei. Un alt fotbalist pe care l-am remarcat in special in primele 5-10 etape a fost Cristi Constantin, un foarte bun jucator de banda in varsta de 32 de ani, care in retur n-a prea avut ocazia sa joace din cauza unor accidentari ce l-au chinuit mult si bine. Si, nu in ultimul rand, capitanul echipei, Cristian Lucian Munteanu, a avut un rol important in multe meciuri, marcand din cand in cand, atunci cand avea posibilitatea. In urma primelor 17 etape, moldavii au terminat pe locul 13, iar in conditiile in care in iarna au sosit Georgian Paun (cel care reusise un tur foarte bun la Astra Ploiesti, revenise in iarna la Dinamo insa acestia l-au expediat rapid in Copou), Vali Negru, Vali Badea respectiv tinerii Stelei Mihai Onicas si Andrei Ionescu. Personal, eu ma asteptam sa vedem o echipa mai interesanta ca niciodata avand in vedere achizitiile destul de importante facute, insa asteptarile au ramas neconcretizate. Spre finalul sezonului, Petre Grigoras a fost nevoit sa isi prezinte demisia, invocand probleme familiale. Succesorul lui Grig a fost Titi Dumitru, un antrenor specialist in finaluri de campionat (in sezonul 2004-2005 a „aterizat” pe banca Stelei cu 3 etape inainte de final si i-a facut campioni pe ros-albastrii). Din pacate pentru ieseni, nici macar Dumitriu nu i-a mai putut salva. Din punctul meu de vedere unul dintre cei mai importanti oameni ai Iasiului (daca nu chiar cel mai important) a fost „capitanul” Cristian Lucian Munteau (foto).

15. Pandurii. Gorjenii au avut de suferit pe parcursul intregului sezon, traind cu sufletul la gura acest final de sezon, sperand pana in ultima etapa ca se vor salva de la retrogradare. Sezonul a inceput si s-a terminat cu Sorin Cartu pe banca tehnica, desi spre finalul turului „Sorinaccio” a parasit banca pandurilor, fiind inlocuit cu Liviu Ciubotariu. Acesta n-a rezistat prea mult pe banca gorjenilor, presedintele Marin Condescu recunoscand ca decizia de a-l numi pe Ciubotariu a fost una pe care a regretat-o. Cartu revine in retur, sperand ca mai poate salva, insa desele rezultate de egalitate le-au fost fatale (au avut o serie lunga de rezultate 0-0), nemaivorbind de cele 4 goluri marcate pe parcursul celei de a doua jumatati a campionatului (Atentie! Pandurii au marcat doar 4 goluri in tot returul!). Desigur, nu e de uitat acel regretabil incident din tur, atunci cand Sorin Cartu, intr-un moment de furie, si-a incrucisat mainile si le-a aratat spre arbitrul acelui meci, Augustus Constantin, nimeni altul decat fiul lui Gheorghe Constantin (aflat la acea vreme in puscarie). Pentru acel gest Cartu a primit 6 etape suspendare (desigur, mai fusese suspendat si inainte de acel meci). Considerand ca ii va fi prea greu sa dirijeze echipa din tribune, a parasit gruparea gorjeana, insa a revenit in retur, fara succes. Continuand pe linia de regret inceputa de Condescu vis-a-vis de numirea lui Ciubotariu, si Cartu a regretat ca a revenit la Pandurii… Cat despre remarcatii echipei, l-as putea numi pe Cardoso (foto), fundas curtat in prezent de mai multe echipe, inclusiv Dinamo Bucuresti. La finalul campionatului, Marin Condescu a declarat ca doreste o reconstructie masiva, dorind ca la echipa sa mai ramana doar Stanca, Mingote, Chibulcutean si Cardoso. Ramane de vazut daca pe ultimul il va mai putea pastra…

14. Astra. In primul rand ar trebui sa spun ca la inceputul campionatului eram reticient privind sansele ploiestenilor. Nu le dadeam nicio sansa sa scape de retrogradare deoarece mi se parea ca nu au pedigree-ul necesar pentru asta, si aici ma refer la jucatori – aveau foarte multi jucatori imprumutati, in special de la Dinamo. Printre acestia se numarau Cristi Munteanu, Liviu Ganea, Georgian Paun sau Osvaldo Miranda. Acestia, alaturi de alti fotbalisti valorosi printre care primul japonez din istoria Ligii I, Seto Takayuki, sau Ovidiu Mihalache (integralist pe parcursul intregului tur), au reusit sa termine turul pe locul 12, astfel incat echipa antrenata de Nicolo Napoli a iernat linistita. In iarna lucrurile s-au mai schimbat, dinamovistii i-au cerut inapoi pe Cristi Munteanu (de altfel „cainii” au avut mari probleme in poarta dupa plecarea lui Bogdan Lobont), Osvaldo Miranda (care a fost cedat in cele din urma in Argentina) si Georgian Paun (cel care reusise o dubla senzationala impotriva Stelei in victoria Astrei pe teren propriu, scor 2-1). Doar Liviu Ganea (foto) a ramas la Astra, reusind prin golurile sale sa aduca multe puncte echipei. Desigur, in urma acestui sezon extrem de reusit pentru tanarul fotbalist, e de asteptat ca acesta sa revina in „Stefan cel Mare”. Din cate am inteles, Timisoara si-a manisfetat gandul de a-l transfera, insa Cristi Borcea i-a transmis lui Iancu sa-si tina pofta-n cui, deoarece Ganea nu va pleca nicaieri. Un alt om important Astrei, in afara de Ganea, Seto si Mihalache, a mai fost Sorin Stratila (jucator ce-a mai trecut si prin curtea Stelei, insa acestia l-au „expediat”), dorit in prezent de echipe importante ale Ligii I. Si desigur, munca lui Napoli merita apreciata, desi n-a terminat campionatul pe banca Astrei, fiind inlocuit cu „Magiun” Barbu.

13. Craiova. Pentru mine, momentele filmate dupa terminarea ultimei etape, cand jucatorii Universitatii sarbatoreau (unii, printre care Adrian Mititelu, chiar plangeau!) au fost stupefiante, nu mi se pare normal ca o formatie de talia oltenilor sa se multumeasca doar cu atat, mai ales ca acestia tinteanu un loc de Cupe Europene inaintea sezonului… Motivul pentru care Universitatea a clacat atat de tare? Instabilitatea echipei, in special la nivelul bancii tehnice. Sezonul a inceput cu Daniel Mogosanu ca antrenor principal. Rezultatele proaste ale „juvetilor” sub comanda lui Mogosanu l-au determinat pe Adrian Mititelu sa il instaleze pe banca tehnica pe Eugen Neagoe. Din pacate pentru olteni, nici acesta n-a reusit sa aduca prea multa stralucire echipei, astfel ca iarna a adus destule schimbari in jurul echipei alb-albastre. A venit un nou antrenor, olandezul Mark Wotte, si plecat mai multi fotbalisti importanti, cu experienta, printre care Dorel Stoica, Florin Soava, Julius Wobay sau Joshua Rose, iar pe langa plecarea acestora contand enorm despartirea lui Mircea Bornescu de Craiova. Toate acestea, coroborate cu accidentarile grave suferite de Dananae si Florin Costea, „briliantul” Universitatii, au dus echipa intr-o situatie extrem de delicata, pe o panta descendenta spre Liga a II-a. Finalul campionatului a fost de pomina pentru olteni, totul culminand cu scandalul in urma caruia Wotte a fost suspendat (se zvoneste ca acesta ar fi petrecut noaptea dinaintea partide cu International Curtea-de-Arges in compania unor domnisoare, revenind la hotel la o ora extrem de tarzie). Inlocuitorul sau pe banca tehnica a Craiovei a fost Eugen Trica, cel care n-a rezistat nici el prea mult, sfarsind prin a-i sparge parbrizul masinii lui Mititelu. Ce se va intampla la Universitatea de la anul? Numai bunul Dumnezeu stie. Cel mai bun jucator? Mi se pare ca Andrei Prepelita (foto) a crescut mult, devenind capitanul echipei in lipsa lui Costea. Nu e un jucator spectaculos, insa e eficient pe teren, isi face treaba foarte bine si poate fi chiar o solutie pentru nationala Romaniei.

The URI to TrackBack this entry is: https://pedigree77.wordpress.com/2010/07/11/analiza-echipelor-de-pe-locurile-18-13/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: